1,126 matches
-
și melancolic. Vreme de iarnă cu grade variate de frig. Zăpada, ploaie deasă, îngheț, apoi dezgheț brusc. Noaptea șoarecii iți trec peste față.” Progresivă infestare a hainelor a început în zilele haotice ale încercuirii, când erau în continuă mișcare. “Pacostea păduchilor era înfricoșătoare”, scria un caporal dintr-un regiment de tancuri “pentru că nu puteam să ne spălăm, să ne schimbăm hainele sau să-i vânăm. În cască, am găsit cam 200 de astfel de fiare mici și credincioase”. Frigul și foamea
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
trăi a avut un rol important, pentru cei trimiși în lagărele de prizonieri. Cei descriși de Weinert ca “fantome în zdrențe, schiopătând sau târâindu-și picioarele” nu vedeau decât spatele celui din fața lor. După ce efortul marșului le încălzea trupul, păduchii deveneau mai activi. Unii civili le trăgeau pătura de pe spate, alții îi scuipau în față sau chiar aruncau cu pietre în ei. Cel mai bine era să fii aproape de fruntea coloanei și, cel mai sigur, să fii aproape de una din
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Dezinsecția de combatere = Distrugerea insectelor prin mijloace fizice și chimice Metode fizice Îndepărtarea mecanică: -Aspirare -Scuturare -Periere -Tundere -Îmbăiere -Capturare: capcane Distrugerea prin căldură uscată (lenjeria și hainele bolnavilor) = cuptoare de deparazitare (în 30 min. la 80°C se distrug păduchii și ouăle lor); hainele se dispun în cuptor la 25cm de pereți (nu și hainele din piele, blană, materiale sintetice termosensibile); se verifică în prealabil să nu aibă în buzunare materiale inflamabile; se mențin inițial 10 min. la 40 - 50
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
ale României, Uniunea Sovietică nu va admite ca o nouă clică de felul celei a lui Antonescu, să continue o politică de inconștiență, cum se duce până acum. Uniunea Sovietică, uriașul acesta, se uită la mizerabilii aceștia care, ca niște păduchi, stau și ciupesc, până ne va da tuturor peste cap, de nu ne vom putea mișca (Ciuceanu, Lungu: 2003, 118). De asemenea, se pare că Ana Pauker făcea tot posibilul pentru a urgenta îndeplinirea condițiilor politice și economice impuse de
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și oamenii se duceau să mai mănânce din ăla. Cât de cât, și să știi că avea ceva substanță hrănitoare În ea. Ei, frig, foamete, fără mâncare, fără apă, fără nimic, a venit iarna și a apărut și tifosul exantematic. Păduchi - slavă Domnului, roiau păduchii. Nu aveai nici cu ce să te speli, nimic. Păduchi, tifos exantematic, murea lumea pe capete. În fiecare dimineață se scoteau Încă 10-20 de oameni afară, pe zăpadă. Cine mai avea câte ceva ieșea la gard să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să mai mănânce din ăla. Cât de cât, și să știi că avea ceva substanță hrănitoare În ea. Ei, frig, foamete, fără mâncare, fără apă, fără nimic, a venit iarna și a apărut și tifosul exantematic. Păduchi - slavă Domnului, roiau păduchii. Nu aveai nici cu ce să te speli, nimic. Păduchi, tifos exantematic, murea lumea pe capete. În fiecare dimineață se scoteau Încă 10-20 de oameni afară, pe zăpadă. Cine mai avea câte ceva ieșea la gard să mai schimbe. În rest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
știi că avea ceva substanță hrănitoare În ea. Ei, frig, foamete, fără mâncare, fără apă, fără nimic, a venit iarna și a apărut și tifosul exantematic. Păduchi - slavă Domnului, roiau păduchii. Nu aveai nici cu ce să te speli, nimic. Păduchi, tifos exantematic, murea lumea pe capete. În fiecare dimineață se scoteau Încă 10-20 de oameni afară, pe zăpadă. Cine mai avea câte ceva ieșea la gard să mai schimbe. În rest... Cam 2.500 de evrei au fost acolo - bătrâni, femei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trimiși toamna și am apucat o iarnă groaznică acolo și oamenii mureau pe capete. Se cărau dimineața cu roaba cadavrele Înțepenite - le căra cine mai putea să ajute la treaba asta. Iar molima care a măcinat lumea era tifosul exantematic. Păduchi, păduchi... Mă scuzați, poate nici n-ați văzut dumneavoastră cum arată un păduche, eu cred că nu (râde). Multă lume nu știe cum arată un păduche. Îmi amintesc că tata stătea lungit pe jos... Asta după ce trecuse prin acel tifos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
toamna și am apucat o iarnă groaznică acolo și oamenii mureau pe capete. Se cărau dimineața cu roaba cadavrele Înțepenite - le căra cine mai putea să ajute la treaba asta. Iar molima care a măcinat lumea era tifosul exantematic. Păduchi, păduchi... Mă scuzați, poate nici n-ați văzut dumneavoastră cum arată un păduche, eu cred că nu (râde). Multă lume nu știe cum arată un păduche. Îmi amintesc că tata stătea lungit pe jos... Asta după ce trecuse prin acel tifos exantematic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
capete. Se cărau dimineața cu roaba cadavrele Înțepenite - le căra cine mai putea să ajute la treaba asta. Iar molima care a măcinat lumea era tifosul exantematic. Păduchi, păduchi... Mă scuzați, poate nici n-ați văzut dumneavoastră cum arată un păduche, eu cred că nu (râde). Multă lume nu știe cum arată un păduche. Îmi amintesc că tata stătea lungit pe jos... Asta după ce trecuse prin acel tifos exantematic - a fost o fire mai robustă, mai rezistentă de nu s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să ajute la treaba asta. Iar molima care a măcinat lumea era tifosul exantematic. Păduchi, păduchi... Mă scuzați, poate nici n-ați văzut dumneavoastră cum arată un păduche, eu cred că nu (râde). Multă lume nu știe cum arată un păduche. Îmi amintesc că tata stătea lungit pe jos... Asta după ce trecuse prin acel tifos exantematic - a fost o fire mai robustă, mai rezistentă de nu s-a pierdut, pentru că medicamente nici vorbă, igiena era la pământ... În timp ce era bolnav, din cauza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spus că ei n-au copii și vor să mă Înfieze. Știu că, În legătură cu asta, m-a luat odată tata În sat. Și m-a așezat pe-un scaun acolo, la oamenii aceia, și a Început să mă pieptene. Cădeau păduchii cu kilogramele. Ei, bineînțeles că părinții nu au vrut să mă dea. Și așa s-a făcut că am rămas Împreună. Apoi a urmat o perioadă ceva mai bună. Tata a Început să mai lucreze câte ceva. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care mama fierbea câte o mână-două pentru toți. Sigur că după 62 de ani este greu să-ți amintești tot felul de amănunte. Ce-a Însemnat pentru dumneavoastră acea perioadă petrecută În ghetourile din Transnistria? - Transnistria a Însemnat foame, frig, păduchi, boli și moarte. Din cauza mizeriei În care se trăia a apărut tifosul exantematic. Tatăl meu a contractat această boală. Timp de 14 zile, având febră foarte mare, a delirat, dar a supraviețuit. O mătușă de-a mea care s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din tablă pe care puteam să gătim delicii culinare: scrijele din cartofi, când puteam să procurăm cartofi, bineînțeles, o fiertură de linte, un cir din puțină făină de porumb și, În special, să Încălzim puțină apă - minimum de igienă. De păduchii de tot felul nu puteam scăpa așa ușor. „Iluminatul” se făcea cu un opaiț cu ulei la confecționarea cărora tatăl meu era specialist. La un moment dat, medicii și dentiștii au fost exilați În diferite sate. Părinții mei au fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bijuterii... dădeai un ceas de aur pe o pâine. Astea s-au terminat repede, așa că, sigur, foamea era problema. După aia am ajuns În Obodovca. Nici n-aș putea să vă spun traseul. Acolo tot foame, frig... Ce țin minte: păduchi. Țin minte că ne pieptăna mama numai cu un pieptene din ăla des, ca să mai scoată păduchii. Și am făcut râie. Iar când ne-am Întors, cred că tot foamea pe care am suportat-o acolo am resimțit-o și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era problema. După aia am ajuns În Obodovca. Nici n-aș putea să vă spun traseul. Acolo tot foame, frig... Ce țin minte: păduchi. Țin minte că ne pieptăna mama numai cu un pieptene din ăla des, ca să mai scoată păduchii. Și am făcut râie. Iar când ne-am Întors, cred că tot foamea pe care am suportat-o acolo am resimțit-o și aici: nu ne mai săturam. Cred că atunci am devenit și mâncăcioasă. Mi-a mai trecut pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu ne săturam, vă spun. Era o dorință imperioasă să mâncăm și să avem ce mânca, fiindcă au fost timpuri grele și după ce ne-am Întors, știți. Dar, oricum, voiam să mâncăm. Și, vă spun, mi-au rămas În memorie păduchii și râia. O fi de vină mâncărimea aia chinuitoare. Dacă eu nu realizez moartea unei surori și moartea fratelui mamei... Ziceau: „Așa un om bun să moară!”. Dar pentru mine nu a fost tragedie, fiindcă eu nu realizam. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lipsa de bani au Început să-și facă efectul. Nu aveai ce mânca și totul costa din ce În ce mai scump. Și iarna. Iarna a fost foarte grea și tifosul exantematic făcea ravagii - fiindcă, neavând apă, n-aveai cu ce să te speli, păduchii ne-au invadat ș.a.m.d. După ce a trecut această iarnă foarte-foarte grea, bunicii mei din Botoșani, care n-au fost evacuați, ne-au trimis o sumă de bani printr-un ofițer român. Chiar dacă erau plătite, aceste servicii erau foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a mai muncit ceva pe la căi ferate, nu știu ce, mama cu comerțul, și ne-a ținut foarte curați. Deci noi nu am făcut tifos. Mama ne căuta exact cum fac maimuțele: ne căuta În cap, ne spăla hainele, căci un singur păduche de tifos era moarte sigură. Ce-am mai făcut? Rudele mamei mele, o soră a mamei și soțul ei au murit În Transnistria. Ea a murit mai Întâi și au Îngropat-o Într-o groapă comună, iar el s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Noi am călătorit două săptămâni Înapoi spre Cernăuți, pe jos, călare și cu trenul - nu cu trenul... ne mai luau, de milă, În locomotivă... În două săptămâni am ajuns În Cernăuți, dar fără tata. În Cernăuți ne-am Întors cu păduchi - dacă n-am făcut acolo, am făcut păduchi pe drum, dar, bineînțeles, mama ne-a Îngrijit. Mama mai avea un frate În Cernăuți care n-a fost dus În Transnistria - el era mai Înstărit, era unul dintre cei mai buni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe jos, călare și cu trenul - nu cu trenul... ne mai luau, de milă, În locomotivă... În două săptămâni am ajuns În Cernăuți, dar fără tata. În Cernăuți ne-am Întors cu păduchi - dacă n-am făcut acolo, am făcut păduchi pe drum, dar, bineînțeles, mama ne-a Îngrijit. Mama mai avea un frate În Cernăuți care n-a fost dus În Transnistria - el era mai Înstărit, era unul dintre cei mai buni fotografi din Cernăuți, cu studii la Berlin, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mare”. Nu știu cum argumentam. Aveam noroc de ucrainenii care ne mai dădeau lapte. Pâine foarte, foarte rar, neagră. Mai țin minte o pățanie, dar asta e mai hazlie. Nu mai țin minte conversațiile Între părinți. Mama avea grijă să nu avem păduchi, ne scălda și ne căuta de păduchi. Eu eram cu copiii din cartierul acela - era o periferie. Ne duceam iarna la săniuș - sora mea era mai plinuță, dar eu eram ca un băiețoi: iarna la săniuș și vara la Nistru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care ne mai dădeau lapte. Pâine foarte, foarte rar, neagră. Mai țin minte o pățanie, dar asta e mai hazlie. Nu mai țin minte conversațiile Între părinți. Mama avea grijă să nu avem păduchi, ne scălda și ne căuta de păduchi. Eu eram cu copiii din cartierul acela - era o periferie. Ne duceam iarna la săniuș - sora mea era mai plinuță, dar eu eram ca un băiețoi: iarna la săniuș și vara la Nistru la scăldat. Într-o zi ucrainencele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-au prăpădit cel mai repede. Adică, totuși, voința te mai ținea puțin, dorința de viață... Deci la Început se murea mai mult din cauze psihice? Da, la Început. Pe urmă au apărut și cele fizice, că a Început tifosul, păduchii, nu era săpun, nu era nimic, au Început frigurile, nu erau lemne, nu era căldură... La Atachi era deja frig când ați ajuns? Da, când am ajuns acolo deja Începuse - nu era Încă foarte frig, dar se făcea din ce În ce mai frig
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din familia dumneavoastră a făcut tifos? Nu. Tata era imun, căci cei care au avut o dată această boală n-o mai făceau. Deci el era imun și noi n-am făcut... Probabil că norocul, că altfel nu-mi explic... Un păduche putea să te muște oricând, dar iată că nu s-a Întâmplat așa ceva. Poate că ne-am ferit mai bine, cu curățenia, mai știu eu ce sau pur și simplu Întâmplarea... Dar stăteai În mediul ăla distrugător. Când venea dimineața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]