1,817 matches
-
Avicena 1037: moartea lui Avicena 1126: nașterea lui Averroes 1190: Maimonide, Călăuza celor rătăciți 1191: Autodistrugerea autodistrugerii de Averroes 1198: moartea lui Averroes 1225: nașterea lui Toma d’Aquino 1252: învățăturile lui Toma d’Aquino 1258-1264: Expunere în rezumat contra păgânilor, Toma d’Aquino 1266-1273: Expunere în rezumat a teologiei, Toma d’Aquino Pe la 1276: Expunere în rezumat a teologiei, de Albert cel Mare 1311: Dante lucrează la Divina Comedie 1323: canonizarea lui Toma d’Aquino William Occam, Tratat asupra tainei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
eliberarea de sub turci a creștinilor sud-dunăreni. Apare aici și legendarul Marcu Crăișoru care, trimis de turci pentru a-l suprima pe voievodul muntean, refuză să îndeplinească gestul ucigaș împotriva unui frate de credință, preferând să se lase el omorât de păgâni. În sfârșit, o a treia grupa de balade bulgărești închinate lui Mihai Viteazul înfățișează momentul uciderii acestuia. Notele care însoțesc studiul, numeroase și avizate, fac trimiteri și la variante ale acestor grupe tematice, întregind un comentariu de certă autoritate profesională
IORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
lume - el a acaparat Cracovia prin vicleșug și i-a omorât pe toți cehii găsiți în oraș29. Animozitățile și-au găsit reflectare până și în hagiografie. O legendă de la sfârșitul secolului XII - începutul secolului XIII istorisește că întorcându-se de la păgâni in Poloniam, sfântul ceh Adalbert i-a întrebat pe locuitorii unui sat despre drumul spre Gniezno. Aceștia l-au înțeles foarte bine, continuă autorul narațiunea, dar nu i-au răspuns, respectiv, au fost supuși pedepsei divine, pentru ca, printr-o minune
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
echilibrul moral de esență stoică, simțul estetic, forța mitică, puntea solidă cu sursele preclasice, convingerea unității și armoniei ei cosmice, ingenuumul în forța lucrurilor și capacitatea de a înțelege”); panteismul (Dumnezeu e în lume, însă inactiv, prin contrast cu prezența păgânului Zamolxe); copilăria și satul natal, erosul, inserțiile folclorice sub forme originale etc. O paralelă stilistică Arghezi-Blaga relevă virtuozitatea „cuvântului adjectival și atributiv” la primul, „poezia substantivului” la al doilea, respectiv sentimentul detaliului versus sentimentul întregului. Celelalte două cărți, Pompiliu Constantinescu
LIVADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287841_a_289170]
-
Cartagina, unde avea de-a face cu studenți turbulenți. La Roma, deși a continuat să țină fără tragere de inimă cursurile de retorică, a făcut și ceea ce era necesar: a intrat în grațiile unui potentat, adică ale foarte bogatului aristocrat păgân Simmacus. Augustin nu era creștin și acesta a fost un motiv suficient pentru a obține stima lui Simmacus, care a luat inițiativa de a-l trimite pe acest retor promițător chiar la Milano, unde împăratul era creștin, e adevărat, dar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
șapte reguli ale exegezei biblice formulate de donatistul Ticonius (cf. p. ???) pe care le consideră valabile în esența lor. În sfârșit, există anumite științe profane care sunt folositoare pentru viața oamenilor; cunoașterea unora dintre ele, cum sunt istoria și filosofia păgânilor, trebuie să fie realizată de creștini în vederea unei mai profunde cunoașteri a Evangheliei și a vieții autentic creștine. Dacă în primele trei cărți scriitorul a examinat regulile de interpretare și de lectură, în cea de-a patra vorbește despre cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o predase în tinerețe și care îi rămăsese pentru totdeauna în suflet. Așadar, Cicero este încă prezent în inima lui Augustin, dar servește acum unui scop diferit. Elocvența nu trebuie să fie un scop în sine așa cum este în operele păgânilor, ci trebuie întotdeauna asociată cu înțelepciunea creștină: această afirmație de principiu poate fi considerată, într-un anumit sens, chiar sinteza operei lui Augustin (sapientia et eloquentia), așa cum s-a spus. Pe baza acesteia, s-a ajuns la concluzia că Augustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în sine cu scopul de a configura o elocvență creștină și, în consecință, identifică în scriitorii creștini, care s-au format tocmai în spiritul acelei Scripturi, pe primii auctores. De aceea, creștinul nu are de ce să fie educat prin studierea păgânilor. Cu îndreptățire, cercetătorii au insistat asupra acestei noutăți a poziției lui Augustin, amplificată și de faptul că scriitorii creștini înșiși evitaseră și înainte această problemă. E important să observăm însă că Augustin nu vorbește de „retorică păgână” sau „retorică creștină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sa în sânul Bisericii (aflăm, de exemplu, că numirea sa ca episcop nu fusese aprobată). Așa se naște cartea a zecea în care se descrie pe sine pentru că multă lume care nu îl știa bine (dar cunoștea viața lui de păgân în Africa printre manihei) voia să afle ceva mai mult; tot aici este interesanta expunere despre memorie: aceasta pare străină de subiect, dar se justifică pentru că întreaga narațiune a fost posibilă prin rememorarea întâmplărilor din trecut. Ultimele cărți (de la a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de aceea în mod just Pincherle a subliniat „că Augustin nu prea știe să disocieze complet cateheza de formele tradiționale ale retoricii”, care „rămâne în fundal ca o osatură invizibilă”; într-adevăr, opera se adresează și persoanelor cultivate, adică acelor păgâni care, posedând anumite cunoștințe de filosofie, mai ales neoplatonică, găseau o explicație rațională - însă nu religioasă - a existenței creștinismului și mergeau pe urmele lui Porfiriu din Tyr care susținuse că Isus Cristos nu era altceva decât un om foarte învățat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anumite cunoștințe de filosofie, mai ales neoplatonică, găseau o explicație rațională - însă nu religioasă - a existenței creștinismului și mergeau pe urmele lui Porfiriu din Tyr care susținuse că Isus Cristos nu era altceva decât un om foarte învățat. Și pentru că păgânii, tot conform învățăturii lui Porfiriu, subliniau contradicțiile existente în povestirile din Evanghelii, Augustin explică faptul că există un esențial Consens între Evangheliști (De consensu Evangelistarum). Urmează noi opere de combatere a maniheilor pe care putem doar să le menționăm: Contra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aritmologie: într-un cuvânt, de toată știința profană, astfel încât opera pare lipsită de un principiu organic și de unitate în compoziție, excesiv de minuțioasă și de aplicată, tipică pentru discuțiile inițiate de Augustin. Scriitorul nu se adresează doar maniheilor, ci și păgânilor. Augustin a lucrat la această operă mai mulți ani, revenind asupra ei în mai multe rânduri: a alcătuit proiectul lucrării în timp ce compunea ultimele cărți ale Confesiunilor, înrudite ca subiect (acestea conțin un comentariu parțial al Facerii), și a continuat-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Roma, devastaseră Italia până la strâmtoarea Messina și urcaseră apoi spre Provence. Invazia barbarilor îi constrânsese pe mulți romani, dintre care unii de familie nobilă, să se refugieze în Africa, unde aduceau informații despre devastările și violențele la care asistaseră. Reacția păgânilor, atenuată de multă vreme, dar încă vie mai ales în cercurile intelectuale atât din Roma, cât și din Africa, se făcuse din nou simțită prin reluarea vechii acuzații, care circulase deja pe vremea lui Tertulian, conform căreia nenorocirile abătute asupra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și din Africa, se făcuse din nou simțită prin reluarea vechii acuzații, care circulase deja pe vremea lui Tertulian, conform căreia nenorocirile abătute asupra oamenilor erau dorite de zei, supărați din cauza răspândirii noii religii. Deși aceste acuzații erau lansate de păgâni, e posibil ca ele să fi făcut să se nască îndoieli și printre creștini, obișnuiți cu ideea opusă de origine constantiniană și răspândită deja de Lactanțiu, conform căreia instaurarea creștinismului ar fi garantat Romei protecția în fața barbarilor. Știrea distrugerii Romei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și mai științifice sunt discuțiile purtate de Augustin în unele din epistolele-tratat: prima poartă numărul 102 și examinează șase chestiuni care fac obiectul unei polemici cu păgânii (mai ales cu Porfiriu), iar celelalte (nr. 132, 136, 137) sunt adresate unui păgân nobil și cultivat, Volusian, care adusese mai multe critici creștinismului. Însă el reia toate aceste chestiuni, în acea manieră sistematică și enciclopedică ce-i este atât de caracteristică, mai cu seamă prin scrierea unei opere impresionante, Despre cetatea lui Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
litera ei. Cetatea lui Dumnezeu poate fi prezentată chiar cu cuvintele lui Augustin care o descrie în Retractări: „Primele cinci cărți resping părerile acelora care pretind că, pentru ca oamenii să prospere, e nevoie de cultul mai multor zei pe care păgânii erau obișnuiți să-i venereze; și cum acest cult este interzis, ei susțin că asta ar fi cauza nenumăratelor nenorociri de-acum. Următoarele cinci cărți, apoi, îi combat pe cei care recunosc că aceste nenorociri n-au lipsit și nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cele douăzeci și două de cărți vorbesc atât despre o cetate, cât și despre cealaltă, titlul și l-a luat totuși de la cea mai bună dintre ele, așa că opera se numește Cetatea lui Dumnezeu”. Așadar, este evident că polemica împotriva păgânilor stârnită de impresia emotivă produsă de jefuirea Romei a fost doar punctul de pornire pentru un examen mai profund al realității umane și al celei divine, coborâte pe pământ. Totuși, așa cum se întâmplă cu operele mai întinse ale lui Augustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
umane și al celei divine, coborâte pe pământ. Totuși, așa cum se întâmplă cu operele mai întinse ale lui Augustin, acest plan devine mai clar și se dezvoltă puțin câte puțin, începând cu hotărârea inițială de a da o replică acuzațiilor păgânilor și continuând cu considerațiile asupra Romei, cetate a oamenilor prin excelență, urmate de reflecțiile despre cetatea lui Dumnezeu care există pe pământ într-o formă încă imperfectă și se va realiza pe deplin în Ierusalimul ceresc. Din indicațiile pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai mulți ani și publicată pe grupuri de cărți: primele cinci în 415, iar celelalte ulterior, până în 426. Primele cărți au la bază o intenție apologetică mai tradițională, așa cum putem deduce chiar din cuvintele lui Augustin: apărarea creștinismului de acuzațiile păgânilor care vedeau în el cauza nenorocirilor din acele vremuri; trecerea în revistă în mod critic a istoriei umanității începând cu aceea a Romei pentru a descoperi acolo aceleași calamități ca și în epoca creștină (așadar, respingerea păgânismului în plan istoric
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
critic a istoriei umanității începând cu aceea a Romei pentru a descoperi acolo aceleași calamități ca și în epoca creștină (așadar, respingerea păgânismului în plan istoric); relevarea violențelor și a nedreptăților de care e plină istoria și, în sfârșit, acuzarea păgânilor din perspectivă creștină pentru idolatria lor imorală. Acest lucru fusese deja făcut de Tertulian, Minucius Felix și Arnobiu. Sigur, Augustin aduce în discuție și elemente de mai mare actualitate, cum ar fi ideea că Imperiul Roman s-ar fi întins
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Italia, de exemplu Ambrozie și Ieronim, îl acceptau cu multă prudență), ca și o evaluare pozitivă a romanității devenite creștine (obiectul discuției sunt împărații Constantin și Theodosius). Din acest motiv, unii cercetători au presupus că în micul poem al păgânului Rutilius Namazianus, din aceeași perioadă, intitulat Despre întoarcerea sa în patrie (De reditu suo), compus în 416, acesta, atunci când exaltă funcția civilizatoare a Romei păgâne, ar dori să răspundă ideilor lui Augustin - însă e doar o ipoteză. După interpretarea istoriei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cetatea cerească, organizată pentru a asigura cetățenilor săi adevărata libertate, cea creștină: cetatea pământească nu are dreptul să fie numită astfel. De aceea, republica romană, imperiile asirienilor și ale egiptenilor, care au fost principalele actualizări ale cetății pământești realizate de păgâni, nu au fost, în esență, o adevărată cetate, pentru că au fost caracterizate de dezordine. În ciuda acestui lucru, Augustin se oprește îndelung asupra celei de-a doua cetăți tocmai pentru că vede că a fost realizată pe pământ și, în primul rând
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
380, barbarii nu mai puteau fi considerați pur și simplu niște invadatori pentru că se stabiliseră deja în interiorul granițelor imperiului: tocmai de aceea reprezentau o problemă, atât concretă, cât și teoretică. Din această perspectivă, barbarii dăduseră naștere unei dezbateri între intelectualii păgâni: unii propuneau o politică de netă intransigență și de ostilitate față de ei (o atitudine veleitară și greu de pus în practică), iar alții voiau să găsească mijloacele prin care să fie folosite forțele proaspete ale acestor popoare ieșite la rampă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e o eroare să credem că opera lui Orosius ar putea fi inserată cu totul în problematica Cetății lui Dumnezeu. Așa cum am spus (pp. ??? sq.), Augustin s-a simțit îndemnat să scrie această lucrare pentru a apăra creștinismul de acuzațiile păgânilor care afirmau că creștinii ar fi responsabili pentru ruinarea imperiului și invaziile barbarilor. Apoi, Cetatea lui Dumnezeu, compusă într-o perioadă de cincisprezece ani, s-a orientat către cu totul alte problematici. Augustin răspunsese acuzației păgânilor spunând că și vremurile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
apăra creștinismul de acuzațiile păgânilor care afirmau că creștinii ar fi responsabili pentru ruinarea imperiului și invaziile barbarilor. Apoi, Cetatea lui Dumnezeu, compusă într-o perioadă de cincisprezece ani, s-a orientat către cu totul alte problematici. Augustin răspunsese acuzației păgânilor spunând că și vremurile dinainte de Cristos fuseseră răvășite de nenorociri și catastrofe. De aceea, el i-a cerut lui Orosius colaborarea, însă la un nivel superficial, rugându-l să-i pregătească o scurtă listă de războaie, de catastrofe și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]