948 matches
-
prin cele scrise în capitolul “Tratamente - Bahice!”, fiindcă ești mai tânăr... Iau cartea și, deschizând-o la întâmplare, dau peste cele spuse de Mihail Sadoveanu: “Doctorul ți-a spus să nu bei decât un păhărel pe zi... -Exact! Acuma beau păhărelul din 28 februarie 1985!!!” “Văd foarte prost, domnule doctor. să iau <sticle> mai... tari? -Nu-ți trebuie sticle mai <tari>, ci mai puține” “Ce faci? Nu ți-a spus doctorul că n-ai voie să bei decât o singură sticlă de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să evitați băutura. Alcoolul slăbește substanțial vederea. -Atunci eu sânt o fericită excepție. Dacă beau douătrei sticle de vin, încep să văd chiar dublu!“ (Mircea Angelescu) “Va trebui să scoatem măseaua, spune stomatologul. Pacientul se cutremură. Medicul îi toarnă un păhărel de vin, ca să-l îmbărbăteze. Pacientul bea, însă continuă să tremure. Îi mai toarnă un păhărel, încă unul, apoi observând că pacientul s-a potolit, medicul îl întreabă: Ei cum stăm, acum avem curaj? Ba bine că nu, răspunde pacientul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sticle de vin, încep să văd chiar dublu!“ (Mircea Angelescu) “Va trebui să scoatem măseaua, spune stomatologul. Pacientul se cutremură. Medicul îi toarnă un păhărel de vin, ca să-l îmbărbăteze. Pacientul bea, însă continuă să tremure. Îi mai toarnă un păhărel, încă unul, apoi observând că pacientul s-a potolit, medicul îl întreabă: Ei cum stăm, acum avem curaj? Ba bine că nu, răspunde pacientul. Să îndrăznească cineva să se atingă de măseaua mea!...” (P. Caranfil) “E imposibil să-ți faci
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
li se par ele celorlalți: soții, mame, tați, surori și frați. Nu ți-ai dori uneori să te oprești din funcționat, nu ți-ai dori să nu te mai gândești la ce-o să se-ntâmple după următorul salariu și următorul păhărel cu băutură? Ei bine, totuși o faci, așa Încât hotărăște-te să mergi Înainte, fiindcă azi de dimineață, când te-ai trezit, tot ce aveai până acum dispăruse.“ Iubire, iubire, iubire & doctorul (din Te-ai trezit azi de dimineață de Alabama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la care am fost odată. Nici nu-mi dau seama când iat-o că apare În fața ochilor mei: Casa lui Hector. Hector Îmi strivește mâna Într-o Încleștare masonică, cu fața congestionată de alcool, zâmbindu-mi. — Ai timp pentru un păhărel, mă Întreabă el. — Îmi pare rău, prietene, cercetez o crimă. Un tăntălău de negrotei tocmai a reușit să fie ucis. Totuși, sunt mari șanse pentru ore suplimentare. Ai marfa? Da, zâmbește Hector și scoate o pungă cu două casete video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Lennox de parcă el ar fi fost artistul cu graffiti-ul. — Adică zici caș avea ceva dascuns? — Nee, ridică din umeri Ray și ia o gură de bere, nu zic nimic. Asta mă face să zâmbesc. Haide mă, doar pentrun singur păhărel de rahat, se răstește Dougie Gillman. Ray Își termină berea și aruncă halba Înspre camionul cu nisip al primăriei. Se sparge de caroserie. — Bulangii! țipă el. Intrăm În club. Paznicul ne aruncă o privire pătrunzătoare, dar intrăm de Îndată ce Îi vindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ciment murdar pe jos, cu miros de bere stătută, cu ospătărițe șleampete și soioase, cu proletari zgo8 motoși, cu fum de țigară să-l tai cu cuțitul, cu înjurături peste mese. Acolo se retrăgea, la o masă sordidă, cu un păhărel de votcă ordinară alături, pe care, la răstimpuri, îl golea mecanic, cu mișcări de manechin, în timp ce citea Croce, Emilio Cecchi sau Eliot. Era plin de ciudățenii. Dacă te vedea luând un medicament, te ruga să-i dai și lui „să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cu ciment murdar pe jos, cu miros de bere stătută, cu ospătărițe șleampete și soioase, cu proletari zgomotoși, cu fum de țigară să-l tai cu cuțitul, cu înjurături peste mese. Acolo se retrăgea, la o masă sordidă, cu un păhărel de votcă ordinară alături, pe care, la răstimpuri, îl golea mecanic, cu mișcări de manechin, în timp ce citea Croce, Emilio Cecchi sau Eliot. Era plin de ciudățenii. Dacă te vedea luând un medicament, te ruga să-i dai și lui „să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
când i-a pășit pragul, și i-a luminat viața..?“ își zise el în gând. Și, ca să-și ascundă tulburarea din suflet, îl îndemnă pe boier... - Hai Cucoani, hai să măi gustăm din minunea asta!... Abia atunci, la al treilea păhărel de țuică fiartă, care alunecă pe gât ca untdelemnul, se desțelenesc graiurile, și pornesc la un taifas, la care din când în când, cocoșii vestesc crucea nopții. Boierul Șipoteanu-Fălciu avea prilejul să-l descoase pe Toma, pădurar bătrân, înțeleptul pădurilor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
măi Șmil... rachiu!.. îi șuieră el sprijinit într-un cot pe tejghea, privind înnegurat în jur. Crâșmarul dispăru pentru o clipă, ca un duh și se întoarse repede, punându-i dinainte pe tejghea un clondir plin ochi cu rachiu și păhărelul lângă el. Pe loc se răspândi un miros de prună veche, dulce-amăruie. Era o țuică galbenă ca untdelemnul, care a zăcut vreo doi ani într-o balercă cu doaga de fag... era o minune care aluneca pe gât mai ușor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se răspândi un miros de prună veche, dulce-amăruie. Era o țuică galbenă ca untdelemnul, care a zăcut vreo doi ani într-o balercă cu doaga de fag... era o minune care aluneca pe gât mai ușor ca untdelemnul. Împinse încet păhărelul mai la o parte, duse la gură clondirul, și dădu pe gât mai bine de jumătate... apoi, trânti sticla de tejghea de se făcu țăndări. Ca un fior trecu prin toți cei înghesuiți în crâșmă, la acel ceas de Duminică
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Numa‟ dacî nu ti lași doborât di rău‟ ei! Ioti, măi Lisandri... chiar șî cânili turbat se îmblânzăști, dacă îi vorghești cu blândețe și dulceață... D‟apăi, cum nu s-ar îmbuna omu‟, măi.?! Ia, hai, ia cu mini un păhărel, măi Lisandri... vinu‟ îmblânzăști năcazurile omului... După ce ciocniră câte un paharel profiriu, de busuioacă de Bohotin, bătrânul continuă cu vorbă molcomă... socotită... - Nu, bre Lisandri... nu.. zâlili omului să nu le afurisăști niș‟odată, dragu‟ moșului, omu‟ să cadi să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Nieve. Eu vreau să mă uit la Sky News. — Nu poți să dai buzna aici și să ne comanzi, ripostă barmanul. Nieve se uită nerăbdătoare în jurul ei. Nu erau decât vreo cinci-șase oameni în bar. — Fac cinste cu câte un păhărel tuturor, spuse ea. Și încă unul pentru tine dacă mă lași să schimb canalul câteva minute. Barmanul o privi surprins, dar îndreptă telecomanda spre televizor. Încă era știrea principală, însă de data asta exista și un reporter la fața locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nieve. Îmi pare rău, spuse Nieve după un timp. A, nu-i nimic, o asigură Darcey. Și nouă ne pare rău că nu am avut parte de ziua cea mare pe care o așteptam, dar asta e, am băut câteva păhărele și am închinat în cinstea ta. — Nu pentru nuntă, fraiero. Îmi pare rău pentru... pentru Aidan. Darcey tăcu. —Darce... mai ești pe fir? — Da, bâigui ea. —Sincer, n-am vrut să iasă lucrurile așa. Darcey, știu că m-am purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
diverse fotografii (inclusiv una a mult-iubitului nostru Führer) și o svastică mică din mătase montată Într-o ramă mare din bronz. Era acolo și o tavă pentru băuturi, de pe care am luat o sticlă de șnaps și am turnat un păhărel plin. O să vă simțiți mai bine după ce beți asta, i-am zis dându-i paharul și Întrebându-mă dacă să Îndrăznesc sau nu să-mi torn și mie unul. Am privit-o cu invidie cum Îl dă peste cap dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
toți în jurul unei mescioare, cu trei picioare, așezată înspre laița de la geam. Se închinară la icoanele sfinte și începură a mânca bucatele gătite de baba Ileana, dând, mai întâi, o dușcă din rachiul vestit al răposatului Costache. După mai multe păhărele de rachiu, stinse cu un vin alb, din poamă fragă, femeilor li s-au dezlegat limbile, începând să șușotească despre necazurile femeiești sau despre vreo rugăciune nouă, menită să-i dezbare pe bărbați de băutură sau să le ajute în
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o doamnă care bea ceai? Rhyme îi spuse: - Îmi cer scuze. Unde îmi sunt manierele? Ar fi trebuit să fi pus deja ibricul la fiert. - Cafea e bine. - Pentru mine whisky, spuse Rhyme. Când Thom privi ceasul, criminalistul adăugă: - Un păhărel mic, în scopuri medicale. - Cafea la toată lumea, spuse asistentul, și dispăru. După plecarea acestuia, Rhyme și Jayene făcură conversație de salon pe marginea pacienților cu leziuni ale coloanei vertebrale și a exercițiilor pe care le el făcea cu fanatism. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Însă, din moment ce fața ei era Înflăcărată de rușine. Dintr-odată Îi sună pagerul. Mâna Îi țâșni către borseta de la brâu. —Scuze, tre’ să plec, spuse el. Luă o gură grăbită de cafea. Apoi puse paharul deasupra automatului lângă toate celelalte păhărele de cafea abia atinse, lăsate probabil de colegii lui ale căror pagere le tăiaseră pauza de cafea de asemenea. Ea Îl privea o lua Înspre secția de Radiografie. Pentru o clipă rușinea i se mai potoli În timp ce observa felul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
un tunel fără fund. Cine mănâncă trăiește, are dreptate Liduvina, dar cine mănâncă cum am mâncat eu în seara asta, din disperare, o face pentru că nu există. Eu nu exist... — Aoleo, aoleo, terminați cu prostiile, beți-vă cafeaua și un păhărel, ca să să-mpingeți și să așezați tot, și hai să facem o plimbare. O să vă-nsoțesc eu. Nu, nu pot sta în picioare, vezi? — E drept. Vino să mă sprijin de tine. Vreau ca peste noapte să dormi în camera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cultivate, cu maniere rafinate, În jur de cincizeci și cinci-șaizeci de ani. Uneori stătea la masa lui obișnuită din cafenea Împreună cu două sau trei dintre ele. Le comanda ștrudel și cafea espresso, iar În fața sa se afla de obicei un păhărel cu lichior fin și un platou cu fructe de sezon. Taxiul se Îndepărtă, iar bătrânul Își flutură pălăria, după obiceiul său. Fiind o persoană sentimentală și emotivă, fiecare despărțire era În ochii săi finală. Fima coborî să-l Întâmpine. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-i-se ridicolă, aproape isterică. Annettei Îi spuse: —Uită-te bine la ei. Creaturile astea ne trag În prăpastie. Annette răspunse: —Eu mă aflu deja În prăpastie. Iar Fima: —Continuă. Vorbeai despre femeile fatale. Annette goli cel de-al doilea păhărel, ochii Începură să-i strălucească, iar În cuvintele ei se strecură un strop de cochetărie: — Ce e grozav la tine, Efraim, e că nu-mi pasă deloc ce impresie Îți fac. Nu sunt obișnuită cu asta. De obicei, când vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prea multe subiecte de conversație. În fond, nu sunt prea interesată de ortopedie. Dar tăcerea nu ne era niciodată grea. Puteam să stăm o seară Întreagă și să citim. Ascultam muzică Împreună. Ne uitam la televizor. Uneori chiar beam un păhărel Înainte de-a ne băga În pat. Alteori ațipeam și mă trezeam după o oră, pentru că el nu putea să doarmă și ciocănea fără să-și dea seama În noptiera de lângă capetele noastre. Îl rugam să Înceteze, se scuza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cred că am făcut o greșeală că i-am spus. Ar fi trebuit să tac. Adevărul e, Efraim, că mi-e teamă să mă gândesc ce vei crede despre mine, dacă am să te rog să-mi comanzi Încă un păhărel. Încă unul și gata. Mi-e greu. Iar tu mă asculți ca un Înger. După aceea, acum șase ani, ne-am mutat În sfârșit În vila pe care o proiectaserăm singuri, În Mevaseret, care ieșise aproape cum o visaserăm, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ne cunoaștem. Își imagină ce se petrece În clipa aceea În spatele fațadelor clădirilor, În spatele jaluzelelor, ferestrelor și perdelelor. Un bărbat stă așezat În fotoliul său, În papuci, și citește o carte despre istoria barajelor. Pe brațul fotoliului se află un păhărel de coniac. Soția lui iese din baie, cu părul ud, rozalie, parfumată, Înfășurată Într-un halat din flanelă albastră. Un copilaș joacă liniștit pe covor domino. Focul dansează ca o floare delicată În spatele grilajului căminului. Încă puțin și vor cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mâinile peste chelie sau își scărpinau bărbia, dar când își făcea apariția domnul acela în vârstă, atât de amabil, se ridicau plini de respect ca să-i strângă mâna. El se așeza alături de ei, era servit cu o cafea și un păhărel de rachiu de prune și, după un timp, le propunea o partidă de cărți. Iar eu îl vedeam stând acolo, atât de degajat și de natural, pe acel domn distins, plin de deferență și de amabilitate față de acești oameni, simpli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]