1,696 matches
-
mă pomeneam la răstimpuri într-o zonă îndepărtată de uitare, pe malul acelui lac împrejmuit de somnul copacilor înzăpeziți. La un moment dat, într-un scurt acces de durere, mi s-a părut că descopăr ceva care, exprimat în cuvinte, pălește și nu spune decât o parte din adevărul ghicit: : „Am fi putut trăi ziua aceea de iarnă!“ Nu, ceea ce tocmai înțelesesem depășea de departe posibilitatea imaginată. Cuvintele au spart clipa întrezărită în cioburi de regrete, de remușcări, de ură. M-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să se Însoare. Avea să se Însoare cu Lucille sau cu Victoria. Avea să aibă copii și să Înceteze cu mersul la Bursa. Încetul cu Încetul, avea să se schimbe, avea să se maturizeze. Tot ce simțea acum avea să pălească În amintire, apoi să dispară. Dădu din cap. Își potrivi pălăria. În acest timp, În Bithynios, Desdemona le dădea celor două Începătoare lecțiile finale. În timp ce Lefty Încă se mai refăcea la Hanul Gogoșilor, le invitase pe Lucille Kafkalis și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
baruri simandicoase, Încă deschise. O luă În jos pe Rue de France și se trezi la Clubul Sportiv. În ciuda alarmei generale, doi consuli străini jucau tenis pe terenurile de iarbă din spate. Se mișcau Înainte și Înapoi, În lumina care pălea, lovind mingea, În timp ce un băiat cu pielea Întunecată și cu o jachetă albă ținea o tavă cu gin tonic undeva pe marginea terenului. Lefty merse mai departe. Ajunse Într-o piațetă cu o fântână arteziană și se spălă pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o realitate. Pe atunci nu era ceva atât de solid precum un fapt. Era doar o intuiție pe care o aveam despre mine Însămi și căreia venirea dimineții nu-i aducea nici o limpezire. Era doar o idee care Începea să pălească, să devină parte din beția din pădure din noaptea precedentă. Când Oracolul se trezea după una dintre nopțile ei sălbatice de profeție, probabil că nu-și amintea nimic din ceea ce spusese. Adevărurile pe care le rostise, oricare ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-i înghit ca să-mi întrețin corpul, dar dacă el nu mi-i cere? Îmi părea rău pentru el. Nu mai exista motiv pentru care să mănânce. Era doar un moft pentru el. Nu avea același gust ca înainte și totul pălea în mintea sa. Pielea nu i se mai încrețea când mânca un ardei iute, nici gura nu i se încleia de plăcere când mânca ceva dulce. Nici acel piure alb, care începuse să-mi placă și mie, nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
stătea în dreapta Scaunului, pe un jilț mai mic, dar comod și o avea alături pe soția sa. Pe tron nu stătea nimeni altul decât Corvium, cel cu care avusese o întâlnire interesantă în holul de primire de la colegiul Avram Destoipov! Păli când îl văzu, pentru că-și aminti de el. Era exact așa cum îl văzuse atunci! Părul, doar, își pierduse din culoare un pic. Iar în stânga sa, cu mâna ei în cea a soțului, domnea fiica sa, Ana-Maria Michelle. Era îmbrăcată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
plecat. — N-a luat parte la Înmormîntarea surorii sale? — A părăsit orașul aproape imediat după ceremonie. — A! Apoi, după o scurtă tăcere: — Presupuneți că bărbatul voia s-o atragă Într-o capcană, nu-i așa? Nu cumva era chiar sugrumătorul? Păli la gîndul că vorbise la telefon cu asasinul domnișoarei În lila. Maigret nu regreta că renunțase la siestă. 5 Telefonista plecă; cei doi bărbați rămaseră nemișcați. Maigret trăgea alene din pipă. Lecoeur avea Între buze o țigară care amenința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
dai celorlaltor femei care, spre deosebire de tine, nu știu să păstreze măsura și ar sări peste cal. Îi zâmbește duios. Așa că lasă-mă pe mine să le ofer un banchet bărbaților, iar tu invită le pe fiicele și soțiile lor. Livia pălește sub palma umilinței. Își pleacă totuși fruntea, supusă, deși sufletul îi clocotește de mânie. Are însă o altă victorie de câștigat, mult mai importantă. CAPITOLUL II În picioare, cu snopul de tăblițe așezate pe masa din fața lui, Iulius Ianuarius întoarce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Înmoaie tonul. — Numai că sensul e altul. Continuă cu o blândețe prefăcută: — Acolo, cei care se devotează în acest fel nu au dreptul să le supraviețuiască celor cărora le au închinat viața. Îi face plăcere să-l vadă pe Trio pălind. Prost cât încape, dar se iuțește la minte când e vorba de pielea lui. — Vezi? îl apostrofează părintește. Ochii îi sclipesc de o bucurie răutăcioasă. Nu cred că ți-ar conveni să mori odată cu mine. Adaugă ușor batjocoritor: — Eu sunt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de lemn: — Nu mă mai face să-mi pierd vremea! Tactica începe să-și arate roadele. Amenințat și constant hăr țuit, Trio lasă să-i scape numele înainte de a fi pregătit îndeajuns terenul: — Scribonius Libo... E rândul lui Augustus să pălească. — Libo!? murmură îngrozit. Strânge clămpănind din dinți. Ah, Livia! Ce viperă ești. Speră, împotriva oricărei rațiuni, că n-a auzit bine. Mai în treabă o dată: — E vorba de Cornelius Scribonius Libo? — Da, murmură Trio cu voce joasă. Lividitatea care a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a revenit îndeajuns ca să-și certe nora: Ce ți-a venit să o ameninți că vei găsi un acuzator care s-o învinuiască cum că umblă cu vrăjitorii? — Atunci de ce a pus întrebări statuii din Claros despre succesiunea principelui? Vipsania pălește. — Nu e treaba noastră, murmură stingherită. — Ba este! bate Agrippina furioasă din picior. Își flutură pletele smulse și șuieră cu ură: — Poate ar trebui să te intereseze că astea două s-au luat de mână cu iubita noastră surioară... Claudia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
momentul unei astfel de discuții... — Dar când e momentul potrivit să afli de farmecele pe care ți le face bărbatu-tău? se răstește sora ei. Începe să se smiorcăie: — Și de otrava pe care ți-o pune în mâncare? — Otravă? pălește Antonia. Agrippina abandonează aerul plângăcios și își răsfrânge buzele cu dispreț: — Păi cum altfel crezi că a convins-o să se mărite cu el decât prin vrăji? Și acum vrea ca averea ei să-i revină lui, și nu copiilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cum două? cum două? îl îngână celălalt. Mai bine taci din gură și ascultă-mă. Trage adânc aer în piept. — Două teatre, spațioase și unul, și altul, lipite sus prin arcade comune și montate fiecare pe câte un pivot... Germanul pălește. — Măiculiță! Șoptește speriat: — Da’ de ce trebuie să fie două? Rufus constată cu plăcere aerul lui nefericit. Până și mirarea i a dispărut din glas. Ia spune-mi, ce spectacole sunt programate până la prânz în arenă? îl interoghează autoritar. Tânărul ridică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vine înspre noi, arătând perfect ca întotdeauna: poartă un costum cafeniu elegant, cercei mari de aur și omniprezenții ochelari de soare pe cap. ― Cercetare, mă arunc eu, simțindu-mă din ce în ce mai stupidă, chiar și când culoarea din obraji începe să îmi pălească. ― Rahat, șoptește Ben, dar înainte ca el să poate scăpa de imagine, Geraldine e deja în fața ecranului. ― O, Doamne! spune ea, cu respirația tăiată. De unde a apărut asta? ― Sex fierbinte, bolborosesc eu. ― Ce? ― Sex fierbinte, repetă Ben. Am găsit site
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
coboară vocea și zâmbește. ― Îți place de Ben? ― Nu! spun eu rugându-mă la Dumnezeu să nu mă înroșesc nici pe jumătate din cât o fac de obicei. ― Ba da! exclamă Geraldine. Nu-mi vine să cred. Roșeața începe să pălească. ― Geraldine, încep eu hotărâtă, cu o convingere venită Dumnezeu știe de unde. N-ar avea nici un rost să-mi placă de Ben Williams, de care, întâmplător chiar nu-mi place, pentru că el n-ar fi niciodată, dar niciodată, interesat de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
înrăutățește. Nu e nici măcar optician, e un afurisit de asistent de vânzări. ― E compania mea, spune el fără tragere de inimă, după o pauză sugestivă. ― Cum adică e compania ta? ― E compania mea, repetă el. ― O, Doamne! murmură Geraldine, și pălește brusc. Tu ești Nick! Nick o privește confuz. ― Doar ți-am spus că sunt Nick. Nu, zice ea, și scutură din cap. Ești Nick Maxwell, știu totul despre tine. ― Cum adică știi totul despre mine? ― Sunt prietenă cu Suzie. ― Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
face Diana, dând-o pe șarm și zâmbind într-un fel despre care colegii ei știu că înseamnă un singur lucru: va fi moarte de om. Deci tu ești prietena lui Ben? Am auzit multe despre tine. Zâmbetul lui Sophie pălește pentru o secundă, dar fata își revine. ― Sper că numai lucruri bune, încearcă ea, pentru că din câte știe, Ben n-are prietenă, iar dacă are, aceasta ar putea fi aici, ceea ce ar însemna că Sophie are probleme mari. ― O, lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
față de Ben, că îmi dau brusc seama că e îndrăgostită de Brad până peste cap, iar eu tocmai am stricat-o rău de tot. ― N-am vrut... spun și mă simt ridicol. ― E în regulă, zice Jenny, iar roșeața îi pălește. E în regulă. ― Uite, încep eu, și-mi spun în gând că ar trebui s-o iau de la capăt. Există în mod clar o tensiune între noi două, o tensiune pe care n-o înțeleg, pentru că mi-ar plăcea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Pepper, îi spun eu. A fost fantastic. ― A, spune Brad, pe un ton precipitat. ― Ai fost acolo? întreb eu. ― Asta e o întrebare-capcană? întreabă Brad, punându-și prosopul jos. Poate că sunt eu nebună, dar aș putea jura că a pălit, pe sub bronzul lui de aur. ― Ce naiba vrei să spui? întreb eu, încercând să-mi dau seama dacă a pălit cu adevărat, și dacă da, de ce. ― Știi că am fost acolo, spune el cu precauție. ― Nu, nu știu, spun eu, complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Asta e o întrebare-capcană? întreabă Brad, punându-și prosopul jos. Poate că sunt eu nebună, dar aș putea jura că a pălit, pe sub bronzul lui de aur. ― Ce naiba vrei să spui? întreb eu, încercând să-mi dau seama dacă a pălit cu adevărat, și dacă da, de ce. ― Știi că am fost acolo, spune el cu precauție. ― Nu, nu știu, spun eu, complet bulversată. Adică ce se petrece aici? ― Credeam că ți-am mai spus că am fost acolo. ― Nu, prostuțule, râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se legene din ce în ce mai tare. Lumânarea căzu de pe masă cu o bufnitură, iar cărțile alunecară de pe poliță. Speriat, am ieșit din cabină și am dat să urc pe punte, dar când mi-am pus piciorul pe scară, vasul s-a înclinat pălit de o lovitură cruntă. Era să mă prăvălesc pe scară. Aceea a fost clipa când ne-a zguduit primul val uriaș. Un șuvoi de apă se năpusti în jos din capul scării. Am încercat să mă ridic, dar puhoiul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sau o bardă, care o greblă... Se spune că mezina, nemaiavând nimic la îndemână, a luat vătrariul de la sobă. Și, așa înarmate, ai fi zis nu că-s opt fete tinere și frumoase, ci opt oșteni aprigi și neînfricați. Și păleau fecioarele în stânga și-n dreapat, făcând una cu pământul nenumărați poftitori de agoniseală nemuncită. „Ce fete curajoase! Mi-ar fi plăcut să fiu și eu ca ele!”, gândește Sorina. Dar povestea bunicii continuă: Numai că năvălitorii, fiind mulți ca florile
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
1. Citiți și memorați versurile. 2. Descrieți un iepuraș într-un text în care să integrezi expresiile: se temea și de umbra lui, morcovarul, blăniță cenușie, urechilă. Alegeți apoi un titlu potrivit. 3.Scrieți o compunere cu început dat: „Stelele păliră, pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată (Emil Gârleanu, Fricosul) Alegeți un titlu potrivit. Fetica Tudor Arghezi Ce duh ai și ce putere. Să-mpletești ceară cu miere. De la floarea din grădină. Ostenită de albină? Tu aduni de pe meleaguri. Pentru stupi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să stea În hoteluri care nu scădeau sub standardele lanțului Four Seasons, „cel mai bun“ ar fi fost văzut cel mult ca fiind un termen comparativ, În nici un caz un standard fix de excelență. Dar până și această distincție a pălit În ochii lui Roxanne și-ai lui Dwight când au Încercat butoanele de pe panourile de lângă pat, omniprezenta instalație din hotelurile chinezești. Au apăsat În mod corect pe butoanele pe care scria „lumină“, „televizor“, „stereo“. Luminile au rămas aprinse, televizorul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îmbătată de literatura de odinioară, debordând de parfumuri și pastișe ale unei vieți exotice și lascive: umbrele de soare victoriene, pălării de soare și fantezii fierbinți despre sex cu localnicii. Cât despre poveștile mai recente despre Birmania, cât de tare pălesc În fața celor vechi. Noile povești sună cam așa: miss Birmania e acum măritată cu un tiran nebun care i-a schimbat numele În doamna Myanmar. S-a mutat pe strada Uitării, așa că nimeni nu mai știe nimic de ea. Soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]