1,786 matches
-
ucigaș, [î]l condamnă astfel: Exilat să fie din această țară, nimeni să nu-l primească și să nu-i dea ziua bună nici să-l îngăduie să ia parte la jertfele zeilor și la rugăciuni, căci acesta ne-au pătat cu vina sa, precum zice oracolul. Eu însumi mă ofer ca aliat zeului, precum și bărbatului celui ucis. Iar dacă va fi petrecând cumva sub acoperământul meu și la masa mea și voi ști-o aceasta, să cază blestemul asupra mea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
s-a suit nicicând la putere decât pe spatele altora, d-sa ale cărui fapte eroice se-ntemeiază pe îndoita călcare de jurământ de la 11 fevruarie, d-sa a cărui aureolă s-a aprins prin sperjuriu și felonie, care-a pătat țara noastră înaintea lumii întregi, rectificatorul granițelor cu Basarabia în minus, omul care, fără nici o compensație, a vărsat sângele cel mai nobil al oștirii noastre, agentul de până alaltăieri al panslavismului și creatorul bandelor bulgare, d-sa cu gestiunea ascunsă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
staiii! nu! doar atît, să fi zărit de departe marele turn, doar atît, nu! înapoi!, helicopterul căpcăun zgîriind cerul nevinovat al Sinaiei, frig și frică, nu e voie! Peleșul dispăruse (pentru totdeauna?) și de pe ilustrate. Iată, nu pentru totdeauna. Septembrie pătează cu galben marea peluză de sub ziduri, cerul e din nou el însuși, cel din veacul trecut, statuia lui Carol I, prințul întemeietor, e scoasă din beciuri cu lilieci și așezată pe soclul ei, în soare (pentru vecie?), cine e ăsta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puteai scăpa cu una-cu două cînd părăseai atelierul din Sărărie, te conducea în papuci, își aprindea țigară de la țigară, dar uita s-o arunce pe cea deja aproape stinsă, încît pe la bodega din colț, între toate cele cinci degete pătate de vopsele se odihneau mucurile încă fumegînde. Era riscant să-i strîngi, la despărțire, mîna. Îi spuneai: au revoir! Îți spunea: au revoir! Și-și mai aprindea una. 11 martie Un organ de-alaltăieri. Adică Flacăra Iașului, dar nu cea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai știi unde te afli: în Orientul Apropiat sau în îndepărtata Somalie (de-or fi existînd acolo poale...). Și tot feredeul ăsta nu e oriunde, e aici, în orașul voievodal și spiritual deopotrivă, care a știut dintotdeauna să nu-și păteze blazonul, să-l țină în compania celorlalte cîteva mari orașe ale țării, cele care, de fapt, au și definit/ definesc statul român modern. Culmea e că talciocul ăsta rău-mirositor se confundă cu străvechea sărbătoare a Sfintei. Dacă din veac, mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scoate fîșicul de bancnote din buzunar și-i plătește stupefiatei codane. Parcă ar fi Eugen Andoni, inegalabilul prieten, plecat fără întoarcere în raiurile Bîrnovei. Caii pasc printre albine. Sînt cinci. Doi roșii, grași, unul cenușiu, cu coamă albă, unul alb, pătat cu negru, unul negru, un mînz prostănac și firav. Botul lor ocolește floarea galbenă a păpădiei, în care stau înfipte albinele. Pe cerul albastru trece un avion. Aș vrea să-i văd galopînd spre livezile de pe deal. Mă apropii de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
l-a smuls pe Barbarossa din șeaua calului sau. O procesiune funebra se aude și în timp ce aceasta se apropie, sosește vestea că Arrigo a fost rănit mortal. Arrigo îl asigura încă odată pe Rolando că onoarea lui nu a fost pătată nici de el nici de Lida. Prietenii se reconciliază, la fel soțul și soția (Per la salvată Italia). Cuprins de bucurie că Italia a fost salvată, Arrigo săruta steagul Lombardiei și se stinge. Principalele arii din opera La Battaglia di
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
-l batjocori pe Renato (Ve', se di notte qui colla sposa). Furios la culme, Renato îi invită la el acasă a doua zi dimineață. Actul III Tabloul 2. Bibliotecă din casa lui Renato. Renato este hotărât să-și spele onoarea pătată prin uciderea soției adultere. Amelia neagă acuzațiile și în final îi cere ca ultimă favoare dreptul de a-și revedea copilul (Morro, mă prima în grazia). Renato, care se va răzgândi, acceptă și își va îndrepta mânia împotriva prietenului trădător
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ei și în final îi cere acestuia, ca ultimă favoare, dreptul de a-și revedea copilul înainte de a fi ucisă. Aria Eri tu che macchiavi quell'anima, - din actul III, scena 2. Rezumat : Renato este hotărât să-și spele onoarea pătată prin uciderea soției adultere. În final el se va răzgândi și își va îndrepta mânia împotriva prietenului trădător Aria Mă se m'è forza perderti - din actul III, scena 2. Rezumat : În ideea că onoarea prietenului sau să fie pusă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fundalul din biroul în care se va găsi liderul libian în timpul acordării interviului destinat poporului român. M-am opus propunerii, susținând că nu este bine, nu este nici corect pentru însuși liderul jamahirian, deoarece nu face decât să i se păteze propria imagine printr-un gest de amestec clar în treburile interne ale altui popor liber. Am argumentat și prin propunerea de a inversa rolurile: să ne imaginăm că un lider politic străin se adresează poporului arab libian jamahirian, cerându-i
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi-am pătat-o cu vicii, încrîncenare și crime - și m-am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul (?!) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
secole, sub Alexandru Nevski, și de ultimul război? De ce nu putem niciodată uita de jafurile cotropitorilor polonezi și suedezi, vechi de trei secole și jumătate? Fără să mai vorbim de tătari... Și de ce amintirea cumplitei catastrofe din 1812 nu a pătat reputația francezilor în mințile rusești? Poate tocmai din cauza eleganței verbale a acelui «Turnir fără de ură»”! Dar acel „ceva franțuzesc” s-a dovedit a fi îndeosebi prezența feminină. Alexandra era acolo, concentrând asupra persoanei sale o atenție discretă, salutată în fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-i automutilare... - Va ajunge la consiliul de război... - Ei și? Așa-i trebuie, nu? În timp ce alții crapă în tranșee... El... Dezertorul! A urmat o clipă de tăcere. Medicul s-a așezat și a început să-și maseze fața cu palmele pătate cu tinctură de iod. - Și dacă i-am pune niște ghips?, a spus Charlotte. Chipul medicului s-a arătat de după mâinile lui, strâmbându-se de mânie. A apucat să deschidă gura, apoi s-a răzgândit. Ochii lui înroșiți s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
desișurilor din Stalinka trecea o cale ferată îngustă; o cale ferată parcă în miniatură, cu o locomotivă mică, toată înnegrită de funingine, cu vagonete, mici și ele și - ca într-o iluzie optică - cu un mecanic îmbrăcat într-un maiou pătat cu păcură: un fals uriaș aplecându-se pe geam. De fiecare dată, înainte de a traversa unul dintre drumurile care se pierdeau la orizont, locomotiva scotea un strigăt pe jumătate tandru, pe jumătate plângăreț. Dublat de ecoul lui, semnalul acela semăna
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
argintiu al părului ei, liniile feței, brațele ușor bronzate, picioarele ei goale, care aproape că atingeau șiroirea leneșă a Sumrei... Și, cu o bucurie neobișnuită, am constatat că nu exista un hotar strict între pânza înflorată a rochiei și umbra pătată de soare. Contururile trupului ei se pierdeau imperceptibil în luminozitatea aerului, ochii ei, ca o acuarelă, se confundau cu strălucirea caldă a cerului, gestul degetelor ei, întorcând paginile, se țesea în unduirea ramurilor lungi ale sălciilor... Așadar, contopirea aceea ascundea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ceea ce mai putea fi salvat. Am reușit să-mi prind pantalonul, cămașa, care, plutind, se agățaseră, din fericire, de crengile sălciilor, și am pescuit la țanc espadrila Charlottei. Apoi foile - erau traducerile transcrise. Ploaia le-a transformat repede în ghemotoace pătate cu cerneală... Nu ne-am remarcat teama - gălăgia asurzitoare a tunetului a alungat orice gând cu violența. Trombele de apă ne-au izolat în mărginirea tremurătoare a trupurilor noastre. Ne simțeam cu o intensitate crescândă inimile dezgolite, înecate în potopul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să te audă - și să plătească-acuma Cu-asupra de măsură moartea lui Iuga Vodă. Un cititori de zodii i-a spus că a lui fiu N-ajunge niciodată coroana să o poarte, Că de pe a sa frunte cu fărdelegi pătată Cu sabia luată va fi de Bogdan-Dragoș. De-aceea el trimite în [patru ] părți a lumei Pe Gruie pârcălabul menit să-i fie naș Să-l stingă de pe lume pe Bogdan-Dragoș Vodă. BOGDAN Mamă, mamă! MARIA Aud, dragul mamei BOGDAN
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vistieri! (strigăte afară) Treci colo-n cămara ceea, să aștepți când te-oi chema: Ce vrei tu?... de ochii lumii trebui chiar a judeca... [SCENA] IV POPOR, MARIA [MARIA] Ei, lăsați-mă să vorbesc, căci ceea ce se-ntîmplă nu mai poate păta un om... O, te văd în sfârșit, Lăpușnene - fiară tu pe tron de aur... Vino norod, veniți aprozi, veniți voi boieri și ascultați ce se-ntîmplă unui om în Moldova {EminescuOpVIII 212} ... Haide, eu nu vă cer milă... Unde-i mila
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
am dat peste o minciună întrupată care purta în sânul ei un roi de vise, în ochi o mie de-nșelăciuni... Am dat peste o femeie... m-am aninat de acea femeie, de acea minciună sfântă, cum sângele unui șarpe pătează o cruce de aur, cum Mesalina desfrânată pune, beată de vinul crimei, pe fruntea ei coroana unei martire. Și, din rugăciunea înecată în blăstăm, din sărutările ce dă Satana unui înger... ieși un copil... Îngerul muri... Satana rămase... Satana-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ar fi fost nimic!... Dar a face să {EminescuOpVIII 242} mă cred o lume când sunt o pulbere, a face să mă cred Dumnezeu pe când sunt mai urgisit decât un Satan este prea mult... prea mult! Da, mai voiai să pătezi părul tău cel alb c-o mișelie... și m-ai luat de mască pe mine, pentru că scheletului tău îi era rușine de lume, de tine însuți, că iubeai o femeie în loc de un mormânt. Dar nu vei reuși... [TOMA] Am reușit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apare-un chip d-omăt... Cu glasu-i ea te cheamă încet... tot mai încet... Auzi! vîntu-n ruine și undele se vaier; De mâne diafane - nu vezi - - duse pin aer, Colo făclii de smoală, lumini de roșii torții Ce noaptea o pătează în trist lăcașul morții. Adâncul întuneric îl taie, îl rărește Și fulgeră-n columne și bolțile roșeste. Acum, acum ea iarăși pin tremurânde facle Coboară scări de piatră a uriașei racle... CĂLUGĂRUL (în estaz) E albă! -n întuneric văd chipul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe mine și deșteaptă-te din nou, O, pătrunde-te-n adâncul unei inimi turburate Cumcă cel ce nu e liber este mort pe jumătate. Deci arunc-a ta viață pîn' ce nu e de ocară, Până nu-i încă pătată de robia cea amară. Corpul tău făcîndu-l jertfă pulberei de pe pământ Vei trimite-un suflet mândru zeilor din cerul sfânt. Mori mai bine și, mormântul deschizîndu-l cu-a ta mână, O icoană luminoasă pe-a ta urm-o să rămână
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zice ca să fie pururea bun. (Surpasse) GIUVAERGIUL Am un giuvaier. NEGUSTOR[UL] Arată-mi-l, rogu-te... Pentru Timon, domnule? GIUVAERGIUL Da, daca l-a plăti; dar cât despre asta... POETUL (citîndu-și poesia ) Daca lăudăm pentru plată pe un mizerabil Pătăm și gloria versului izbutit Care i se cuvine celui nobil. NEGUSTORUL (uitîndu-se la piatra scumpă) Frumoasă formă. GIUVAERGIUL Și de preț! Ce apă! Ia te uită numai. ZUGRAVUL D-ta ești în stare s-o faci... O scriere, desigur vro
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Când intrarăm pe pragul mare și boltit un aer rece și stricat ni veni înainte. Ici și colo căzuse părți din ornamintele de gips de pe păreți și mai multe cadre mari zugrăfite în olei, ce reprezentau vânători de urși, se pătase de mucegai. - Antecamera nu e prea învitatoare, zise contele, însă să mergem mai departe. Vîrî cheia în broasca greoaie și cu ornaminte nenumărate, care ducea în apartamentul consilierului de stat. Venirăm într-un antesalon ornat cu multe portrete și picturi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
așa de bun! Contele se sculă răpede ca și când ar fi fost spăimântat de ceva. - Vuuu! zise el, și privirea-i iritată se rătăcea prin casă, era așa de mult sânge, așa de mult venin care curgea pe pământ și șerpi pătați cu alb se târâiau {EminescuOpVIII 573} în șiroaiele de sânge, eu însă stam sus și priveam cum se înghițeau unii pe alții. O turturică albă zbura deasupra pământului; însă un șerpe-și ridică capul din adâncime și apucă pe turturica
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]