3,902 matches
-
străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blînd al cerului cîțiva nori alburii, ce n-aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscînd, ci doar a fuioare de lînă albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atît cît ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atît cît sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
toponime, oiconime și hidronime se păstrează: Dunaviciorul a devenit Pârâul Roșu, Runcu, Zarea Ungurenilor, Valea Boțului, Dealul Pârliții, Zarea Bârnii și Poienilor sun completate de altele, mai noi: pe dreapta Pârâului Roșu, de la nord spre sud: Pe Șes (izlaz unde pășteau oile), Bușaga (botul de deal, în dreapta, cum urci în Tochile, abrupt, pe care te urci de-a bușilea), După Vie (deal cu expunere la soare, prielnic pentru cultura viței de vie, era plantat cu nuci și alți pomi fructiferi); După
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
viroage, teren accidentat, impropriu culturilor agricole) și Arcerea care desemnează un loc cu poiene, viroage, un imaș. S-ar putea ca denumirea să poarte în sine un cuvânt turcesc. Ceair (în Oțelești - cier), loc de păscătoare pentru cai. Caii nu pășteau împreună cu vitele, cu oile niciodată, aveau locuri separate care puteau fi îngrădite. Surprinde în toponimia satului Fruntești, ținând seama de așezarea geografică, în centrul Moldovei, în Colinele Tutovei, numele de Ciumârnea (Ciumârna, după cum îi spune preotul Antohi), denumire slavă, care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unii cu cai, alții cu boi, într-o zi pe la amiază, au oprit să poposească la sud de satul Mărăști, în partea de răsărit a județului Bacău. Acolo au deshămat caii și au dejugat boii și i-au dat să pască pe es. Ei cu femeile s-au apucat să-și pregătească de mâncat. Unde au oprit ei era drumul care mergea spre satul Fruntești - dinspre Bacău. în timpul popasului lor, pe drum a trecut boierul Dumitru Rosetti în trăsur cu 6
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și neoprindu-se de către stăpânii moșiilor.” La acestea se adaug Așezămintele pentru păduri ale lui Alexandru Moruzi și Mihai Șuțu din 1792 și 1794. Pădurile erau folosite în devălmășie; fiecare locuitor putea lua liber lemne de foc, de construcție, să pască vitele, să crească porcii, să facă lăzuiri și curături. Proprietarii au vrut să reglementeze exploatarea pădurilor, impunând „pădurile oprite”, limitând în aceste „păduri oprite” pășunatul vitelor și creșterea porcilor. Numai rediurile și dumbrăvile puteau fi oprite de stăpânii hotarului, dar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cel care era de rând, stabilit prin tragere la sorți. Bineînțeles, cineva dintre cei asociați ținea evidența și repartiza pe fiecare la care date și zile este de rând. Când nu se angaja cioban, fiecare dintre asociați lua oile, le păștea, le mulgea, lua cașul, urda, zerul, în ziua sau zilele programate, seara le dădea în seama proprietarilor. După cum am aflat de la Gheorghe Boghiu din Slobozia - Filipeni, confirmat de Maria Vraciu Pușcuță din Lunca, cum stâna se organizează pe aceleași principii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
îndepărtate, iar în declinul lor decent își păstrau încă parfumul trecutului lor splendid. Te puteai plimba de-a lungul canalului până ajungeai la lanurile întinse și verzi unde se zărea ici-colo de câte o moară de vânt și pe care pășteau alene vaci negre și albe. M-am gândit că în decorul acela, cu amintirile copilăriei lui, Dirk Stroeve și-ar putea uita nefericirea. Dar refuza să plece. — Trebuie să fiu aici când o să aibă nevoie de mine, repeta el. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ăla al ei. Am făcut o petrecere de Paște, că n-a mai dormit nimeni până a doua zi... * Toată casa celor doi actori miroase a sărbătoare, e Paștele 2005, Loredana și Frumoasa Neli gătiseră mâncăruri tradiționale, miel, pește, cozonaci, pască, de toate găseai la ei. În living, masa mare, de douăsprezece persoane, e plină de platouri, aperitive de tot felul, ouă roșii peste ouă roșii, drob de miel tăiat felii, peste care Loredana presărase verdeață, icre, piftii, mizilicuri, bunătăți. Ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de apartamentul ăla al meu, sper să-și țină gura. Și Tina, ce-o fi făcând ea acuma, o fi spărgând ea vreun ou roșu cu cineva?, n-am putut deloc s-o conving pe Loredana s-o invite de Paște aici... dar gândurile nu i se văd, dacă ar fi proiectate pe un ecran, ar fi nenorocire, cum Dumnezeu îți vin ideile astea?, cum de ai ajuns de la romanul ăla subțirel, și nu mă refer la numărul de pagini, la viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
masă, împinge mai departe sticla de whisky, să nu-l distragă. - Now I lay me down to sleep, I pray to Lord my soul to keep... I pray my soul... Nu. I pray to Lord my soul to keep... Cum paște...? Pardon. Așa: And if I die before I wake, I pray... I pray the Lord my soul to take! - Amin! Da ce zice? - Nu știu, că e-n engleză. Mișu, care avea memorie bună, învățase pe de rost jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
spune că lui fiu‑său o să‑i dea acuși borșul pe nas, cum i s‑a mai întâmplat de atâtea ori, când o să primească un pumn în mutră. Vă rog, imploră Rainer fără să‑i pese de durerea care‑l paște, nu intrați în magazin, vă rog, vă rog. Hai să nu intrăm, Otti, aș vrea să mă mai uit și la lenjerie și apoi ne întoarcem la căsuța noastră primitoare. Altfel doamnele or să ne rețină inutil cu vorbăria. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o urmărească cu mare grijă pe Noriko, În timp ce-și bea ginul tonic. Nu avea nici un sens să se arunce asupra acestei prăzi prețioase. Trebuia mai degrabă să aibă răbdare, așa cum lupul pândește pe ascuns o turmă de oi păscând liniștită pe pășune, pentru a se repezi asupra ei În ultima clipă. Indiciile nu se lăsau descoperite așa ușor, desigur. — Mă scuzați, eu nu beau deloc alcool, dar de data aceasta o să beau puțin, pentru a vă ține companie. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ascultați aici, strigă el, ce dracu’ e asta? Ce înseamnă asta, să năvăliți așa aici? Spune-i, am zis. Becker apucă gulerul pijamalei de mătase a lui Lange și îl răsuci în jurul gâtului său scurt și gros: — Triunghiul roz te paște, grăsuțul meu, zise el. Un triunghi roz și închisoarea, dacă scrisorile către Kindermann, prietenul tău care mângâie cururi, au ceva de zis. Lange îndepărtă mâna lui Becker de la gâtul său și îl privi cu amărăciune la el: — Nu știu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ceilalți nu văd. înțelegerea presupune înălțime, detașare, profunzime, perspicacitate. Cel de-al doilea cânt al poetului ne oferă o imagine: de departe, nu percepem detaliile, însă ele există totuși. Așa cum nu băgăm de seamă, pe o colină îndepărtată, oile care pasc totuși pe versantele ei înierbate, sau manevrele legiunilor, nici deplasările lor repezi, nici strigătele lor și vacarmul pe care-l fac, dar care totuși există, tot așa nu surprindem a priori, numai cu ajutorul simțurilor, economia fină și secretă, invizibilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tril de păsărele-aud. Iar mugurii apar pe ramuri să-mbrace pomii, să dea viață. Puhoi de gâze, zeci de neamuri roiesc în calda dimineață. Răsună multă veselie prin munți, păduri sau în oraș. Cârduri de oi în ospeție vin ca să pască pe imaș. Alei prin parc devin iar pline cu-ndrăgostiții mână-n mână, ce doruri vin ca să-și aline în dup-amiezi de săptămână. Atâta dor de trai renaște în noi, ca Sfântă Înviere încununată-n zi de Paște... Speranța
RENAȘTERE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364344_a_365673]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TU EȘTI AIEVEA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 976 din 02 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului tu ești aievea De vină-i numai vântul coborâtor din stele ce paște nestemate de pe câmpii de dor El mi le-aduce iarăși în gândurile mele ca-ncet să le coboare, să simt al lor fior. De vină ești tu, poate, sau doar e o părere când mânji cuprinși de doruri, dau primăverii
TU EŞTI AIEVEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364338_a_365667]
-
Acasa > Cultural > Traditii > TRADIȚII EUROPENE - PAȘTELE ÎN ELVEȚIA Autor: Tatiana Scurtu Munteanu Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Paștele este o sărbătoare cunoscută încă din vremurile străvechi. Etimologia cuvântului „Paște”, în germană „Ostern”, rămâne necunoscută, dar se presupune că aceasta este asociată cu sărbătoarea de primăvară, celebrată în cinstea zeiței fertilității Ostara. De aici și iepurașul de Paște și ouăle, considerate simboluri ale fertilității. Astăzi întreaga lume creștină sărbătorește Paștele
TRADIŢII EUROPENE – PAŞTELE ÎN ELVEŢIA de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364475_a_365804]
-
Cantec > CALUL HAIDUCULUI (BALADA) Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului C A L U L H A I D U C U L U I În poiană la Bejanu, Unde paște Marin calu’ Spre fântână vine-o mândră, Și în zare mi se uită, Pe sub poala Gruiului - Fata pădurarului. Prin pajiște, ea îmi trece, Vine să ia apă rece; Calcă iarba, n-o atinge - Ca o căprioară-mi fuge - Să culeagă
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
Pe pragul de lemn bătrân așteptând luna- ceașca de ceai 49. Un tunet răzleț - căzând secerate florile de prun... 50. Casa de bătrâni - luna printre zăbrele singurul opaiț 51 Văruit proaspăt - păianjenul își țese o pânză nouă 52 curtea goală - păscând iarba înaltă umbra unui cal 53 Acoperiș de lemn - pe coamă doi guguștiuci își cheamă puii 54 leagănul de lemn - dauă mâini de copil cuprinzând luna 55 primii ghiocei lângă crucea căzută - în aer cocori 56 motanul flămând - uriașă pe
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
bară și au venit dansatoarele la țăranii mei. Deci, nu mai este nimic din ce-a fost. Generația celor bătrâni se duce și vine o generație bătrână și ea, adică generația mea. Mă uit la foștii mei colegi cu care pășteam vacile, prietenii mei din copilărie. Ei da, se uită la mine cu un fel de admirație și nu mai îmi spun pe nume și îmi vorbesc cu „dumneavoastră”. La ei mai este respectul față de cel care s-a ajuns într-
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
care a participat împreună cu Maria și alte fetițe din satul bunicii. În a treia marți de după Paște, se organizau mai multe cete de copii, începând chiar cu vârste foarte mici de cinci - șase, până la cincisprezece - șaisprezece ani. Se păstrau de la Paște coji de ouă vopsite în toate culorile, după cum le avea fiecare familie. Dimineața s-au adunat copiii la casa bunicii, unde s-au apucat să confecționeze, după cum le explica bunica Semilia, o păpușă din lut galben, numită caloian sauscaloian, pe
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ȘI-N NOAPTEA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 917 din 05 iulie 2013 Toate Articolele Autorului și-n noaptea Și-n noaptea cu aripi albastre de vis aleargă cu coamele-n vânt iar sirepii și pasc din cuvintele care le-am scris cu mâini tremurate pe marginea stepei. Și vin bidiviii, nostalgici nebuni, le dau trecătorii iar tăvi cu jăratic și trec rânchezând, bântuind prin genuni s-aducă pe tâmple iar albul iernatic. Cu ei eu
ŞI-N NOAPTEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363876_a_365205]
-
mă chinui iar, Pentru mine-i cert că lupt în zadar. A plouat, este noroi și-i apă peste tot! Ajută-mă Tu Tată! Nu știu să înot! Sunt fără de speranță și fără de scăpare, Ajută-mă din nou, primejdia mă paște! Alunec în mocirlă, încerc să mă ridic, Îmi pun mii de întrebări, dar nu pricep nimic; Nimeni nu răspunde, nimeni nu ajută! Parcă lumea-i surdă, parcă este mută! Unde sunt cu toții? Unde ești Tu Doamne? Te strig cu disperare
NU MĂ MAI CHINUI DUMNEZEUL MEU! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363944_a_365273]
-
Iertare mamă! Că nu te-am prețuit; Eu știu că mă iubești și când sunt rău, Ca tine mamă, nimeni nu m-a iubit! Și nimeni nu te iubește cum te iubesc eu! Cine-mi are grija când boala mă paște? Și cine a muncit să am eu ce mânca? Ca tine mămico nimeni nu este! Nimeni nu va fi ca tine, mama mea. Când sufăr și plâng, tu simți asta, știi; Nu poți dormi de gânduri ce te frământă, Ca
MAMĂ DRAGĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363984_a_365313]
-
din limbile planetei, datorate lui Eugen Dorcescu, Mircea M. Pop, Virginia Popescu, G. Rocă, Gh. Stroia s. a.), Vise (cu «Poveștile copilăriei», în 22 de articole, cu «Micii artiști ai copilăriei», cu «Poeziile cipilăriei», cu «Copilul săptămânii» etc.), Teatru (unde colaborează: Păscu Balaci, Ramona Cârcota, Victor Cilincă, Sorin Smărăndescu s. a.), Arta (rubrică dedicată expozițiilor de pictură, sculptură etc., albumelor, curentelor artistice „la zi“) etc. CAFENEAUA LITERARĂ (Pitești, ISSN 1086 - 2366; director: Virgil Diaconu, redactor-șef: Marian Barbu), anul XI, nr. 5 (124
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]