6,523 matches
-
sînt și mai puțin cunoscuți în lume decît eroii dumneavoastră, care nu doar că au fost curajoși, au fost și norocoși, așa încît pot să-și organizeze serbările cuvenite cu mai multă tragere de inimă." Italo Balbo s-a făcut palid, Leonard Bîlbîie a crezut că va leșina, nici nu era de mirare, din cauza aerului închis, măcar să fi dat ferestrele în lături, ieșea așa și fumul și mirosul de parfumuri și transpirație, s-a făcut palid, a închis ochii, stînd așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Italo Balbo s-a făcut palid, Leonard Bîlbîie a crezut că va leșina, nici nu era de mirare, din cauza aerului închis, măcar să fi dat ferestrele în lături, ieșea așa și fumul și mirosul de parfumuri și transpirație, s-a făcut palid, a închis ochii, stînd așa cîteva fracțiuni de secundă, apoi, cu buzele albite, abia descleștîndu-și dinții, a spus ceva ce numai inginerul Corvino a putut auzi și înțelege. Prințul Pangratty, care era alături, va fi priceput și ei ceva, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zile mari". Iar cineva i-a răspuns din întuneric "Fugi, dom'le, ce spectacol, pleacă dimineața la patru, direct de la chef, sînt invitați la Coriolan Popa, la Snagov. De la masă țup în aeroplan, ăștia-s dați naibii, parol." În dreptul luminii palide a becului de stradă s-a oprit, și-a scos bucățica de tablă din piept, era stanțată cu grijă și emailul era de cea mai bună calitate. Un vultur alb, cu aripile desfăcute, ținînd în gheare un mănunchi de nuiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
antracit, puteai să vezi stelele nopții prin ei, ca prin gura unei fîntîni adînci, ziua, în amiaza mare, arătă către hîrtia țeapănă, acoperită cu scrisul ordonat și plin de ascuțimi al maiorului, "Subscrii, domnule adjutant?" Radul Popianu s-a făcut palid. Nu era pregătit pentru așa ceva. Își subestimase adversarii, dacă erau cu adevărat adversari. Trebuia să cumpănească rapid și să găsească o portiță de ieșire. Cel mai mult îl încurca faptul că era în uniformă. Cînd purta uniforma era întotdeauna mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
negustorul de nimicuri. Poate gestul a fost cu totul neașteptat, i-a nedumerit, i-a descumpănit pe bătrînei, dar s-a întîmplat ceva cu totul neașteptat. Rotofeiul Stavri aproape s-a rostogolit către ușă, blocînd-o, în vreme ce August Stoicescu, atît de palid, încît puteai crede că în orice clipă va face un infarct, nu din cauza unei explozii, ci a unei implozii, a unei resorbții totale a sîngelui în interior, a tras cu o mișcare scurtă sertarul unei servante de modă veche lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
face cît dovezile nenumărate ale unei vechi amiciții. Puse încet paharul pe tava de argint, auzi sunetul atingerii, un clinchet pur, cristal și argint, îl privi în ochii blajini, întredeschiși și întrebă: "Și ce va fi, excelență?" Basarab Cantacuzino deveni palid, o sclipire pînă atunci necunoscută apăru în pupilele dilatate: "Ce va fi? Ordine! Asta va fi, ordine! Sfînta ordine care duce la pacea socială și la măreția neamului." Și cu o forță neobișnuită lovi tava și paharul de zidul camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost îndreptat mai mult prin semne către magazie. Am intrat încetișor, fără să trîntesc ușa, auzind voci. Erau înăuntru Stoicescu, Corvino și locotenentul Georgescu. Pe o capră de tăiat lemne aveau un felinar de vînt cu o lumină galben-roșiatecă. Bîlbîie, palid, așezat pe o ladă, se străduia să pară nepăsător. Ceilalți nici nu s-au uitat la mine, ci îl cercetau cu privirea pe adjutantul Popianu, care arăta ca vai de el, de parcă atunci ar fi coborît dintre dealurile Vladiei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Leonard Bîlbîie, nu m-am uitat la el, ci la o scîndură plină cu urme de cari, vedeam limpede desenul, deși nu prea era lumină și am apăsat pe trăgaci." Mihai Mihail s-a lăsat greu în scaun, era palid, transpirase rece, de parcă el ar fi simțit la tâmplă țeava Berettei și ușurătatea cu care a apăsat Șerban Pangratty pe trăgaci. "Așaaa, deci..." La asta nu se așteptase. Prințul trase aer în piept, ca pentru a-și face curaj: "De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n‑aveau În sine vreo importanță, căci important era doar faptul că pe atunci fusese și ea tânără, presque une enfant, aproape un copil. Îl vedea aievea pe grecul acela respingător, o pocitanie, luând‑o de mână la un carnaval, palidă și cam amețită de la berea căreia‑i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într‑o clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să‑i poarte numele. Noi crezusem că prin asta i‑am fi măgulit orgoliul și i‑am fi dat o dovadă În plus de afecțiune și prețuire. El, În schimb, a bombănit ceva, și‑n ochii lui am văzut umbra palidă a acelei grozăvii care avea să‑i licărească deasupra ochelarilor un an mai târziu, când și‑a simțit sfârșitul aproape. Această rânduială a viilor și morților, acest mit universal despre schimbul de generații, această vană consolare pe care omul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Brener care‑și strângea În brațe fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. Câinele urla Întruna, jelind animalic, ca o bocitoare bătrână. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să‑i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da, văd“, zise primarul. „Dar, scuzați‑mă, nu prea vă Înțeleg. “ Atunci copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trad.) În care se presimte sentimentul culpabilității“! Sărmanul Mendel Osipovici s‑ar Întoarce În groapă dacă ar citi toate astea. Nu atât din pricina banalității joase sau poate tocmai de aceea. Niciodată, domnule, M.O. nu a făcut nici cea mai palidă aluzie În opera sa la acel copil, pentru că ar fi simțit că ar comite un sacrilegiu. Eu, domnule, eu sunt sărmana parteno‑geneză“, eu sunt mein Kind din poeziile sale, cu toate că diferența dintre noi era de numai șapte ani. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ascuțite și puternice, care păreau anume concepute pentru a provoca daune cât mai mari. Ce șanse mai aveau să supraviețuiască în mijlocul oceanului, câtă vreme se aflau la milă unor asemenea asasini? Se întoarse către prietenii lui. Vetéa Pitó era foarte palid, insă strângea cu putere sabia în mână, în timp ce puternicul Chimé din Farepíti, la rândul lui, isi încleștase dinții și ținea cu ambele mâini o măciuca enormă, cu care părea dispus să-i zdrobească țeasta oricui ar fi încercat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de șarpe alb-albăstrui și brăzdat de vene a ieșit din gaura de scurgere și m-a prins de cur. Din unele vene se scurge sânge, sânge roșu care pare negru sub apă, și se împrăștie din micile rupturi ale pieii palide a șarpelui. Sângele se răsfiră și dispare în apă, și sub pielea subțire, alb-albăstrie, a șarpelui se zăresc cocoloașe de hrană pe jumătate digerată. Asta e singura explicație rezonabilă. Un groaznic monstru marin, un șarpe marin care n-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
loc și se apleacă spre reportofonul ascuns în buzunarul Contelui Calomniei. Apropiindu-și buzele de beculețul roșu care semnalează RECORD, Tovarășa Lătrău spune: Reverendul Fără Dumnezeu poartă o bluză albă. O bluză de femeie. Cu nasturii pe stânga. În lumina palidă a felinarului, nasturii lui din imitație de diamant scânteiază. După încă o bucată de mers, după încă o curbă, stând în afara cercului de lumină aruncat de un felinar stradal, retrasă în penumbră, așteaptă Baroneasa Degerătură. Prin ușa deschisă intră întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mașinii... și e trasă înapoi înăuntru. Portiera se trântește și roțile demarează țiuind, lăsând în urmă doar sângele fetei și urme negre de pneuri. În rigolă, alături de paharele de carton de la fast-food, căzută pe jos în timpul încăierării, o ureche smulsă, palidă, în care scânteiază încă doi cercei de aur.. Abia în timpul micului-dejun în apartamentul lor de la Sheraton - o omletă cu ciuperci uleioase, brioșe englezești, cafea călduță și costiță rece - văd ziarul. La știrile locale scrie despre răpirea moștenitoarei unui imperiu petrolier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
diamantul care a fost soțul ei. În timp ce o privim cu toții de pe scări, Lady Zdreanță zâmbește. Își înclină capul într-o parte, să se uite în sus, spre noi, și spune: — Sângerez... așa de tare... Dincolo de fața și de mâinile ei palide, o dâră de sânge pare să se întindă la nesfârșit. Degetele i se relaxează, și cuțitul cade pe covor, și ea spune: — Acum, domnule Whittier, trebuie să-mi dați voie să mă duc acasă... Înghiontindu-l pe Contele Calomniei, Tovarășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
poem despre Ducele Vandalilor. — Nimeni nu-i zice lui Michelangelo curva Vaticanului, spune Ducele Vandalilor, doar pentru că s-a milogit de Papa Iuliu să-i dea de lucru. Ducele pe scenă, cu falca lui țepoasă, o perie aspră cu peri palizi maxilarul i se rotește, măcinând și frământând un cocoloș de gumă cu nicotină. Tricoul lui gri și pantalonii de pânză sunt presărați cu fulgi de vopsea uscată: roșu, roșu închis galben, albastru și verde, maro, negru și alb. Părul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
septembrie 2007 1. Principii generale tc "1. Principii generale " Încă de la începutul secolului al XVI-lea se știa că, dacă în peretele unei camere întunecate (fără ferestre) se practica un orificiu de mici dimensiuni, pe peretele opus se proiecta imaginea palidă, cu contururi estompate, a obiectelor de afară, aflate în plin soare. Pe baza acestor observații acumulate prin experimentele mai multor autori (Roger Bacon, Leonardo da Vinci, Cardan ș.a.) s-a definit camera obscură, care a fost perfecționată în a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
copilăroasă. Pe neașteptate, goana și munca asiduă de la antrenamente începură s-o plictisească. "Cariera" de sportivă se sfârși brusc, într-o zi când Luana acuză dureri sâcâitoare în burtă. Savinschi opri exercițiile. Luana se întoarse acasă icnind. Mama o văzu palidă și se grăbi să-i pregătească patul. Fata aruncă hainele și intră în baie. Încăperea mică era locul în care descoperise toate semnele transformării ei și fiecare, în parte, îi crease un sentiment ambiguu de teamă. Creșterea dureroasă a sânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
stea pitită într-un colț și să privească agitația celorlalți. Mara, invitată la dans din mers, în ciuda felului ei de-a fi încinsese o discuție aprinsă cu partenerul. Luana, descoperită în ungherul ei, se trezi și ea invitată. În lumina palidă, nu reuși să zărească trăsăturile băiatului care făcuse acest gest. Mă numesc Antal Marcus, dar colegii îmi spun Marc. Eu sunt Luana. Luana? N-am mai auzit până acum numele ăsta. Simplu și firesc. Educat, atent și sensibil, Marc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de testări au sleit-o de puteri. I-a fost imposibil să se detașeze de atmosfera stresantă creată de admitanți. Adunați în mijlocul curții, care mai de care mai blindat cu manuale, caiete și culegeri, discutând invariabil despre materiile de examen, palizi la față, desfigurați de emoții și teamă, elevii claselor a X-a emanau trăiri din cele mai demoralizatoare. Luana le resimțea din plin. O iritau reacțiile gălăgioase, teama strigată în gura mare și la orice pas, simțea nevoia unui loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gura mare și la orice pas, simțea nevoia unui loc numai al ei în care să se adune și să-și găsească liniștea sufletească de care avea imperioasă nevoie. Au intrat în sălile de clasă cu inimile strânse, cu fețele palide, ca niște condamnați la moarte. Jumătate dintre ei, dacă nu luau examenul, nu aveau altă opțiune decât școala profesională. Pentru elevii liceului de matematică-fizică, cu renume prin oamenii iluștri pe care îi oferise țării, aceasta era o avertizare rușinoasă aruncată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca și cum lumina ar fi dispărut iar bezna s-ar fi întors să-i înghită din nou. O dată reveniți la viața de oraș, au reînceput controversele plimbărilor cu bicicleta, rivalitatea smintită provocată de jocul de cărți și de rammy iar emoțiile, palide și nedeslușite, trăite pe ulița satului, au fost date uitării. Renar câștiga mereu, adunând un punctaj copleșitor. Dacă ceilalți erau complet indiferenți cine iese primul, Luana suferea cumplit să vadă că e întrecută de fiecare dată. Această competiție aprigă obosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ciuli urechile, o privi fix și în secunda următoare o luă la galop spre ea. Fata încremeni. Scăpă valizele din mâini, în timp ce calul trecu pe lângă ea ca o săgeată și-o izbi cu burta în zidul căminului. Ajunse în cameră palidă, gata să leșine. Fetele se grăbiră s-o liniștească. Una din ele zise, atotștiutoare: Luana, calul alb înseamnă ursită. Te măriți! Ștefan o găsi marcată, încă, de întâmplare. O strânse în brațe și-o alintă apoi o întrebă dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]