2,054 matches
-
lui înnebunitoare. Nu e de mirare că-mi trebuie ceva timp să mă apropii de el. N-am discutat nimic important până acum. A vrut să vină direct în Palm House și acum înțeleg de ce. Aici totul e liniștit: aburul, palmierii cu frunze enorme, înalți până la acoperișul de sticlă. Sub razele soarelui, acesta capătă reflexe verzi. În ciuda aglomerației de duminică după-amiază, devin din ce în ce mai relaxată. Când ajungemîn partea cealaltă și ne îndreptăm spre scara circulară ce duce la ieșire, mă simt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un prim nivel pătrat, ferestre, o ușă, un pod mobil, pe latura din dreapta, apoi un fel de terasă cu patru turnulețe de observație, fiecare ocupat de câte un oștean cu scut (Împodobit cu litere ebraice) care agita o ramură de palmier. Dar dintre oșteni se vedeau numai trei, iar al patrulea se ghicea, ascuns de masa cupolei octogonale, pe care se Înălța o turlă, tot octogonală, iar din aceasta ieșeau două aripi mari. Deasupra, o altă cupolă, mai mică, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
avea o Înfățișare modestă, un fel de hardughie industrială, dar În prag un negru bătrân ne primi purificându-ne cu niște fumigații. Mai Încolo, Într-o mică grădină austeră, văzurăm un soi de coșniță imensă, făcută din foi mari de palmier pe care se aflau la vedere niște delicatese tribale, comidas de santo. Înăuntru dădurăm peste o sală mare, cu pereții acoperiți cu tablouri, un fel de ex-voto-uri, de măști africane. Agliè ne explică felul cum era aranjat decorul: În fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
s-a părut, eseistică variată), „Noua Atlantidă“ (ultima operă publicată era Koenigsbergul Mântuit - Prolegomena la orice metafizică viitoare ce s-ar prezenta ca dublu sistem transcendental și știință a noumenului fenomenal). Pe toate copertele, emblema editurii, un pelican sub un palmier cu motto-ul „eu am ceea ce am dăruit”. Belbo fu evaziv și sintetic: domnul Garamond avea două edituri, iată explicația. În zilele următoare mi-am dat seama că trecerea dintre Garamond și Manuzio era cu totul privată și confidențială. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de flăcările unui trepied cu jăratic. Deasupra baldachinului atârna din tavan o stea uriașă, scânteind de pietre prețioase sau fabricate din sticlă. Tavanul era Îmbrăcat În damasc albastru-deschis, presărat cu stele mari, argintii. În fața tronului, o masă lungă Împodobită cu palmieri, pe care era depusă o spadă, și chiar În fața mesei un leu Împăiat, cu fălcile căscate. Cineva Îi pusese mai dinainte, evident, un beculeț roșu În interiorul capului, pentru că ochii Îi străluceau incandescenți, iar gura părea că scoate flăcări. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
țară este că un asemenea proiect ar trebui să existe. Or, din cîte văd eu privind în țara noastră în ultimii ani, singurul proiect de viitor pentru România pe care au reușit să-l înfiripe edilii noștri este România, țara palmierilor ! îmi pare rău, dar nu mă convinge... Altfel spus, problema noastră nu este brandul de țară, ci construirea unui proiect de viitor pentru această țară. Adică, foarte simplu spus, cam ce am vrea noi să fim, nu ceea ce credem că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
plăcea mult să stau cu ei de vorbă, serile, înainte de a mă retrage în cort, ca să scriu și să fumez ultima pipă, pe gânduri. Iubeam bucata aceasta de pământ aproape de mare, câmpia aceasta plină de șerpi și dezolată, în care palmierii erau rari și tufele parfumate. Iubeam diminețile, înainte de răsăritul zorilor, când tăcerea mă făcea să chiui de bucurie; o singurătate aproape umană, pe acest câmp atât de verde și atât de părăsit, așteptîndu-și călătorul sub cel mai frumos cer care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
citit-o însă, am rămas câteva minute surprins și decepționat. Narendra Sen mă chema de urgență la centru. A trebuit să plec chiar în acea seară și am regretat privind la fereastra vagonului câmpia cu aburi, cu umbre palide de palmieri izolați, care mă primise dimineața atât de generoasă în sânul vieții ei fără început și fără sfârșit. Cât aș fi vrut atunci să fiu liber, să rămân în cortul meu cu lampă de gazolină și să ascult milioanele de greieri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sahib alb. Mi-am răcorit fața și am pornit mai departe, de astă dată mai repede și mai preocupat, căci șoseaua începea să fie mai frecventată acum, la revărsarea zorilor. Priveam mai mult în jos. Mă opream numai când, printre palmieri sau la vreun cot al șoselei, puteam zări fluviul. Nu știu ce mângâiere îmi dădea Gangele, pe care îl știam că se îndreaptă acolo de unde venisem eu, spre orașul Maitreyiei. Aproape că nu-mi mai dădeam seama de obârșia durerii mele. Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
naufragiu lăuntric. Nu fusese acuzat sau brutalizat ci, pur și simplu, anihilat. Cu toate acestea, ceva mai târziu, simțise că trebuie, că e indispensabil să-l urmeze pe Rozanov în America, să-l bântuie din nou, să-l aștepte pe sub palmieri pe drumurile prăfoase din California. S-ar fi părut că cel mai mic semn, un gest al mâinii, prin care i-ar fi recunoscut existența, ar fi putut să-l tămăduiască, atât de intensă îi era nevoia și atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avut zone din acestea pe Via Aurelia, dar aici este și mai rău. Dar cum altă cale nu-i, îmi continui drumul. In schimb, prin localități, pe lângă plaje, întâlnești mereu zone frumos amenajate pentru plimbarea turiștilor și localnicilor, cu mulți palmieri, oleandri, bănci și spații verzi întreținute foarte bine. Via Aurelia în apropiere de Noli Intr-un târziu, după ora 20, ajung la destinație, o fostă mănăstire franciscană, devenită acum casă de primire, pentru lungă sau scurtă durată, pentru tot felul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
noua țară pe lângă căpitănia portului și pe lângă nenumăratele bărci cu vele. In fața lor, pe colină se vede localitatea, dominată de turnul unei biserici, lângă care mai observ altele două. Intru pe un bulevard larg, despărțit de o alee cu palmieri falnici și găsesc loc pe o bancă la umbră, unde îmi savurez prânzul, sărbătorind astfel intrarea în Franța, țara ce mă va găzdui, după calculele mele, mai mult de o lună de zile. Am o stare de profundă liniște sufletească
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de această dată trebuie să expunem cititorului diferite dificultăți. Izvoarele biblice conțin două descrieri ale acestui fel de acoperiș: Lev 23,40-43; Neh 8,13 ș.u. În primul fragment se vorbește despre „roade din pomii cei frumoși, ramuri de palmieri, ramuri de copaci stufoși și de sălcii de râu”; roadele și pomii sugerează legătura cu timpul culegerii fructelor. În al doilea fragment descrierea precizează însă „ramuri de măslin, ramuri de pin, ramuri de mirt, ramuri de palmier și ramuri înverzite
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
frumoși, ramuri de palmieri, ramuri de copaci stufoși și de sălcii de râu”; roadele și pomii sugerează legătura cu timpul culegerii fructelor. În al doilea fragment descrierea precizează însă „ramuri de măslin, ramuri de pin, ramuri de mirt, ramuri de palmier și ramuri înverzite”; din nou sunt menționate două elemente care au legătură cu strângerea roadelor. Este ciudat că după Jud 9 și 21 (cf. 12.2.a) nu mai sunt pomenite via și strugurii. În Cartea Leviticului mai apare o
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
i. Apoi pe alta, pe alta și încă pe alta, fără să bănuiască măcar că gestul lui de tandrețe însemna o mare descoperire. Abia în anul următor, când același copil, admirând lianele de vanilie, care se cățărau pe trunchiul unui tânăr palmier, a băgat de seamă că în locul unor flori, căzute prin iarbă, ieșiseră niște micuțe gogoloaie, ușor prelungite. La început, nu și-a dat deloc seama despre ce putea fi vorba. Pe măsura trecerii timpului, însă, micul sclav a observat că
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
mare eveniment. Trebuie să renunț și la "erupția vulcanică", programată peste o jumătate de oră la cascada construită în mărime naturală în fața hotelului, cu stânci pe care apa se prăbușește ca la Niagara. Remarc, în fugă, ușor contrariat, că toți palmierii și florile, abundente, de la parter, care m-au uimit la sosire, dîndu-mi o senzație de basm exotic, sunt, de fapt, simulacre. Și "caii marini" din hol sunt din plastic. Poate și stâncile cascadei. Pentru a nu avea probleme cu parcarea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la ferestre? E visul, domnule, visul cu cheltuială puțină, călătoria în Indii. Făpturile acestea se parfumează cu mirodenii. Intrați, ele vor trage perdelele și veți începe să plutiți. Zeii coboară peste trupurile goale și insulele gonesc, nebune, cu pletele de palmieri zbătându-se în vânt. Încercați. Ce înseamnă un judecător-penitent? Văd că v-am intrigat cu toată această poveste. Am făcut-o fără să-mi dau seama, vă rog să mă credeți, dar pot să mă explic mai lămurit într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
a lungul falezelor, cu automatele în care băgai un bănuț de un cent și-ți era înapoiat turtit în formă de elipsă, cu uriașii arbori sequoia din Red Wood... Cu străzile care urcă și coboară, cu China town și cu palmierii măturând leneș cerul din (mai pot să țin secretul?) San Francisco, oraș construit în jurul micuței negrese din metrou, după chipul și asemănarea minunăției ei. Locuiam, de fapt, în Berkeley și-n fiecare dimi neață părăseam mica mea suburbie, cu KFC
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
clipă, să fim, pe rând, sacri ficați cu cruzime. Și totuși timiditatea și inocența erau singurele ei puteri. N-aș putea spune când apăruse în vagon, dar a ieșit odată cu mine în piața Kennedy, cu maga zine de lux și palmieri, și, mergând dreaptă în sari-ul ce-i înfășura omoplații și fesele, s-a dizolvat în lumina complicată din jur. De multe ori după aceea m-am gândit că dacă, mergând în urma ei, i-aș fi atins înve li toarea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu colonade de bolți înalte. Ușile camerelor de pe terasă erau deschise. În spatele casei multicolore, erau plantate despărțite prin flori alei multe frumos pietruite, apoi terenul se pierdea abrupt în mare. De o parte și de alta a aleilor străjuiau palmieri frumoși înfipți în grămezi de pietre albe. A intrat cu oarecare reținere și a bătut încet la ușă. Nu i-a răspuns însă nimeni. S-a uitat curios pe geam. A văzut o masă cu scaune 83din trestie, două ceșcuțe
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de lungă durată. -M-a luat valul? întrebă ea. -Apa sau valul? precizai eu. Apoi plecă fericită, promitând să revină cât de curând. Dimineața următoare am dejunat singur. Cerul era la fel de albastru ca de obicei, briza răscolea marea și agita frunzișul palmierilor așezați ca santinelele în fața hotelului. Am coborât pe plajă. Linda era acolo, în picioare, o siluetă superbă pe nisipul auriu. Era îmbrăcată într-o rochie de vară foarte lejeră cu dungi bleu roz și albe. Vântul de vară îi mula
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fanfara militară și-apoi se auzeau tunurile și sunau goarnele cînd se lăsa steagul... tu-tu-tuuu! tu-tu-tuuu! așa suna goarna și toți copiii Își puneau mîinile la gură și-ncercau să facă și ei la fel, și zburau păsările, și erau palmieri, și muzică, și miros de mare, și de flori de portocal, și cetatea veche și neagră... pe alocuri zidurile erau Înalte de peste patru metri și soarele se lăsa dincolo de ele ca o portocală uriașă și oamenii ascultau muzica. În anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și fluviu, clădirile se înșirau în lungul vastelor artere de circulație. În cea mai mare parte, erau vile ale căror acoperișuri deschise la culoare sclipeau printre palmierii și arborii semi-tropicali. Dar, ici și colo, mai puteau fi zărite alte hoteluri și construcții de dimensiuni mai importante, neidentificabile la prima vedere. Mașina se înălța pe culmea nivelată a unei coline. Era un turn strălucitor, argintiu, care se avânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și fluviu, clădirile se înșirau în lungul vastelor artere de circulație. În cea mai mare parte, erau vile ale căror acoperișuri deschise la culoare sclipeau printre palmierii și arborii semi-tropicali. Dar, ici și colo, mai puteau fi zărite alte hoteluri și construcții de dimensiuni mai importante, neidentificabile la prima vedere. Mașina se înălța pe culmea nivelată a unei coline. Era un turn strălucitor, argintiu, care se avânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de vizită. Purta o rochie ca o hlamidă, albă ca zăpada, care-i scotea în evidență culoarea feței bronzate, ca și decolteul. Încăperea în care-l primi fusese pregătită să semene cu o insuliță din mările Sudului. Erau înconjurați de palmieri și verdeață. De-o parte și de alta erau valuri care se spărgeau de o plajă cu o înfățișare absolut naturală. Dinspre marea aceea agitată bătea o briză răcoroasă care-i sufla lui Hedrock în spate și împărătesei în obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]