1,794 matches
-
că altfel n-are țara bani”. Doamne Dumnezeul Meu! Și sunt mulși cerșetori. Poate vor fi rechemați și toți cei din diasporă. O să rămână diaspora fără votanții PSD. Absolut. Să zicem că întrebarea este totuși retorică. Dar are un răspuns palpabil spre deosebire de: Ce este șpaga? Așadar bacșișul este o formă de cerșeală care ne vine de la turci. Domnitorii fanarioți i-o dădeau Sultanului spre a căpăta domnia. Apoi trebuia recuperată. Prin impozite! Vai de bietul român. Mai toți funcționarii turci trăiesc
DĂ-MI BACŞIŞ CĂ N-ARE ŢARA BANI! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379759_a_381088]
-
La marginea tăioasă dintre neliniște și împăcare, se petrec contrariile și tocmai de aceea merită lupta pentru neadormire și permanentă căutare, un încăpățânat vârtej de sentimente te ia din loc și te plimbă dintr-o parte în alta a existenței palpabile dimpreună cu aceea posibilă, rememorarea fiind forța motrice care conduce elementele ființei într-o sublimare. Ancorarea sinelui se poate face în diverse moduri conducând spre o mare de stări care nu sunt altceva decât reflexii și refracții proprii. „Gândurile sufletului
UN DEMERS NECESAR ÎNTR-UN EXCURS DELOC ÎNTÂMPLĂTOR PRIN GRĂDINILE MINŢII DE DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374753_a_376082]
-
apropos... :) Căci, ea a fost pornită de la persoane fizice reale, emanată și extinsă între pământ și univers, în schimb, Veronica Micle, a suferit/i-a survenit o dragoste fizică pământească, concretă, reală, pornită și adresată persoanei reale, a omului Mihai palpabil, căci era și frumos, de altfel. “Unesco a decis: Valsul românului Eugen Doga, a patra capodoperă muzicală a secolului XX” - Breaking News Eu însă, prefer să zic că: -nu știu ce este - muza?; -nu știu ce este - creația?; -nu știu
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
transparente ale albului norilor pe albastrul intens al cerului. Folosindu-se de procedeul luminării unor detalii, cum ar fi cerul în acest tablou, și lăsării în umbră a altora, obținea modelarea personajului atât de plastic, încât „acesta devenea real, aproape palpabil”. În ultimii ani de viață a avut loc expoziția sa retrospectivă, apoi din cauza războiului se mută, când Parisul este cuprins de tulburări revoluționare refuză să devină membru al Uniunii artiștilor adepți ai Comunei, bolnav fiind nu reușește să execute comanda
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
imn glorios care venea de mai sus. Mă gândeam dacă zgomotul era produs de acele vietăți. Apoi, când mi-am revenit, mă gândeam dacă nu cumva zgomotul era produs de bucuria acelor vietăți care alergau de colo-colo. Zgomotul era foarte palpabil, aproape material, asemănător cu picăturile de ploaie pe care le simți pe piele, dar care nu te udă. Simțurile văzului și auzului nu erau separate ca pe Pământ. Puteam să aud frumusețea acelor corpuri argintii care fluturau deasupra mea și
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
Tu doar intrai într-un rol ce-ți era destinat dintotdeauna. Repetai aceleași obiceiuri în ritmuri predefinite, transmise de bunici și părinți". Cartea cucerește prin vibrația calității de martor dornic să pătrundă esența, miracolul vieții, prin efortul de a prinde palpabilul și chiar inefabilul, prin migala de bijutier cu care a dat întrupare gândului înaripat. E un imn în proză închinat omenirii, e un spectacol al minții. Textul are forță, e dinamic, efervescent. În timpul lecturii, lenea nu-și găsește cale să
LANSARE DE CARTE: „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” DE MILENA MUNTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374284_a_375613]
-
cu trecut, prezent și viitor, nu există decât la modul subiectiv, iar în jurul nostru sunt doar schimbări care ating cu aripa lor luciul neted al conștiinței noastre creând unde abia vizibile, sau uneori, tsunamiuri care schimbă profund prezentul, singurul real, palpabil. Aceste emoții încerc să le surprind pe hârtie, precum un fotograf imortalizează clipa. Arta sub toate formele ei reprezintă tărâmul magic unde putem găsi acea „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. Eu am ales poezia. Referință Bibliografică: Scurtă prezentare
SCURTĂ PREZENTARE DE AUTOR de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362231_a_363560]
-
sfîrșit, în respingerea tocmai a ideilor respective, își va însuși o anume mentalitate fundamentală ce este în esență indiană. 2. Invers, intuiția índică sare în chip tot atît de nemijlocit din acest domeniu al suprasensibilului în acela al celei mai palpabile realități sensibile. Cum însă identitatea nemijlocită și deci calmă a celor două laturi este suprimată, și în locul ei diferența a devenit tip fundamental înăuntrul identității, această contradicție ne împinge fără mijlocire din tot ceea ce este mai finit în ceea ce e
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
răspundă, poate acel tânăr rostise cu emfază Salammbô, iar lui i se păruse că a spus Sambô, dar, ca oricărui mister, nu trebuie să i se caute o explicație logică, descrisă în cuvinte, căci explicații logice nu au decât lucrurile palpabile, concrete, însă, aici Eliade, asemenea lui Lucian Blaga, introduce un mister, care prin definiție nu poate fi explicat logic, căci s-ar pierde tocmai acest farmec. Acest gest, al recreării unei camere speciale, la maturitate, este numit de Ileana un
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
nu se poate expune a fi controlat cu sensurile. Aci stă deosebirea fundamentală dintre știința aceasta și celelalte. În istorie este drept că obiectul nu este aci de față, dar el își are sprijinirea că a fost odată o realitate palpabilă și astfel nu rămâne de controlat decât veracitatea martorilor ce-l atestează. Estetica se ocupă cu impresia frumosului, dar întru cât această impresie e produsă printr-un obiect sensibil, un obiect de artă. Obiectul logicii stă în gândirea omenească. Astfel
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cele intuitive sau concrete, adică acele ce se impun prin directă percepere, prin sensuri, prin conștiința actuală și cari sânt mai presus de nevoia oricărei demonstrări abstracte, și adevărurile argumentate sau abstracte, în privința cărora întru cât ies din sfera actualității palpabile întru atât se poate ivi controversa. Chipul firesc și neapărat al înlănțuirii argumentelor, acesta e obiectul logicii. Cu privire la ceea ce numim argument, adică înlănțuirea unei idei relativ nouă a noastră cu ideile pe cari le au mai dinainte alții, nu se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aproape, atît de aproape... cum îl simte Adamul lui Michelangelo ce-și întinde arătătorul pînă-i gata să-l atingă pe-al Demiurgului. Ce voi vedea? Cunosc (mental) Veneția pe de rost. Cine n-o cunoaște? Trei sînt însă acum reperele palpabile ce-mi vor structura sejurul în Lagună: 1. hapsîna hoinăreală, oricum retiniană, pe uscat și cu gondola. 2. depistarea uriașilor venețieni din Quattrocento și... și... 3. vernisajul Ușilor mele, la Palazzo Correr. Dintre magnificii venețieni, nu-l voi putea vedea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plină, ce dracu'... Se uită la mine ca la Stelică, împăratul de la Socola. Zice: Du-te, dom' le, și te culcă! Semn că n-are cu cine sta de vorbă. Pedeserizarea teritoriului nu e găselnița mofluză a opoziței, e chiar palpabila realitate a momentului. Și n-ar fi ea chiar lucrare diavolească, dacă genul de fenomen nu s-ar consuma doar aici, la noi. În fond, ce face un președinte american nou ales (cum ar fi băiatul tatei), decît să-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce a lucrat aici decisiv a fost timpul: el a cernut, a simplificat, a facilitat minima noastră schemă. Și ajungem, în sfîrșit după futilele divagații la concretețea realității prezente. Nu mai putem fără riscul autoiluzionării face abstracție de ce se întîmplă, palpabil, în acest moment (după unii roză autoamăgire terminologică! postmodern). Avem în vedere cum ne-am propus deja domeniul artelor vizuale. A putea constata, fără să ratăm schița generală, o invers proporțională relație între actul creației și mediatizarea lui. Cu cît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
provinciile românești; „legăturile strânse care unesc de Principate provinciile românești ale Austriei și care fac ca acestea din urmă să primească acțiunea spiritului național care predomină la București” vă sunt bine cunoscute și nu va fi dificil să le faceți „palpabile” italienilor; agentul polonez la Constantinopol ar putea lesne să-i comunice ambasadorului Sardiniei tot ceea ce italienii ar găsi avantajos „în sânul acestei populații române, atât de puțin cunoscută până în prezent și totuși atât de importantă și interesantă sub toate raporturile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a volumului Dezvoltarea economiei Moldovei 1848-1864, care va fi absorbit, fără modificări în date și concluzii, de volumul IV al tratatului de Istoria României, publicat în 1964. Oțetea își redeschisese un ochi binevoitor către Iași, după care au urmat gesturi palpabile, foarte importante pentru noi: invitarea unor tineri la conferințe, sesiuni de comunicări la București, colocvii (inclusiv internaționale, cum a fost primul dintre ele, postbelic, între istoricii români și francezi), publicarea în revistele de specialitate „centrale” a unor studii și articole
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care aceste cuvinte sunt folosite impropriu. Dar, deoarece urmările iertării sunt negative absența pedepsei nu apar astfel de situații în cazul acestei noțiuni. A recompensa presupune darea unei recompense, a pedepsi aplicarea unei pedepse, dar a ierta nu implică consecințe palpabile, e.g. înmânarea unui certificat scris de iertare"157. I s-a replicat de către K. Baier că "pedepsirea și iertarea sunt feluri certe de a face ceva, adică îndeplinirea unei proceduri mai mult sau mai puțin formale, care culminează cu stabilirea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe care dramaturgul o aplică este aceea că întîmplările, mărunte dar cu tîlc, ce se petrec nu dau în vileag chiar de la început, de la primele replici, distorsiunea universului palpabil. Se alunecă în fantasmagoric printr-o lentă acumulare de semne stranii. Cortina, în piesa pe care o supunem analizei, se ridică pe un moment de exuberanță. Glume, rîsete, dar și cîte o ironică înțepătură care îl avertizează pe spectator (și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vieții (economice, sociale etc.) și mai puțin un laborator de modelare a spiritului uman În perspectiva unor finalități mai Înalte, atemporale. Cu ochii Îndreptați către concret, imediat, circumstanțial, riscăm să formăm o persoană limitată, blocată În prezent, interesată de câștiguri palpabile și rapide. Considerăm că spațiul formării trebuie să fie dilatant, de la acceptarea metaforei „turnului de fildeș” și până la realitatea aducerii „vieții În școală”. Dar cel mai mare risc este cel al transformării Învățământului Într-o unealtă a factorilor de putere
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
oricine, prin conectivitatea sincronă sau asincronă, ascunde În ea germenele unei solidarități misterioase. Când știu că cineva simte ca și mine, chiar dacă nu-l am În preajmă (mai ales atunci!), dorința de comunicare crește. Chiar dacă această nouă structură nu este palpabilă, concretă, „comunitatea” nou constituită reprezintă fermentul unui gen de atracție interindividuală deosebită. Nevăzutul, neapropiatul, evanescentul aprind și Întrețin, mai tot timpul, focul speranței. În acest orizont evolutiv se impun tot mai mult comunitățile specializate ale educaților (elevi, studenți), configurându-se
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ea. Binele din lume este prefațat de gândul și cuvântul de aceeași calitate. El se anunță prin date care aparent nu au legătură cu el (căci se acceptă ideea simplistă că e o mare distanță Între simplele idei și realitățile palpabile). Gândul rău are efect negativ și asupra felului cum ne integrăm În realitate și cum interacționăm cu lucrurile sau cu semenii. O uzanță greșită a ideilor anunță o proastă Întrebuințare a lucrurilor. Greșeala este anunțată de un gând greșit. De
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În școală și ca urmare a implicării clerului În structurarea unor programe de formare spirituală În direcția enunțată. Ce ierarh s-a implicat În această direcție și ce membru al clerului a vegheat ca Învățământul religios să devină o realitate palpabilă Într-o țară eminamente atee și În chip programatic despiritualizată religios? Am intrat Într-o societate concurențială, inclusiv din punct de vedere spiritual. Se tot vorbește despre complementaritate, „respirație” prin „cei doi plămâni” (ortodox și catolic), despre dialog interconfesional, corelativitate
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
se intensifică activismul altora. La fel s-a întâmplat și cu dezarmarea. De la cele mai reprezentative foruri internaționale, guverne și alte personalități până la ultimul om, toți vorbeam despre dezarmare. Până la urmă, totul se reducea însă la o "agitație" fără finalitate palpabilă. Fenomenul era grav și merita o maximă determinare. Nu se reușea însă (sau nu se dorea să se reușească) să se identifice calea de a îl aborda. Acesta era sentimentul meu în 1971, când am fost numit reprezentant permanent al
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a programelor TV (din ce în ce mai trepidante, zgomotoase și terifiante) reprezintă un mod de violentare a atenției și minții umane. Radiografierea conținuturilor programelor TV este extrem de importantă: aceasta nu doar descifrează o lume simbolică, ci chiar ne spune, în modul cel mai palpabil, în ce fel de lume trăim, ne spune cât de violentă este lumea de azi și de mâine. Aceste evaluări ale conținuturilor televizuale au așadar putere de anticipare: ne spun nu doar în ce lume existăm, dar mai ales în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
din anii ’70, motiv pentru care Laurențiu Ulici îl anexează integral promoției. La o lectură atentă, volumele din decada a opta - în special Iutlanda posibilă, Mireasa vine cu seara (1973), Mirele (1975), Arheologia dorințelor (1977) - lasă totuși la vedere diferențe palpabile față de comilitonii cronologici. În prozele lui A. - eclectice ca gen, ca formulă epică și ca topografie imaginară - poate fi detectată o rezistență subterană tenace față de rețetele în uz ale scrisului. Lumea sa fictivă se naște din asaltul meticulos, pe alocuri
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]