2,931 matches
-
Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1885, Anul VI, 28 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adriana Papuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise de Adriana Papuc Comentează pagina și conținutul ei: Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă
TESTAMENT de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382953_a_384282]
-
uzau de fair play în fața doamnelor. A fost o soluție extraordinară pentru petrecerea timpului liber. Dar, cum toate se termină pe neașteptate, Marga, jos pălăria dragi femei, la duș, în condiții excepționale, n-a renunțat la nimic din tabieturi: jos papucii de baie, jet de apă la refuz, tot felul de smârcuri lunecoase și o trântă ca la carte. O fractură la încheietura mâinii stângi, repetate tentative de reparație la urgență, complicații, suferință și, inerent renunțarea. O perioadă de recuperare lungă
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
și cerurile, și iadul - au greșit, grosolan, socoteala sorocului din urmă! ...Tot de pe acolo de unde și răzeșii lui Sveti Ștefan-Vodă al Moldovei au dovedit lumii întregi că și apocalipsa turcească (“turcul nu poate fi învins... să-i pupăm, mai curând, papucul!”) a fost un “fals în acte publice”, fabricat pentru “intimidarea adversarului”creștin-european: „Către Coroana ungurească și către toate țările în care va ajunge această scrisoare, sănătate. Noi, Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, mă închin cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
incidența legii dreptului de autor, fiind considerata furt intelectual și va fi urmărită și pedepsită penal. Redifuzarea preluării prin alte medii (presă, televiziune, radio, net) trebuie sa indice pe mai departe autorul și AGERO ca sursa originală. Au dormit în papucii instituțiilor, au mers pe coate sau au tremurat ca varga în salopetele lor. În spatele unor presiuni permanente din partea Puterii s-au derulat fraude de mari proporții, vînzările de soft și echipamente de la Ministerul Educației și Cercetării fiind semnate de niște
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
un pahar cu lapte, apoi, ieși pe terasa. Avea acolo un șezlong ce i-l dăruise Criști să poată sta comod, având în vedere, burtică ce-și tot marea volumul. Se îndrepta spre șezlong când piciorul ei încălțat doar cu papucul de casă simți o frunză ce se zdrobea. Să curat puțin frunzele astea, isi spuse! Se uită la picior și rămase cu privirea acolo nemișcata, terasă era acoperită cu petale de trandafir de culoare roșie și albă. I se făcu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383190_a_384519]
-
decât o lanternă - avantaj, eu. Și nu unul de neglijat. Mai era o problemă care Îmi dădea emoții: o să-mi iasă ori ba ghidușia cu vocea Magistrului? Fiindcă fără asta, vorba turcului: geaba vii, geaba te duci, geaba rupi niște papuci; praful se alegea și de vitejia, și de bricheta, și de toată strategia mea. Că aveam și o strategie de căutare a Statutului, cum altfel?! Cam generală, cam fărâmițată În numeroase variante, În funcție de situația de la fața locului, tributară În exces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șnurul gros de la capătul divanului. Un dangăt de clopot răsună grav într-o altă încăpere. Doamna Potoțki așteptă circa un minut, apoi mai smuci o dată. Bătaia de clopot se repetă. în sfârșit, somnoros și puțin cam surd, intră silențios, în papuci de casă, bătrânul majordom Piotr. Bine c-a plouat - zise el înaintând lent pe covor. Dacă mai ținea o săptămână zăpușeala asta, pierdeam toată rapița. Vezi c-a bătut cineva la poartă! - strigă doamna Potoțki. Bătrânul Piotr plecă urechea. — Aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și l-am trezit oare băieții or fi folosind și parapsihologia un coniac amice În noaptea asta bîntuie ce-am vrut să spun căldură mare și agenții roșii cu plasele de țînțari la Athénée Palace sus capiii jos capul capuci papucii vol de nuit put putina Bărbatul de alături Își pune batista galbenă În buzunar Îi ia paharul din mînă și-l așează pe măsuță apoi se cuibărește mai bine În fotoliu și Închide din nou ochii. Și acum pentru că rîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sigur că nu. Are legătură cu galeria pentru care lucrezi? Și dacă da, sunt surprinsă că nu poate aștepta până mâine. Purta un halat bleumarin din mătase peste pijamalele din același material. Piciorul ei delicat și lung se termina în papuci de catifea. Probabil se schimbase în grabă; aș fi fost convinsă că a stat acasă toată seara dacă nu aș fi văzut-o intrând în casă cu ochii mei. —în legătură cu Walter Quincy, am spus. Secretarul-confident. Acum retras permanent din funcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
privire în jurul ei. Menajera dispăruse, și totuși a spus: — Să mergem în camera cu picturi. Fără să aștepte vreun răspuns a coborât și restul de trepte, a deschis una din uși și a trecut de ea, uitându-se la mine. Papucii ei nu scoteau nici un zgomot pe gresia din hol. Am urmat-o și am ajuns în living. întinzându-se de-a lungul casei, cu ferestre arcuite în fiecare capăt, era mobilat ca și holul cu o remarcabilă opulență represivă: mocheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
neliniște sfâșietor, de o bucurie intensă, neobișnuită pentru durerea cruntă de cap, pentru uscăciunea ca de tablă a gurii și pentru înțepăturile în inimă pe care votca mi le producea de obicei. Era încă devreme. Pe coridor, dădaca își târșâia papucii, șoptind „pșș, pșș, pșș“ pentru persoana cu care discuta în imaginația ei. Se vede că era tare agitată, căci, oprindu-se chiar lângă ușa mea, exclamă tare: - Da, tu, cum să nu. Stăteam culcat pe o parte. Când am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mă descărca de bucuria care mă inunda, m-am ridicat și, mișcând acul care mi se înfipsese în inimă și scuturând din creștet durerea surdă și blestemată, începui să urlu la dădacă. Robinetul se opri pe dată. N-am auzit papucii ei pe coridor, așa că, atunci când, brusc și fără zgomot, dădaca a apărut în cameră, mi-am spus că a ajuns acolo zburând. Dar, și fără să o privesc, mi-am dat seama de ce nu i-am auzit pașii. - Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să te trezești, așa cum ți s-a întâmplat și ție, că ai înlăturat toate pistele de pe listă. Exact, așa pății și eu. Păi, eu ce spusei? replică Cristi. Ptiu, iată că o dau și eu pe oltenește. Mă scoți din papuci cu felul ăsta al tău de a vorbi. Nu mai stau lângă tine pentru că văd că se ia! Nu ești în stare să vorbești românește? Dar eu vorbesc românește, se apără Vasilică. Ce, credeți că mie nu mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
piele, preparată în mod special. Cererea tot mai mare de încălțăminte pentru oamenii maturi, dar și pentru tinerii care ieșeau la horă, a dusă la apariția ciubotarilor și cizmarilor, care au confecționat pe lângă cizme și ghete femeiești, pantofi, sandale și papuci. Dintre meșterii mai cunoscuți amintim pe Vasile și Grigore Trandafir (Ciubotaru), Ilie Rusu, Costică Cucu, Vasile Bârgăoanu și Ilie Știrbu. Când industria de pielărie a luat un avânt deosebit, ciubotarii s-au limitat la reparat încălțămintea: puneau petice, aplicau pingele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a venit fără să și se asigure transportul și a slujit în anii războiului 1916-1918 și după război, iar după el a venit popa Teodor Lăzescu de la Roman, căsătorit cu o fată din Fruntești, căruia oamenii i-au scosă porecla „Papuc”, dar nu a stat mult, era departe de oraș și a plecat la Gârleni, pe linia ferată Bacău - Piatra Neamț. După o scurtă slujire a preotului Gh. Ilie, rudă de-a lui Gheorghe Romedea, vine ca preot tânăr Ion Păvăluță de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
glas În spatele meu. Administratorul proprietății a plecat. Femeia care Îmi vorbea avea vreo șaizeci de ani și era echipată În uniforma națională a văduvei evlavioase. O pereche de bigudiuri se ițeau de sub un batic roz care Îi acoperea părul, iar papucii de boatiné se asortau cu niște ciorapi trei sferturi de culoarea cărnii. Am considerat de la sine Înțeles că era portăreasa imobilului. — Prăvălia e de Închiriat? am Întrebat. — Nu pentru asta ați venit? — În principiu nu, dar nu se știe niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lui. — Vorbind de boală, povestește-mi de Bernarda. S-a lăsat cu sărut, au ba? — Nu mă jigni, Daniel. Îți amintesc că stai de vorbă cu un profesionist al seducției, iar chestia cu sărutul e pentru amatori și diletanți În papuci. Femeia adevărată o cîștigi Încetul cu Încetul. Totul e o chestiune de psihologie, ca Într-o tactică adecvată În luptele de tauri. — Altfel spus, te-a trimis la plimbare. — Pe Fermín Romero de Torrres nu-l trimite la plimbare nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
este necesar să vă mai aduc aminte că domnul Flaviá i Pujades a fost binecuvîntat cu o personalitate fragilă și delicată, numai bunătate și pietate creștinească. Dacă o muscă se strecoară În ceasornicărie, În loc s-o omoare cu lovituri de papuc, deschide larg ușa și ferestrele pentru ca gîngania, făptură a Domnului, să fie purtată de curent Înapoi În ecosistem. Don Federico, după cîte știu, e un om credincios, foarte evlavios și implicat În activitățile parohiei, care, totuși, a trebuit să conviețuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cealaltă ușă. Am lovit În ea cu pumnul de trei ori. Dinlăuntru se auzea un radio dat la maxim care transmitea emisiunea „Momente pentru reflecție cu părintele Martín Calzado“. Mi-a deschis o doamnă Într-un capot matlasat turcoaz, În papuci și cu o cască de bigudiuri. În lumina slabă, mi s-a părut un scafandru. În spatele ei, glasul catifelat al părintelui Martín Calzado dedica o seamă de cuvinte sponsorului emisiunii, produsele de Înfrumusețare Aurorín, preferatele pelerinilor de la sanctuarul din Lourdes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
târziu, toate beneficiile. Prin urmare, cei doi adjutanți somnoroși găsiră un om liniștit, sigur de sine, când apărură, la rândul lor, câteva minute mai târziu în încăpere, încă în halatele cu însemnele poliției și în pijama, și târșindu-și fără vlagă papucii de casă. Șeful socotise că avea să fie exact așa, prevăzuse că primul punct marcat va fi al său și îl și marcase pe panou. Bună dimineața, băieți, salută el pe un ton cordial, sper că v-ați odihnit, Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tip încă în pat, ar fi amuzant, apropo, ce zi e azi, sâmbătă, azi e sâmbătă, nimeni nu se scoală de dimineață sâmbăta, o să vedeți că o să apară la ușă așa cum sunteți voi acum, în halat și pijama, lipăind din papuci pe coridor și, în consecință, cu garda jos, cu moralul scăzut, repede, repede, care e viteazul care se prezintă ca voluntar să pregătească micul dejun, Eu, spuse al doilea adjutant, știind foarte bine că nu exista un al treilea adjutant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
discuție, primul adjutant ar fi rămas cu șeful pentru a stabili și preciza, chiar dacă n-ar fi fost cu adevărat necesar, vreun amănunt al demersului pe care urmau să-l facă, dar așa, și pe deasupra, redus și el la inferioritatea papucilor de casă, se hotărî să facă un gest mare de camaraderie și spuse, Îl ajut și eu. Șeful consimți, i se păru bună ideea și se așeză să revadă niște notițe pe care le scrisese înainte să adoarmă. Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe sonerie, de data asta fără să ridice degetul. Un moment, un moment, vă rog, deschid chiar acum, tocmai mă sculasem, ultimele cuvinte au fost rostite deja cu ușa deschisă de un bărbat îmbrăcat cu pantaloni și cămașă, tot în papuci, Azi e ziua papucilor, gândi agentul. Bărbatul nu părea timorat, avea pe față expresia cuiva care vede sosind, în sfârșit, vizitatorii pe care-i aștepta, dacă se observa vreo surpriză, trebuia să fie legată de faptul că erau atâția. Inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
asta fără să ridice degetul. Un moment, un moment, vă rog, deschid chiar acum, tocmai mă sculasem, ultimele cuvinte au fost rostite deja cu ușa deschisă de un bărbat îmbrăcat cu pantaloni și cămașă, tot în papuci, Azi e ziua papucilor, gândi agentul. Bărbatul nu părea timorat, avea pe față expresia cuiva care vede sosind, în sfârșit, vizitatorii pe care-i aștepta, dacă se observa vreo surpriză, trebuia să fie legată de faptul că erau atâția. Inspectorul îl întrebă care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din urmă ați venit dumneavoastră, presupun că din cauza scrisorii, Da, din cauza scrisorii, confirmă, fără alte comentarii, inspectorul, Intrați, intrați. Agentul a fost primul, în unele cazuri ierarhia acționează invers, apoi inspectorul, apoi comisarul, în coada cortegiului. Bărbatul înaintă lipăind din papuci pe coridor, Urmați-mă, veniți pe aici, deschise o ușă care dădea într-un mic living și spuse, Luați loc, vă rog, dacă-mi dați voie, mă duc să încalț niște pantofi, ăsta nu e un mod de a primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]