1,125 matches
-
organizarea procesului de memorare. Imaginarul are propria lui gramatică și propriul lui vocabular (format din imagini, simboluri, semne), așa cum recunosc toți cercetătorii fenomenului, indiferent de încadrarea teoriilor lor. Or, pe arhitectura gramaticii am proiectat și sistemul imaginarului, cu patru nivele (paradigmatic, sintagmatic, morfologic și al unităților minimale), așa cum le-am identificat acum. Între ele, este posibilă orice combinație de motive, teme, imagini, simboluri sau semne, migrante, astfel încât rezervorul imaginarului poate să asigure permanent forme și structuri imaginative noi. Cu cât este
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
scenografia puniției (fie în câmpul acțiunii umane coercitive, fie în cel al Judecății divine, respectiv al "lumii de dincolo" și în special al iadului). Spre diferență de sistemul conceptual al imaginarului, în care arhetipul se situa la un prim nivel, paradigmatic, generator, în modelul imaginarului medieval acesta nu mai cunoaște un loc anume. El generează modele, tipuri și sub-tipuri, figuri exemplare care acționează în spiritul moralei creștine (personaje biblice, sfinți-martiri, sfinți-militari, figuri feminine sacralizate). Arhetipul se regăsește și în imaginarul puterii
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cognitive, desemnând procese de natură fizică sau cognitivă înregistrate de un referent cu trăsătura semantică internă [+Animat]. Față de a percepe, celelalte verbele care desemnează percepția sunt considerate hiponime, pe baza relației definite de Lyons (1977: 291) ca o relație semantică paradigmatică dintre un lexem mai specific, subordonat, și un lexem mai general, supraordonat, al cărui sens îl include pe cel al termenului subordonat. Lexicul percepției 8 cuprinde și substantive ca văz, auz, miros etc., adjectivele care denotă proprietăți ale entităților (formă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
este supus în cadrul experienței estetice. Experiența estetică duce la înțelegerea obiectului estetic ca aparență. Aparența ca stare ontologică este definitorie pentru obiectele obișnuite alături de calitățile lor, cu spațialitatea și temporalitatea lor. Prin intermediul aparenței obiectului (de artă) ia ființă un proces paradigmatic prin care se pot interpreta anumite situații sau prezențe. Pentru cercetarea ontologică aparența obiectului de artă nu înseamnă o finalitate a cunoașterii sale, ci doar un mijloc de înțelegere a realității sale. Aparența nu trebuie înțeleasă ca opusă realității, ci
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în definirea termenilor și clarificarea unora dintre confuziile terminologice care înconjoară discursul ce leagă constructivismul de realism. Al doilea pas este demonstrarea faptului că un constructivism realist (sau un realism constructivist) este viabil din punct de vedere epistemologic, metodologic și paradigmatic. Ultimul pas va fi discutarea felului în care ar putea arăta un constructivism realist și a locului său în studiul relațiilor internaționale în general. O astfel de abordare ar putea, printre altele, să îndeplinească mai multe funcții utile. O funcție
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
grecii sunt pentru noi un germen, vreau să spun În primul rând că ei nu au Încetat niciodată să-și pună Întrebarea: «care este instituția pe care trebuie să o realizeze societatea?»; iar În al doilea rând, că În cazul paradigmatic al Atenei au adus și răspunsul: una În care ființele umane să trăiască În frumusețe, În Înțelepciune și să iubească binele comun” (Castoriadis, 1986, p. 306). Putem așadar să afirmăm primatul identității cetățenești asupra tuturor celorlalte identități. Totuși, trebuie să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dreptul la indiferență. Este adevărat că tendința de repliere comunitară, care subliniază abandonarea ambiției universaliste a cetățeniei, a fost puternic Încurajată chiar de către stat. Exemplele sunt numeroase, dar cel mai semnificativ este cel al evreilor, În măsura În care aceștia reprezintă un caz paradigmatic de integrare individuală În cadrul Republicii. Or, cum remarcă și Pierre Birnbaum, „«comunitatea» evreiască se vede desemnată public de către cea mai Înaltă autoritate din stat, În vreme ce eventuala sa structurare ca ansamblu particularist este contrară principiilor statului-națiune, așa cum este el construit În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
-și imagineze bogăția de argumente care au fost opuse unui astfel de obiectiv. Nu avem intenția să facem aici o trecere În revistă a tuturor reflecțiilor pe această temă, ci doar să amintim câteva dintre ele, care pot fi considerate paradigmatice. Alegerea noastră s-a oprit, În ceea ce privește argumentațiile vechi, asupra lui Blaise Pascal, iar În ceea ce le privește pe cele moderne, asupra lui Friedrich Hayek. Dacă definim dreptatea ca dispoziția de a recunoaște ceea ce li se cuvine altora, trebuie să vedem
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sau de exploatare a unei categorii de populație (sclavagism, colonialism). Rasismul produce astfel „indezirabili”, „necivilizabili”, „irecuperabili”, „neasimilabili”, pe scurt, oameni de prisos, oameni-sclavi, sub-oameni, chiar non-oameni cu față umană. În toate aspectele sale observabile, gândirea rasistă apare ca o ilustrare paradigmatică a gândirii esențialiste: ea implică În același timp „esențializarea somato-biologică a celui diferit” și „comportamentul segregaționist pus sub semnul permanenței” (Guillaumin, 1972, pp. 77-78). Clasificările rasiale elaborate de naturaliști (Linné, Buffon, Blumenbach etc.) În secolul al XVIII-lea au fost
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
autobiografice pentru analiza funcțiilor sociale ale poveștilor. Studiile literare pot explora unitățile formale folosite pentru a compune povestirile vieții. Cercetătorii care folosesc procedee de analiză calitativă pot lua în considerare povestirile vieții: a) pentru construirea unor clasificări ale vieților (analiză paradigmatică); b) pentru a identifica tipul de viață descris în fiecare poveste (moduri de viață, locul controlului, imaginea de sine, clasificarea tipurilor de povestire ori tipul de personalitate); c) pentru a căuta elemente de consecvență în fiecare dintre aceste aspecte (Polkinghorne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
de comunicarea realizată într-un anumit moment și în anumite împrejurări. În acest mod, se realizează actualizarea explicită, iar cuantificarea se realizează numai astfel la substantiv și la verb: un om - oamenii, eu merg - noi mergem; aici, oamenii reprezintă actualizarea paradigmatică, pluralul marcînd multiplul în raport cu unicul, individualul. Uneori însă, actualizarea se produce implicit, adică prin însăși situația de comunicare, fără intervenția unor determinanți: Ajutor! Foc! Pleacă! La revedere! etc. În unele dintre aceste cazuri s-ar putea lua în considerare și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al unei opere, încît obiectul ei este constituit totdeauna din unități de conținut ale textului. De aici, au luat naștere trei discipline diferite, între care se remarcă analiza funcțională, ce propune o teorie generală a structurării tematice, fie la nivel paradigmatic, fie la nivel sintagmatic. Ca atare, această analiză nu studiază motivele ca atare, ci rolul lor structural în dinamica textelor, ceea ce presupune transformarea motivelor în funcții. Ea s-a concentrat asupra unui anumit tip de text, povestirea, un domeniu care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
IO AXIOLOGIE. Studiul filozofic al valorilor, în special în domeniile eticii, religiei și esteticii, a fost structurat într-o disciplină distinctă denumită axiologie. A. J. Greimas a propus însă folosirea acestui termen în semiotică pentru a numi modul de existență paradigmatică a valorilor, în opoziție cu ideologia, care are în vedere maniera de aranjare sintagmatică și actanțială a lor. Axiologia a devenit astfel suportul realizării vorbirii prin operațiile de actualizare și se atestă prin realitatea sintactică și narativă, încît sistemul ei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care se pot aminti Călătoriile lui Gulliver, (de Jonathan Swift), Candide (de Voltaire), La Nouvelle Heloise (de J. J. Rousseau) ș. a. În secolul al XX-lea, marcat de pesimism și de gîndire distopică, se consemnează apariția mai multor creații distopice, paradigmatice fiind Noi (de Evgheni Zamiatin), O mie nouă sute optzeci și patru (de George Orwell), ca distopie politică și Minunata lume nouă (de Aldous Huxley), ca distopie științifică. Deși, în cele mai multe cazuri, distopia ca formă literară se raportează la o idee
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fonetice, morfologice, sintactice, semantice), în care este antrenat raportul dintre gramatică și lexic. Într-o interpretare specializată, lexicalizarea este procesul lingvistic prin care o sintagmă constituită din morfeme libere se transformă într-o sintagmă fixă, comutabilă din punct de vedere paradigmatic în interiorul unei clase lexematice: rom. de îndată se opune lui acum, de care nu diferă prin comportamentul său morfo-sintactic și semantic. Într-o interpretare restrînsă, lexicalizarea poate antrena relațiile de gen și număr în direcția normalizării formelor: în româna veche
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limba populară (și norma ei cutumiară) trebuie să se raporteze la limba literară și la norma ei, în măsura în care această normă este întemeiată. Prin urmare, norma limbii literare produce o selecție a modelelor normei cutumiare, anulînd diversitatea ei teritorială, operînd regularizări paradigmatice (inclusiv prin reactivarea unor situații din fazele vechi ale limbii) și îmbogățind mijloacele de expresie. Limba literară, după perioada de formare, are, cum subliniază G. Ivănescu, o existență, în principiu, independentă de cea a limbii populare, așa cum demonstrează numărul mare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u i, dar și al semioticii, corpusurile de analiză variind de la cele literare, culturale (teatru, cinema, dans etc.), de mentalități, didactice, pînă la corpusurile mediatice. Stereotipul este un fenomen care afectează structurile pe trei niveluri: 1) structuri tematice, referențiale sau paradigmatice (ideile și reprezentările personajelor, locurilor, acțiunilor și obiectelor); 2) structuri sintagmatice (înlănțuirea părților de discurs sau de acțiuni narative); 3) structuri verbale (ansambluri de cuvinte sau de figuri de stil). Stereotipul este o construcție de lectură, depinzînd de interpretarea receptorului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nomenclatură, ci o viziune asupra realității, uneori cu aspecte foarte particulare, așa cum au demonstrat antropologii americani. Desigur, situația este deosebită în cazul terminologiilor care sînt alcătuite cu o organizare impusă de cunoașterea științifică. În teoria naratologică, taxinomia motivelor reprezintă clasificarea paradigmatică a motivelor dintr-un tip de texte narative, care a avut realizări deosebite în categoria basmelor populare. În mod similar, taxinomia discursului stabilește și grupează tipurile și genurile discursive, activități care sînt deseori avute în vedere de specialiști, dar care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Republica lui Platon, situîndu-și astfel creația într-o tradiție. În secolele ce au urmat scrierii lui Morus, pe fondul optimismului și al încrederii în perfectibilitatea organizării societății umane, s-au imaginat și s-au elaborat numeroase alte proiecte utopice. Scrieri paradigmatice rămîn însă Republica lui Platon, văzută drept model al utopiei social-politice, și Utopia lui Th. Morus, model al utopiei literare moderne în varianta socială, la care se adaugă Noua Atlantidă, a lui Francis Bacon, paradigmă a utopiei literare în varianta
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
stohastică. Capitolul 21 RETINOBLASTOMUL ȘI MODELUL KNUDSON, AL „DUBLEI LOVITURI”. PARADIGMELE ONCOGENETICII MODERNE Retinoblastomul - malignitate retiniană a copiilor (indicativul MIM 180200, în nomenclatorul internațional al bolilor umane; acronimul MIM derivând de la Mendelian Inheritance in Man), a dobândit statutul unui fenomen paradigmatic al bazei genetice a neoplaziilor. Tumora s-a dovedit a fi prototipul malign care a permis înțelegerea rolului genelor supresoare de tumori, în neoplaziile umane. Este o tumoră rară, dar agresivă a retinei la copii care apare cu o frecvență
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
astfel să se comporte ca o oncogenă celulară care condiționează transformarea malignă a celulei. Exprimarea constitutivă a proteinei normale Myc, a fost capabilă să inducă transformarea in vitro a unui număr de sisteme celulare diferite. Din momentul detecției „clasicelor” și paradigmaticelor translocații t(9;22), din leucemia cronică mieloidă, și t(8;14), din limfomul Burkitt și din alte limfoame maligne, s-a înregistrat o avalanșă de descoperiri ale unor modificări cromozomale specifice altor tipuri de leucemii și limfoame. Efectul translocației
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
istorie, de exemplu în Colindă de Crăciun, poate și ar trebui să apară la fel de facil într-un film sau un desen animat, sau un balet, ca în versiunea originală, scrisă. Ar fi bine să folosim aici termenii lingvistici "paradigmatic” și "sintagmatic”. O paradigmă lingvistică este un ansamblu sau o clasă de cuvinte (sau alte elemente) care sînt în mod special legate de un anume fel între ele, în sensul că se pretind a fi alternative și în contrast; pot
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sau alte elemente) care sînt în mod special legate de un anume fel între ele, în sensul că se pretind a fi alternative și în contrast; pot ocupa locul celeilalte fără a ține cont de secvență sau progresie. Astfel, axa paradigmatică a limbajului este una "verticală”, o coloană statică ce taie "lanțul” vorbirii sau scrierii: fiecare "verigă” din lanț trimite la o paradigmă distinctă, iar la fiecare punct ceea ce s-a ales pentru a completa conexiunea contrastează tacit cu toți ceilalți
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
al itemilor și nu acordă nici o atenție identității contrastante a acelor itemi. În linii generale, toate evenimentele și personajele unei istorii sînt prezentate sinoptic, cu minimum de atenție pentru, de exemplu, complexitățile secvenței, ca și cum ar constitui materii prime sau ingrediente paradigmatice; dimensiunea sintagmatică - distribuția liniară a evenimentelor și a prezentării personajelor, dezvăluirea, elaborarea ș.a.m.d. - este diminuată cu severitate. Am folosit anterior termenul de "versiune” referitor la cinematica sau dansurile pe tema poveștii din O colindă de Crăciun. Acest termen
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
d. În timp ce funcțiile propriu-zise sînt repartizate, secvențiale și „completate” de-a lungul povestirii, cu un fel de ratificare sintagmatică, indiciile se integrează, sînt orientate ierarhic și create pentru a se raporta la un nivel mai înalt, integrat, la o ratificare paradigmatică. Mai departe, Barthes sugerează că narațiunile apăsat funcționale, cum ar fi poveștile populare, pot fi puse în opoziție cu cele „indexate”, cum ar fi romanele psihologice. Apare acum o nouă nuanță. Funcțiile propriu-zise sînt de două tipuri: (a)1 Funcțiile
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]