6,167 matches
-
fost Apolorin, Apolodor al meu? Și dacă acest Medinilla care urmează să se căsătorească cu Leoncia s-ar fi căsătorit cu Marina, cum ar fi fost Apolodorin, Luis al lor? Și..." Ajuns în acest punct, îi vine în minte acel paradox al lui don Fulgencio, ce ar fi fost istoria lumii dacă în loc de a fi fost descoperită America de către Columb, ar fi fost descoperită Europa de un navigator aztec, guarani sau quichua? Ce va fi Apolodor al meu?" Gîndește să urce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
un aforism și continuă: Îți zic, fiul meu, să nu frecventezi mult învoiala cu înțelepții, căci cine niciodată nu se eliberează de o sminteală, poți să juri, este nărod desăvârșit. O injecție specială pentru a inocula în mințile tuturor patru paradoxe, trei confuzii și o utopie și suntem salvați. Fugi de sănătatea profitabilă. Nu crede în ceea ce numesc bătrânii experiență, căci nu prin a face o sută de rugăciuni Tatăl nostru pe zi o bătrână sfântă știe mai bine rugăciunea decât cel
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
melancolic, zice Apolodoro ca și cum ar vorbi cu sine însuși, monotonia... melancolia... Nu, răspunde Federico, cineva pe care moartea l-a îngrozit. Cum? S-a lăsat în voia ei, fără îndoială, pentru că o ura cum se lasă unii bărbați la femeie.... Paradoxuri! Poate! Se sinucide doar cel care urăște moartea; melancolicii îndrăgostiți de ea trăiesc, bucurându-se s-o aștepte și, cu cât timp mai mult o așteaptă, cu atât mai mult timp se bucură și melancolicul este înainte de toate și peste
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de ciuperci parazite. Conducerea societății a organizat o conferință de presă și a explicat lipsa oricărui pericol pentru clienți, dar se formase prin intermediul mass-mediei o opinie negativă. Deși pe piața românească vânzările au scăzut, clienții fideli mărcii au respins acuzațiile paradoxul este că în acea perioadă Guban-ul livra peste 80% din producție la export. > Funcția de asigurare și păstrare a notorietății Câștigarea notorietății unui produs sau serviciu reprezintă un drum anevoios ce impune utilizarea unor arme specifice marketingului și publicității. Cu
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
lemn e ritualică în sine, explorînd traseele programaticii actului de comunicare: how to do things with words valorizează aici situația dramatică cu o fervoare rar întîlnită. Texte ce induc și bucuria lecturii, și tentația reprezentării, piesele lui Horia Gârbea împlinesc paradoxul unei didascalii răsturnate: deși indicațiile spațio-temporale sînt voit vagi ("La curtea lui Vodă. În Valahia sau Moldova, prin secolul XVI, XVII", "Secolul XX, deceniul al IX-lea, în Europa de Est", "În cabinetul Ministrului..."), trimiterile sînt extrem de precise spre scena culturii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de droguri și tot ceea ce constituie o obsesie, ceea ce îl face rob pe cel cărora li se închină acestor deșertăciuni pierzătoare de suflet. “Atunci când nu ai nimic în sine, pui pe tine”, spune o vorbă de duh. Unul dintre aparentele paradoxuri ale societății romanești contemporane este acela potrivit căruia România, deși este cotată ca fiind una dintre țările sărace ale Europei, se situează printre primele poziții în clasamentele consumatorilor. Acest lucru nu ne îndreptățește să credem că toți romanii au câte
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
vorbele. Dar n-o s-o ajute în clipa asta. O să întoarcă și mai tare cuțitul într-o rană pe care o simte adâncă și care îl fascinează. Iar fascinația lui nu e vizibilă, pentru că indiferența lui rămâne veritabilă. E un paradox, dar cele două senti mente trăiesc distinct în el, în același timp. Și se pare că se înțeleg bine împreună. Stă. Așteaptă. Nebuna își adună tot curajul de care e capabilă și se culcă încet lângă el. Se cuibărește ușor
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
a pus la punct: „Cu cât gândesc mai mult,cu atât mă întreb dacă mi folosește la ceva”. „E adunare sau alarmă? Toți au un aer speriat! E bombardament sau zarvă?! Nu! E FIRU ...deranjat.” (Anonim TTR) Telefonul E un paradox.La noi sunt mai multe telefoane mobile decât în țările avansate.Puterea de cumpărare este mai mică,prețurile sunt mai mari,dar mulți cetățeni au un telefon.Demnitarii au acces gratuit la rețea și posibilitatea de a opta pentru cel
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
indicator al intersubiectivității. Pentru a-ți demonstra tovărășia cu Spiritul trebuie să arați asta cumva: într-o argumentare, o intervenție, o vorbă de duh, în scris etc. Cum lucrul cel mai greu de recunoscut este lipsa oricărei legături cu el (paradoxul e că pentru a-i descoperi absența trebuie să-l ai; sau să te aibă), existența ne este, într-un fel, o lungă cercetare a urmelor sale în viața noastră. Ne bucurăm și doar dacă-i zărim umbra, arătând-o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
-l ai; sau să te aibă), existența ne este, într-un fel, o lungă cercetare a urmelor sale în viața noastră. Ne bucurăm și doar dacă-i zărim umbra, arătând-o ca fiind chiar esența sa. Un alt sens al paradoxului: cu cât te vizitează mai puțin cu atât ești mai convins că te locuiește în permanență. E paradoxul prostului: pentru a ști că este prost îi trebuie un dram de inteligență care, dacă l-ar poseda, tocmai l-ar scoate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în viața noastră. Ne bucurăm și doar dacă-i zărim umbra, arătând-o ca fiind chiar esența sa. Un alt sens al paradoxului: cu cât te vizitează mai puțin cu atât ești mai convins că te locuiește în permanență. E paradoxul prostului: pentru a ști că este prost îi trebuie un dram de inteligență care, dacă l-ar poseda, tocmai l-ar scoate din statutul de prost. Devenim sinceri atunci când începem să-l recunoaștem la alții fără a căuta să-i
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
firesc, și mai personal totodată. Pentru tehnică s-a încercat soluția maistru; însă acesta poate fi situat cel mult pe același loc cu profesorul. Idealul: să facem din profesori maeștri sau să căutăm maeștri pentru copii noștri. Între a cultiva paradoxul și a-l constata este o diferență subțire; dar este una. În existența noastră temporală suntem asemenea unui ocean: inegali în adâncime. Adâncimea gândirii este o diferență de nivel: între înțelesul cotidian și locul până la care se scufundă (sau se
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
modul lor de-a fi, pentru preocuparea pentru transcendență (varianta bună) sau pentru prinderea la nivelului cotidianului sub forma "pasiunilor", îl constituie indiferența afectivă față de ei a propriilor copii. Există o filieră de puternice legături afective realizată pe linia mamelor. Paradoxul mamelor: sunt în același timp sursă a binelui și a răului. Ele nasc și cresc copiii care vor duce lumea mai departe, însă și cei răi au o mamă care le-a proiectat existența și le-a îngrijit-o. Iubirea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Capcana pe care ne-o întind femeile: înainte de căsătorie se expun ca obiecte ale dorințelor noastre, iar după se dezvăluie ca subiecte animate de dorințe proprii (întotdeauna diferite de ale noastre) ce vor să facă din noi obiectele dorințelor lor. Paradoxul e că dacă se arată de la început ca subiecte ale propriilor dorințe ne enervează; semn că ne place să fim păcăliți. Atracția unei femei frumoase este sporită de privirile îndreptate asupra ei. Ceea ce ne arată că esența frumuseții nu se
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
marcată de starea emoțională specifică unei mame adăugăm și orbirea din perioada dragostei față de (un) bărbat, ajungem la un adevărat "ev întunecat" moral. Orice om are o mamă, și fiecare dintre noi avem o mamă. Cum să ieșim din acest paradox? A ști nu înseamnă numai putere și competență, ci și capacitatea de a-l îndura pe a ști. A cunoaște înseamnă uneori o smulgere din plăcutul sentiment de acasă pe care ți-l dă odihnirea la nivelul cotidianului. Dacă postmodernismul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
limitează la o singură dimensiune a lumii, ci încearcă să cuprindă întreaga ei manifestare. Procesul de inventariere a imaginilor sau de punere în formă a unor idei fără nici un suport determinat constituie, de fapt, o nesfîrșită polemică și un interminabil paradox. Tot ceea ce este încărcat de materie și sursă inepuizabilă pentru provocări senzoriale devine abstracție pură, după cum tot ceea ce pare, pentru conștiința comună, îndepărtat și eteric se transformă instantaneu în obiect și se exprimă definitiv. Pictura și sculptura sînt supuse, astfel
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
în profan, în care se pune accentul pe "dialectica hierofaniei" și în care conceptul de camuflare este utilizat într-un mod paradoxal rămîn oarecum ambigue și nu păcătuiesc printr-un exces de claritate. Adesea Eliade vorbește de ambivalență, ambiguitate și paradox în contextul abordării sacrului. Ar fi greu de găsit termeni mai vagi decît aceștia [...] Se prea poate ca alte tipuri de material, cel folcloristic bunăoară, să permită o mai bună înțelegere tocmai prin recursul la o terminologie atît de difuză
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
-le în suficientă măsură dreptate celor doi respondenți, Cronicarul se vede nevoit să remarce, presat nițel de context și de moment, că autonomiile, de orice fel ar fi ele, au parte de contestări - credibile - din mai toate direcțiile. Bunul-simț ca paradox Un foarte bun interviu a realizat, în nr. 154 din OBSERVATOR CULTURAL, Ovidiu Șimonca (pe care, în paranteză fie zis, Cronicarul îl citește cu reală plăcere ori de câte ori nu-i constată tendenționismul). E drept că atunci când intervievatul este Victor Rebengiuc, e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
la acea vârstă texte spiritualiste, de factura celor ale lui Rene Guenon, sau îmi alimentam nihilismul citind xeroxuri după opera lui Cioran, procurate pe sub mână de la un prieten în vârstă. Îți închipui ce combinație exploziv-sinucigașă este aceasta, Guenon-Cioran? E un paradox în ceea ce spui, gândindu-mă la paradigma radical anticreștină a scrierilor lui Cioran și proza ta, aparent atașată valorilor creștine fundamentale. Am fost de tânăr atașat de proza fantastică a lui Mircea Eliade și, pe lângă autorii deja amintiți, proza acestuia
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
mai gîndească la dozaje estetice și la tehnici scriitoricești. Iată de ce literatura carcerală nu e scrisă pentru criticii literari, ci pentru istorici. O depoziție istorică e întîi de toate o mărturie, iar nu o trufanda atîrnată în galantarul topurilor literare. Paradoxul cărții lui Adrian Oprescu este că se adresează atît istoricilor, cît și criticilor literari. Cu alte cuvinte, deși nu conține deloc literatură de ficțiune, ci memorialistică curată, Vărul Alexandru și alte povești adevărate este o carte literară. Adrian Oprescu este
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
astfel spunem "mărime zero", sau "dimensiuni nule" sau, schimbînd scara mărimilor fizice cu o ierarhie morală, spunem de pildă despre un om că este un zero, o nulitate, un nimic, sau despre o treabă oarecare că este "o nimica toată". Paradoxul este că folosind astfel de cuvinte fără vreun sens propriu-zis, reușim totuși să ne facem înțeleși, și asta fiindcă ceva din mesajul pe care aveam intenția să-l transmitem l-am transmis: o emoție sau o valoare cantitativă. Precizia în
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
lumina ultimelor descoperiri ale fizicii contemporane. În ultimă instanță, chiar dacă eseul lui Basarab Nicolescu nu te convinge, mesajul lui e unul încurajator: există o dimensiune spirituală a existenței pe care știința nu o poate depista. Această dimensiune dă naștere tuturor paradoxurilor de care se izbește mecanica cuantică astăzi, ceea ce înseamnă că, atunci cînd știința modernă o va asimila, contradicțiile își vor găsi poate rezolvarea. Ce nu convinge în cartea lui Basarab Nicolescu este tocmai încercarea de a interpreta opera lui Böhme
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
Gheorghe Grigurcu Neajungînd el însuși, în ciuda longevității de care a beneficiat, la împlinirile literare vizate (una din ele ar fi trebuit să fie o carte de anvergură intitulată Lumea ca aventură și paradox), Pericle Martinescu se arată interesat de lumea autorilor minori, a celor nerealizați, uitați, rămași anonimi. E o confraternitate ce-l onorează moralmente, conturînd o fațetă sentimentală, caritabilă a viforoasei "generații" tutelare. "Involuția" (verbul îi aparține) intereselor diaristului e simptomatică: "într-
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
cînd predai toată ziua filozofie, simți la un moment dat nevoia să compensezi uscăciunea conceptelor cu doze cumpănite de dulceață lexicală. Numai că Mureșan cade în extrema cealaltă, devenind obositor de artificios, ca un navigator care înoată în propriile fraze. Paradoxul lui Vianu Mureșan este că, deși manierist în exprimare, filonul din care îi ies frazele e autentic. Are sensibilitate cît muntele, numai că sunetul la care ajunge, deși e unul de calitate muzicală, lasă o impresie estetică care nu e
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
se poate capta mișcarea celor mai intime resorturi și mecanisme ale vieții". (pp. 115-116). Mircea Horia Simionescu este unul dintre marii novatori în proza românească postbelică. Ignorat de o bună parte a criticii, tratat cu superficialitate de alta, el riscă paradoxul ca, în viață fiind, să fie simultan un clasic al literaturi române și un scriitor aproape uitat. Cu siguranță, locul său în peisajul prozei românești de azi trebuie regândit.
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]