739 matches
-
și îi îmbia pe mulți muritori, numai că nu merge treaba chiar așa; să dai drumul la canea și vinul curge ca din izvor. Trebuie multă muncă înainte și făcută la vreme. Altfel înțarcă bălaia, vere. Cu vii lăsate în paragină de proprietarii lor s-au luptat toate mănăstirile. Ca urmare, sunt multe porunci domnești care dau dezlegare mănăstirilor să ia viile nelucrate timp de trei ani și să le dea celor ce vor să le lucreze. O asemenea poruncă vine
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mănăstirii Dionisiate din Sfântul Munte. În 1591, împreună cu soțul ei, s-au autoexilat și, ca urmare, din lipsă de grijă, mănăstirea s-a risipit. În 1616, când doamna Maria se întoarce, împreună cu vărul său, Radu Mihne voievod, găsește mănăstirea în paragină. O restaurează și o închină mănăstirii Galata... Nici așa mănăstirea nu are o soartă mai bună. Vine Vasile Lupu voievod, însă, care face turlă bisericii, face chilii, trapeză, pivnițe și zid împrejmuitor, din piatră, turn, clopotniță și cerdac mare (chilii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ce a trebuit în jurul mănăstirii”. Numai că aici au ajuns călugării greci, care, ca de obicei, nu s-au spetit muncind ca să întrețină mănăstirea așa cum au primit-o, ci au lăsat-o, ba s-au străduit s-o aducă în paragină. Ascultă ce a consemnat Episcopul Melchisedec când a vizitat mănăstirea: „Biserica de la Chlincea este zugrăvită, dar zugrăveala în multe locuri este stricată... curtea este împrejmuită cu zid de piatră înalt de 2 stînjeni. Clopotnița în stare bună. Deasupra porței sînt
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
altul vre 19 fălci și 192 de pogoane de vie. Însă, cum se vede, aici sunt vii cât cuprinzi cu privirea. De altfel, egumenii de la Galata au primit cele mai multe dezlegări pentru a lua viile de la cei ce le lăsau în paragină și a le da celor care voiau să le lucreze. Ascultă doar o asemenea poruncă dată la 14 aprilie 1687(7195) de Constantin Cantemir voievod: „Dat-am carte domniia mele rugătoriului nostru egumenului de la svînta mănăstire de la Galata, ca să fie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Copoului, care “fiindu scăpată și lipsită” avea mereu nevoie de ajutor. La 2 martie 1713 (7221) Nicolae Alexandru Mavrocordat spune: “M-am milostivit și am miluit cu o bucată de locu din hotarul domnescu a tîrgului... cu pomeți, și cu paragini de vii, și cu loc de grădini, și cu pădure și cu tot venitul”. Cam subțirică dania, vere. Cred că or fi fost multe vânzări și cumpărări de vii, dar ultima despre care avem știre este cea din 31 ianuarie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
case nu mai sunt locuite de urmașii celor de odinioară, care au luat drumul orașului, după un trai mai bun. În casele cu mulți copii din trecut nu mai este nimeni. În locul tumultului celor trăitori atunci, acum se observă părăsirea, paragina, ruina, tristețea, singurătatea locurilor, mai ales în timpul nopții, când doar bufnițele mai dau semne viabile cu sinistre presimțiri. Încă un argument în plus care demască și mai acuzator comunismul care a depopulat satul românesc tradițional de acel element denumit generic
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Mare că în afară de selecția pentru consoarte, anul acesta se ține și Selecția Slujnicelor Imperiale. Spre deosebire de consoarte, cărora li se oferă palate magnifice în care să locuiască, slujnicele trăiesc în barăci situate în spatele palatelor. Multe asemenea locuințe au fost lăsate în paragină și de-abia dacă se poate locui în ele. O întreb pe Fann Sora cea Mare despre eunuci, două mii dintre aceștia locuind în Orașul Interzis. Îmi povestește că majoritatea au ajuns așa din cauza sărăciei. Familiile lor nu mai aveau nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mineritul, fierăritul. Agricultorii cultivau grâu, mei, legume, viță de vie, pomi fructiferi. În privința mineritului, se extrăgeau și prelucrau mai ales arama și fierul, dar extragerea aurului n-a mai fost organizată sistematic, vechile mine din Munții Apuseni fiind lăsate în paragină, iar o producție locală de aur nu se cunoaște, însă un minerit rudimentar continua să se practice. Sarea din vechile ocne romane Cojocna, Praid, Ocna Sibiului a continuat să fie exploatată și folosită pentru nevoile umane locale, dar și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secaseră, în prundișul râurilor deosebea câțiva oleandri, dar fără un strop de apă, iar puținele vaci păreau să fi supraviețuit foamei celei mai negre. Se oprise să vorbească cu câțiva țărani pentru a se informa și mai bine asupra acelei paragini și și pustiiri, să-i întrebe dacă grajdurile mai aveau ceva fân sau boabe uscate, să afle de la ei ce credeau despre acel dezastru. Cum de s-a ajuns la toate astea? E pedeapsa lui Dumnezeu. Nu plouă niciodată și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să fac ce vreau cu el”. Pentru astfel de oameni, proprietatea nu poate fi, așadar, decât la bunul lor plac: o folosesc după patimile, capriciile, egoismul lor. Dar și proprietatea personală trebuie respectată (nu putem lăsa, de exemplu, pământurile În paragină, sau risipi Întregul salariu Într-o noapte la pocher sau la ruletă, În timp ce acasă copiii se zbat În lipsuri). A-ți respecta proprietatea Înseamnă, de fapt, a te respecta pe tine Însuți. Μ Există o logică a vieții care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pentru gospodine înalt calificate, nu vă sfătuiesc să-l abordați. * Sedii temporare ale unor entități comerciale distincte, care distribuie unul sau mai multe tipuri de produse comestibile sau nu; nu vă lăsați păcălite de aspectul asemănător unor birouri lăsate în paragină; plantele acelea care par să fi crescut vraiște pe tarabe sunt marfă și totodată obiectul vizitei voastre în acel areal; am apostrofat eu odată un negustor că nu-și face curățenie pe birou (mă tot întrebam pe unde și-o
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
acest caz, „mai neagră” înseamnă acum, adică la întoarcerea spre casă. Comparația nu e deci cu un „altădată”, ci strict cu momentele anterioare. Alcoolizat, dar totuși lucid, poetul rezumă în celelalte versuri ale strofei tabloul locului respectiv: inundații, boală, ruină, paragină: „Șivoaie-n case triste inundară-/ Ș auzi tușind o tusă-n sec, amară-/ Prin ziduri vechi ce stau în dărîmare”. Bacovia evocă aci o dramatică realitate locală, căci zonele cele mai calamitate erau mahalalele.Am adus, cred, destule dovezi din a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui de fărîme strălucitoare. Balzac, Crinul din vale, pp. 93-94 După această descriere limită, contestată totodată de predicatele funcționale care predomină și de enumerație, naratorul adaugă un comentariu care explicitează semnificația: (15') Ce femeie, îmbătată de mireasma Afroditei ascunse în paragină, n-ar pricepe belșugul de idei smerite, dragostea asta albă, tulburată de porniri nepotolite, și această dorință purpurie a dragostei care cere o fericire respinsă în bătălii de o sută de ori luate de la capăt de patima stăpînită, neobosită, veșnică
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
spațiul verde necesar unității. Aceeași întrebare stupefiantă se poate pune și pentru vila din flancul clădirii din imagine, ca să nu mai vorbim de imobilul din Strada Andrei Mureșanu donat spitalului de Dr. Mihail Mogoș prin testament și lăsat efectiv în paragină. 10. STAȚIA DE SALVARE VASLUI (AMBULANȚA) Stația de salvare Vaslui a luat ființă odată cu înființarea Secției Sanitare a Sfatului Raional Vaslui în anii 1950-1951, sub conducerea spitalului raional, dispunând în primii ani de o singură autosanitară tip Skoda. Se cunoaște
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
pentru că aceștia nu serveau ca meserie agricultura, nu locuiau în sate, nu mergeau în templele altor popoare, nu practicau ceremoniile imperiale romane și nu se rugau în zori de zi către Sfîntul Soare. Iar lăcașele de cult nu puteau deveni paragină după un asfințit de soare, trecerea populației la religia crucii a fost un proces lent și de durată așa cum o spune chiar scriitorul roman. Iar finalul citatului ,,să înalțe pe rînd cîntare lui Cristos ca unui zeu” arată că romanul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
scrisorii este un medic obscur, pe nume Blois, care se adresează marchizului de Sourdis:„Monseniore, sunt sigur că în cei 32 de ani cât am practicat medicina în această provicincie și în acest oraș, nu am văzut nimic comparabil cu paragina care domnește, nu numai în Blois, unde se găsesc patru mii de săraci, datorită influxului care a venit dinspre parohiile vecine și din cauza sărăciei din zonă. Însă în intreagă țară sărăcia este atât de mare, încât țăranilor, lipsindu le pâinea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
coperta mâzgălită / Peste t ot și jerpelită ! ... / Dar te‐ai fost, tu, întrebat / Mâini prin câte am umblat?/ Ochi câți s‐ au plecat pe mine / ʹN clipe grele ori senine? / Unii poate‐ au plâns pe pagini / Ca și toamna prin paragini ,/ Precum alții‐or fi zâmbit / Când de tot m‐ au dezvelit! / Tu nici când n‐ai fost în stare / Să te miști din raftul grav!/ Nici o mâ nă mi se pare / Nu te‐ a scuturat de praf, / Nu ți‐ a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
stării de sănătate psihică și fizică a inculpatei. Soțul murise între timp, soacra o roagă să locuiască la ea. Nu revine la țară decât după o perioadă de un an. Ce vede o deprimă și mai mult, totul era în paragină („...munca mea... vai...”), o priveliște dezolantă. Acum în mintea inculpatei se cristalizează ideea de a-l pedepsi pe frate: „Mă gândeam de mult timp, cum să-l pedepsesc, să-l dau afară, să-l trimit la S. (tuta)...” Zbuciumul interior
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Trafalgar , amiralul britanic care și-a pierdut un ochi în confruntarea cu flota franceză a privit blocada continentală, introdusă de Napoleon, cu jumătate din valoarea nervului optic.” „Traian Băsescu, matelot cu ceva ștate de serviciu pe umerii săi lăsați în paragina vremii, privește corabia românească tot cu un singur ochi, de aceea n-o vede prea bine”. Nu intru în problemele genealogiei familiei Băsescu, dar, prin configurația feței, atât președintele, cât și controversatul său frate Mircea, parcă au trăsăturile unor asiatici
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
dintâi volum, Florile roșii (1934), incluzând câteva poeme în proză, glosează despre soarta umiliților. Înduioșarea melodramatică tinde să dea suport unor structuri contrastante, apropiate adesea de pilda religioasă. B. folosește, frecvent retoric, o imagistică de sursă biblică pentru a sugera paragina spirituală a veacului, condamnată în numele unui creștinism indignat - substratul celei de a doua cărți, Cetatea mea (1939). Simbolismul întârziat (ploaie autumnală, nevroze, ftizie, solitudine apăsătoare) este pătruns de câte o notă expresionistă (motivul „urletului” revine obsedant). Un amplu poem, Mama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
a dat o șansă prin reabilitarea ca atracții turistice. Vechile fabrici și au început o nouă viață ca muzee; zone industriale au fost convertite în locațiile unor festivaluri; o mare varietate de castele și case impozante care se aflau în paragină au devenit spații de cazare pentru turiști. Asemenea exemple demonstrează cum poate beneficia mediul de pe urma turismului salvându-se ceea ce altfel ar fi fost pierdut în întregime. Trebuie avut mereu în vedere faptul că atât resursele naturale cât și cele antropice
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Pop Aurica () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_923]
-
ieșită din comun, RL, 1991, 48; Gheorghe Grigurcu, Înșurubare în real, VR, 1992, 10-11; Țeposu, Istoria, 90-92; Munteanu, Jurnal, V, 197-199, VII, 209-214; Dicț. scriit. rom., II, 169-170; Octavian Soviany, Duritatea și moliciunea, „Civica”, 2000, 1; Ciprian Chirvasiu, Ateliere în paragină, București, 2002. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
și mecanismul economic al țării, În primul rând În sectorul industriei de stat, și În special În siderurgie și mine. (Ă). Începutul trebuia făcut cu o Întreagă industrie care tânjea și pe care capitaliștii din conducerea ministerului o lăsaseră În paragină imediat după Încetarea războiului? o masă imensă de rugină și zgură: «Curtea Întreagă: paragină nesfârșităă Buruieni, buruieni și iar buruieni. (Ă)». Conducerea În uzină o au elementele reacționare, sabotoare (Ă). Personaj tipic În această privință este inginerul Petru Zmeu, factotum
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În special În siderurgie și mine. (Ă). Începutul trebuia făcut cu o Întreagă industrie care tânjea și pe care capitaliștii din conducerea ministerului o lăsaseră În paragină imediat după Încetarea războiului? o masă imensă de rugină și zgură: «Curtea Întreagă: paragină nesfârșităă Buruieni, buruieni și iar buruieni. (Ă)». Conducerea În uzină o au elementele reacționare, sabotoare (Ă). Personaj tipic În această privință este inginerul Petru Zmeu, factotum sindical-economic-administrativ și tehnic. O parte din ceilalți ingineri sunt unelte ale sale sau elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poeți disprețuiesc studiul, nu-s exigenți față de lucrările lor, ignoră nepăsători culmile atinse de arta omenirii În dezvoltarea ei milenară, crezând că-și pot rezolva sarcinile versificând lozinci, exprimându-și abstract și superficial atașamentul față de noua noastră viață, lăsând În paragină expresia. (Ă). Literatura nescrisă a poporului stă la baza Însăși a literaturii noastre naționale. Studierea tezaurului poeziei naționale oferă poeților noștri - așa cum s-a remarcat adesea - cel mai sigur antidot Împotriva formalismului, precum și elementele necesare dezvoltării mai departe a formei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]