769 matches
-
În ianuarie 1992 s-a ajuns la un armistițiu care stipula încetarea temporară a luptelor în Croația. Soarta celor capturați la Vukovar, atât militari cât și civili, a fost sumbră. Se pare că mulți au fost executați sumar de forțele paramilitare sârbe; jurnaliștii care au vizitat orașul imediat după căderea lui au raportat că străzile erau presărate cu cadavre în haine civile. Reporterii televiziunii BBC i-au înregistrat pe paramilitarii sârbi cântând: Apărătorii buzunarului nordic din Borovo Naselje nu au reușit
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
sumbră. Se pare că mulți au fost executați sumar de forțele paramilitare sârbe; jurnaliștii care au vizitat orașul imediat după căderea lui au raportat că străzile erau presărate cu cadavre în haine civile. Reporterii televiziunii BBC i-au înregistrat pe paramilitarii sârbi cântând: Apărătorii buzunarului nordic din Borovo Naselje nu au reușit să scape și s-a relatat că cei mai mulți au fost uciși. Majoritatea apărătorilor din Vukovar au fost și ei uciși, deși unii, inclusiv comandanții, au reușit să străpungă liniile
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
în schimburi de prizonieri, unii din ei au fost uciși sau torturați în timpul detenției. Mulți dintre croații din spitalul din Vukovar (în jur de 260 de persoane, plus câțiva membri ai personalului medical) au fost ridicați de JNA și forțele paramilitare sârbe și duși pe câmpul Ovčara din apropierea orașului, unde au fost executați (Masacrul de la Vukovar). Trei ofițeri ai JNA, Mile Mrkšić, Veselin Šljivančanin și Miroslav Radić au fost inculpați de Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie în baza mai multor
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
unui număr de sârbi pentru crimele de război comise la Vukovar - deși majoritatea acuzaților fie au murit înainte de a putea fi judecați, fie au trebuit judecați "in absentia" - iar în decembrie 2005, un tribunal din Serbia a condamnat 14 foști paramilitari pentru implicarea lor în masacrul de la spital. Imediat după sfârșitul asediului, numeroși prizonieri au fost duși în lagărul de concentrare Velepromet. Acesta a rămas în funcțiune până în martie 1992. Deși atacul inițial asupra Vukovarului nu a fost subiect al acuzațiilor
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
(arabă: Munaẓẓamat at-Taḥrīr al-Filasțīniya) abreviată OEP sau PLO (din engleză: "Palestine Liberation Organization") este denumirea pe care o poartă organizația - cadru politică și paramilitară a arabilor palestinieni, formată din mișcarea Fatah (cea mai influentă), Frontul Popular de Eliberare a Palestinei, Frontul Democrat pentru Eliberarea Palestinei și alte facțiuni palestiniene. Întemeiată la 2 iunie 1964 la Ierusalim, în partea de est a orașului, pe atunci
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
Musulmani. Organizația de Eliberare a Palestinei a luat ființă la 2 iunie 1964, din inițiativa statelor arabe in frunte cu președintele Republicii Arabe Unite,(denumirea de atunci a Egiptului), Gamal Abdel Nasser. Organizația era menită să concentreze acțiunile politice și paramilitare ale arabilor palestinieni în lupta împotriva Israelului. Conducătorii statelor arabe sperau de asemenea ca prin înființarea acestei mișcări-cadru să canalizeze aspirațiile arabilor palestinieni, mare parte din ei refugiați în tabere pe teritoriul statelor lor, de o manieră menită să evite
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
negru”) trupele Legiunii Iordaniene au pătruns în taberele de refugiați palestineni care serveau drept baze ale OEP, au ucis câteva mii dintre aceștia și au izgonit pe luptătorii OEP și conducerea lor în Liban. În anii următori conducerea politică și paramilitară a OEP s-a consolidat pe teritoriul Libanului, de unde a organizat numeroase acțiuni peste hotare contra unor obiective și cetățeni ai Israelului. O parte din acestea au fost încredințate unui grup numit „Septembrie Negru”, controlat de mișcarea Fatah. Așa a
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
că mulți dintre membrii grupului „nu erau imparțiali în timpul alegerilor”. Ahmadinejad a spus că alegerile au fost „complet libere” și că rezultatul este „o mare victorie” pentru Iran, considerând protestele doar „pasiuni de după un meci de fotbal”. Poliția și grupările paramilitare denumite Basij au reprimat violent protestele, trăgând în mulțime și folosind bastoane de cauciuc, gaz lacrimogen și alte arme. Guvernul iranian a confirmat moartea a douăzeci de oameni în timpul protestelor. Autoritățile iraniene au închis universitățile din Teheran, au blocat site
Protestele de după alegerile din Iran din 2009 () [Corola-website/Science/316352_a_317681]
-
multe motive: Sâmbătă, 13 iunie, după ce rezultatele alegerilor au anunțat victoria lui Ahmadinejad, susținătorii lui Mousavi au ieșit pe străzi să protesteze. A doua zi, protestele au crescut în intensitate, ca și în violență. În noaptea de 14 iunie, gruparea paramilitară pro-Ahmadinejad Basij a pătruns în Universitatea din Teheran, rănind numeroase persoane. La 15 iunie, Mousavi a avut prima apariție la televiziune după alegeri, vorbind în fața a aproape un milion de oameni. La 16 iunie, protestele au continuat, iar Consiliul Gardienilor
Protestele de după alegerile din Iran din 2009 () [Corola-website/Science/316352_a_317681]
-
găsit vinovat pe Šljivančanin de „complicitate la torturarea prizonierilor” și l-a condamnat la 5 ani de închisoare. Totuși, el a fost achitat pentru acuzația de crime împotriva umanității, deoarece Curtea a considerat că Forțele de Apărare a Teritoriului și paramilitarii sârbi locali au comis asasinatele. Cu toate acestea, Šljivančanin, ca ofițer JNA, nu a împiedicat molestarea prizonierilor de către forțele sârbe locale. Sentința a stârnit revolta publicului și presei din Croația, liderii politici croați protestând cu vehemență împotriva verdictului. BBC World
Veselin Šljivančanin () [Corola-website/Science/322359_a_323688]
-
de Apărare a Teritoriului (TO) au fost o parte separată a forțelor armate ale fostei Republici Socialiste Federative Iugoslavia. Forțele de Apărare au acționat ca Gărzi Patriotice, corespunzând în mare ca rol unei forțe militare de rezervă sau unor forțe paramilitare guvernamentale oficiale. Fiecare stat constitutent al Iugoslaviei deținea propriile formațiuni militare de Apărare a Teritoriului, în vreme ce armata regulată a întregii federații era Armata Populară Iugoslavă ("Jugoslovenska Narodna Armija" - JNA), care își menținea și ea propriile forțe de rezervă. Iugoslavia era
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
aceste „armate” separate ar putea ajunge să se opună Armatei Populare Iugoslave. Aceste preocupări au devenit realitate în timpul destrămării Iugoslaviei și al Războaielor iugoslave, când forțele TO din unele republici constituente au schimbat tabăra și s-au transformat în unități paramilitare separatiste. Aceste foste forțe TO, împreună cu dezertori din Armata Populară Iugoslavă și voluntari, au contribuit la fondarea armatelor statelor independente și celorlalte entități politice înființate după destrămarea Iugoslaviei, incluzând armatele Bosniei și Herțegovinei, Croației, Macedoniei, Muntenegrului, Serbiei și Sloveniei.
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
Fasci italiani di combattimento) la începutul a „doi anii roșii” (biennio rosso). A suferit o înfrângere la alegerile din noiembrie 1919, dar la alegerile din 1922, Mussolini a intrat în parlamentul italian. Alături de partidul său „Fascist”, au fost creată organizația paramilitară „Cămășile negre” (Squadristi). În august 1920, Cămășile negre au fost folosite pentru spargerea grevei generale, care avea loc la fabrica Alfa Romeo din Milan. În noiembrie 1920, după asasinarea lui Giordana (consilier municipal de dreapta din Bologna), Cămășile negre au
Marșul asupra Romei () [Corola-website/Science/322490_a_323819]
-
a fost numit generalul Luigi Frusci. 23 decembrie: primii 3.000 de soldați ai armatei regulate italiene („Misiunea Armatei Italiene”) au debarcad la Cadiz. Ianuarie: până în acest moment, aproximativ 44.000 de militari ai armatei italiene și membri ai forțelor paramilitare fasciste ("Fasci di Combattimento") fuseseră dislocați în Spani. La începutul lunii februarie, „forța expediționară” a fost redenumită „Corpul Trupelor Voluntare” ("", ori CTV). CTV a fost organizată în patru divizii: Diviziile „Cămășile negre” (Camicie Nere, ori CCNN) erau formate din soldați
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
pregătit unirea Basarabiei cu România. Cu toate acestea dezordinea, jafurile, conflictele sporeau tot mai amenințător. Pe teritoriul dintre Prut și Nistru s-au creat din civili eterocliți și soldați, forțe militare bolșevice, conduse de Kotovski, Levinsion și Pespa. Aceste organizații paramilitare au prins câțiva deputați din Sfatul Țării, iar multi deputați au fost amenințați cu moartea și din această cauză au părăsit Chișinăul. Batalionul de militari transilvăneni care se îndrepta spre Iași, fiind chemat de guvernul român, a fost atacat de
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
pregătit intens în timpul iernii pentru reluarea operațiunilor militare. spre sfârșitul lunii aprilie 1829, otomanii au mobilizat pe frontul din Europa aproximativ 150.000 de soldați și, în plus, puteau conta și pe sprijinul a 40.000 de membrii ai forțelor paramilitare albaneze mobilizate de Mustafa Pașa. Partea rusă avea la dispoziție doar 100.000 de soldați. Pe frontul asiatic, turcii mobilizaseră 100.000 de soldați, un număr mult superior celor doar 20.000 de ruși din regiune. Rușii se bucurau doar
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
o brigadă mecanizată, un regiment mecanizat adus din orașul Pančevo și, ca întăriri, Unitatea 211 Tancuri din Baranja, staționată în Borovo Naselje. Pe 3 noiembrie, Armata Populară Iugoslavă a lansat un asalt amfibiu peste Dunăre pentru a face joncțiunea cu paramilitarii din Garda Voluntarilor Sârbi ("Tigrii lui Arkan"), conduși de Željko Ražnatović ("Arkan"). În timpul acestei operațiuni, generalul a fost ucis de o rachetă antitanc lângă suburbia Borovo Naselje, pe 4 noiembrie. În total, în timpul luptelor de la Vukovar, peste 1.300 de
Mladen Bratić () [Corola-website/Science/325002_a_326331]
-
la 16 decembrie 1971, în urma căreia Pakistanul de Est s-a separat și a devenit statul independent Bangladesh. Circa 97.368 de vest-pakistanezi aflați în Pakistanul de Est la declararea independenței, inclusiv circa 79.700 de soldați pakistanezi și personal paramilitar și 12.500 de civili, au fost luați prizonieri de război de India.
Războiul Indo-Pakistanez din 1971 () [Corola-website/Science/324408_a_325737]
-
a fost o poliție paramilitară creată după înființarea Statului Național-Legionar, care a funcționat în paralel cu poliția oficială de stat din România. a fost o organizație concepută după modelul unităților paramilitare naziste, liderii ei considerând-o versiunea românească a SA germane. Înființată formal la 6
Poliția Legionară () [Corola-website/Science/326979_a_328308]
-
a fost o poliție paramilitară creată după înființarea Statului Național-Legionar, care a funcționat în paralel cu poliția oficială de stat din România. a fost o organizație concepută după modelul unităților paramilitare naziste, liderii ei considerând-o versiunea românească a SA germane. Înființată formal la 6 septembrie 1940, ea avea scopul de a apăra noul regim și de a-i suprima pe adversarii acestuia. Conducătorul Mișcării Legionare, Horia Sima, afirma în memoriile
Poliția Legionară () [Corola-website/Science/326979_a_328308]
-
rândul lui prins de mulțimea furioasă și bătut până la moarte. Forțele lui Anzavur s-au întărit, victoria din Biga consolidându-i poziția în lunile care au urmat. Pentru guvernarea orașului a fost format un comitet a trei notabilități și lideri paramilitari locali. În acest timp, naționaliștii au trimis un fost inspector regional, Simah Rifat Bey, să negocieze cu localinicii reîntoarcerea sub autoritatea revoluționarilor, dar argumentele lui nu i-au convins pe cetătenii Bigăi. Pentru preluarea controlului asupra orașului, naționaliștii au organizat
Revolta lui Ahmet Anzavur () [Corola-website/Science/327015_a_328344]
-
a Republicii Cecene Ichkeria și a restabilit controlul federal rusesc asupra teritoriului. Deși este privit de mulți drept un conflict intern din Federația Rusă, războiul a atras un număr mare de luptători străini. În timpul primei campanii, militarii ruși și formațiunile paramilitare cecene pro-ruse s-au confruntat în lupte deschise cu forțele separatiste cecene și au ocupat capitala Ceceniei, Groznîi, după un asediu de iarnă care a durat de la sfârșitul anului 1999 și până în februarie 2000. Rusia a stabilit controlul direct asupra
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
la începutul lunii decembrie. Bătălia principală, însoțită de asaltul asupra localităților învecinate, a luat sfârșit când armata rusă a capturat orașul, pe 2 februarie 2000. În conformitate cu cifrele oficiale rusești, cel puțin 368 de militari federali și un număr necunoscut de paramilitari pro-ruși au murit în Groznîi. Și forțele separatiste au suferit pierderi grele, incluzând și pierderea mai multor comandanți principali. Ministrul rus al Apărării Igor Sergheev a declarat că 1.500 de separatiști au fost uciși în timp ce încercau să părăsească Groznîi
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
ieșită din comun. În 1937, rezultatele au arătat că peste 15,58% din voturi erau pentru Partidul « legionar » "Partidul Totul pentru Țară", echivalentul a 478 000 votes. În 1938, mișcarea legionară cuprindea sute de mii de membri, inclusive o forță paramilitară semnificativă. Foarte active, organizată și având puterea politică între septembrie 1940 și ianuarie 1941, această formațiune devenise ilegală, dar a rămas "interesantă" din punct de vedere politic în 1944-1945, în special pentru comuniști care le-au "uitat" atitudinea anticomuniști și
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
care femeile ar fi trebuit să se ocupe doar de activitățile menajere pentru a-și păstra feminitatea. Nicoleta Nicolescu era partizana unei implicări mai importante a femeilor în activitatea legionară, în acțiuni comune cu cele ale bărbaților, inclusiv în acțiuni paramilitare sau de sabotaj. Nicolescu a rămas la conducerea Cetățuilor până în 1936 când a fost avansată în funcția de consilier al Căpitanului, conducerea Cetățuilor fiind preluată de comandanta legionară Lucia Trandafir, Nicolescu păstrând însă un rol de consiliere a acesteia. A
Nicoleta Nicolescu () [Corola-website/Science/323388_a_324717]