2,828 matches
-
afară ca să iasă la recif, căpiatnul Willie Adams se gîndea: „Deci Harry a traversat aseară. BĂiatu’ Ăsta are cojones. Tre’ să fi prins toată furtuna. E adevărat că are un vas de mare. Cum o fi reușit să-și spargă parbrizul? SĂ fiu al dracu’ dac-aș traversa Într-o noapte ca noaptea trecută. Și să fiu al dracu’ dac-aș aduce vreodată băutură din Cuba. Acum o aduc din Mariel! Nu trebuie decît să te duci, s-o iei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
oră sub camion, blocată în mașina turtită, lângă cadavrele colegilor ei. Cu o clipă înainte râdeau, ascultau muzică, făceau planuri pentru weekend. Apoi, într-o fracțiune de secundă, râsetele s-au transformat în gemete, oasele au trosnit, sângele a împroșcat parbrizul și scaunele, corpurile s-au răsucit nefiresc, fețele s-au turtit, bărbiile s-au pierdut în gât, nasurile au intrat sub frunte, de parcă erau niște păpuși vechi, sparte. Și nu mai era nimic de făcut. L XXXIII Tot nu reușisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai văd să conduc de la gazele astea lacrimogene și doar încăierările s-au terminat de acu’ două zile, ce naiba?! Cu geamurile închise era și mai rău. Mă umfla râsul văzându-l cum bocea aplecat peste volan, cu ochii apropiați de parbriz, disperat să fie atent la trafic. Îmi era și teamă să nu-și dea seama de la ce i se trăgeau toate. Gândindu-mă la toate astea și mușcându-mi buzele să nu râd, am realizat că șoferul își udase cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apoi cufundîndu-se iar în căutări și frământări miloase, de care arhitectul nici nu avea habar. Anotimpurile se roteau amestecîndu-și culorile, rulîndu-și norii pe cerul niciodată același, dar fiecare amurg și fiecare răsărire de stele îi găsea pe cei doi în spatele parbrizului Daciei 1300, ajunsă murdară de praf în ultimul hal. Noroc că Profesorul se îngrijea să-i mai încarce acumulatorul din timp în timp și să mai treacă cu buretele peste tabla vopsită în crem, ca să nu ruginească de tot. Copiii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Elena și se îndreptă spre bucătărie, înșfacă satârul scânteietor cu care se tranșa carnea și se repezi spre contururile Daciei demodate, licărind palid în noapte. Profesorul văzu tabla caroseriei, mâncată literalmente de rugină, jantele strâmbate ale fostelor roți, ferestrele fără parbriz. Dar, în interior, sticleau fantastic mii de lumini verzi, roșii și albastre, în locul unde fusese altădată bordul mașinii. Se aprindeau și se stingeau ritmic, exercitând asupra saxofonistului un efect hipnotic. Se apropie și privi înăuntru. Acolo se afla arhitectul. Corpul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deja experiență. Dar Îl văd distras, Îi simt tensiunea. Mă foiesc În scaun, nu știu de unde să Încep sau ce ar trebui să spun, după ce consumăm formalitățile. — E nasol ce se Întîmplă, Îmi zice el brusc, privind În față prin parbriz. Nu știu cum se poate, dar e mai rău... Și așa ne țineam din puțin. Într-un fel, e bine că zilele astea ești aici, deși n- avem cum să știm ce-o să fie mai departe. Treaba asta cu Congresul... Nu am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe o Dacie. It’s a lie, it’s a lie, lie... You treat me like a dog, get me down on my knees... Master and Servant... Mașina e șubredă, nu rezistă celor 86 de kilograme, așa că i se desface parbrizul, scoțînd un sunet sec, discret: poc! Apoi cade Încet, văzînd cu ochii. După care continuăm să fugim, rîzÎnd isteric, prin ceața care-și lasă gustul unui curaj inconștient și prost direcționat pe limbile noastre. Meteorologia și ora Înaintată sînt un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vizită la mama lui. Acum, George conducea mașina de-a lungul cheiului, tăind drumul pe la canal, pe lângă podețul de fier. Ploua cu găleata. Stropii de ploaie, înciudați, răpăiau ca niște gloanțe pe caroserie. Mânați de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând atomii de vijelie, se frângea în steluțe aurii pe geamul șiroind. Mașina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de volan de parc-ar fi fost o buruiană otrăvitoare pe care se străduia s-o smulgă din rădăcina. Mașina se înclină într-o parte, poticnindu-se și derapând pe pietrele denivelate, iar luminile celui mai apropiat felinar țâșniră în parbriz, brăzdându-l cu dâre înstelate, în timp ce ploaia sălta în jur și împroșca totul, de parcă mașina ar fi fost un câine ud care se scutură. George simțea că se sufocă, avea impresia că i se urcase tot sângele la cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar trebuise să se reîntoarcă aici, și totul era ca și înainte „ Ce dracu s-a întâmplat, se întrebă George, ce-am făcut, ce sunt eu?“ Plouase tare în noaptea aceea; își amintea cum se prelingeau stropii de ploaie pe parbriz și cum luminile galbene de pe chei se amestecau cu ploaia, se dizolvau în ea. Își amintea de hurducăturile mașinii pe pietre. A răsucit volanul și automobilul a intrat de-a dreptul în canal. Revăzu capota albă, udă, a mașinii, plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
brațului rezemat. Frică? Străbătea parcarea luminată, acoperită de un strat subțire de zăpadă încă nu prea tare bătătorită, scârțâind sub tălpi. Se urca în mașină și arunca servieta pe scaunul de alături. Și acum, unde să plece, prin iarnă? Pe parbriz căzuse promoroacă și el punea în funcțiune ștergătoarele în timp ce înăuntru începea să vină aer cald. Nu pot să rămân decât trei ore la dumneavoastră, spunea Alexandra, cel mult patru. Dar când spusese asta? Dragoș îi răspundea glumind ca într-un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
film de duzină: Ori toată noaptea, ori deloc, Alexandra! Hai s-o lăsăm mai bine pe altă dată. Altă dată când? Mai aveți timp de așteptat? Ștergătoarele încetaseră să scrâșnească poticnindu-se pe sticla acoperită de promoroacă, ci măturau de pe parbriz picuri rari de ploaie. Defilau de-a lungul străzii trunchiurile zgrunțuroase și ude ale salcâmilor. Cobora din mașină și străbătea scuarul scăldat în soare. Fusese o mare, mare greșeală că niciodată nu sărise șotronul împreună cu fetele. O greșeală de neiertat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
stângul cred că-l ai în portofel...De unde putem noi ști că respectiva persoană pe care o declari nevastă, nu crează daune suplimentare vehicolului?! Poate că, exact în această clipă în care dumneata mă jignești, respectiva individă a spart voluntar parbrizul, luneta, farurile și ce mai are dânsa de spart. Dar... Ciocul mic, stimabile! Hă!...Ai mașina din ’88 ! Da. E veche. Rablă. Care-i tâmpitul care ți-a făcut asigurarea? Dumneata. Mda, dar tot rablă rămâne. E veche dar are
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Primar și nevastă. Primarul ține pe brațe un prosop tradițional, colac împletit și o solniță cu sare. Vorbește calm, precis și fluent la microfon. Doamna nu. Se apropie Agentul constatator și victima accidentului. Au ajuns. Asta-i? Da. Văd că parbrizul e spart. Exact. L-am lovit cu fruntea. Așa și scriem...Mă bucur că ești cooperant. O să te coste aproape un milion. Păi, ce să mă coste? S-a spart din cauza impactului. Impactu-i una, capul e alta. L-ai lovit
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
coste? S-a spart din cauza impactului. Impactu-i una, capul e alta. L-ai lovit special pentru înlocuire. Să-ți fie rușine.Vrei să te îmbogățești din banii asiguraților, din primele... Din șoc! Poftim? Din șoc am venit cu fruntea de parbriz. Involuntar. Din inerție. Daaa?!? Și de ce n-ai venit dumneata cu fruntea de volan?! Că volanul nu-i fragil ca geamul!...Special ai făcut-o! Recunoaște și uit de toată chestia asta. Plec. Ce să pleci, domnule ? Dumneata ai venit
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
o parchez lângă intrare. E loc". Insist. Nu știu de ce, dar insist. Ca să-mi facă plăcere, Nick ia una din umbrele. Ne suim în mașină toți trei și pornim. E noapte. Plouă puternic, în rafale. Ștergătoarele abia prididesc să limpezească parbrizul. Luminile semafoarelor se văd ca prin ceață. Cît avem de mers până la biserică?", întreb, ca să spun ceva. "35 de mile". Am impresia că n-am înțeles bine. "Cît?" Dar auzisem bine. După ce trecem "granița" statului Maryland, unde se află Silver
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
volan; asta nu Împiedica Însă automobilul să facă mai departe tot felul de balansuri, fiindcă uitase complet să treacă În viteza a treia, niciodată n-o să schimbe viteza, nu se putea hotărî: toată energia și-o concentra uitîndu-se țintă prin parbriz, de parcă ar fi fost extrem de interesată de starea șoselei; se Întorcea apoi imediat și-l descoperea pe Julius alături de ea, iar afară, pe marginea șoselei, În același loc ca Întotdeauna, pe bătrînica Îmbrăcată În negru pe care o văzuse mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și încuviință politicos din cap la răspunsul opac. Întrebă cum adică „noroc“, iar traumatologul îi explică: Are noroc că trăiește. Pompierii tăiaseră cabina cu o lampă cu acetilenă ca să-l scoată afară. Ar fi zăcut acolo toată noaptea, lipit de parbriz ca într-un sicriu, degerând și sângerând până ar fi murit, chiar lângă drumul de țară, dacă n-ar fi fost un telefon anonim dat de la o benzinărie de la marginea orașului. O lăsară să intre în salon, ca să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din casă și încuia ușa, se întrebă la câte alte lucruri va mai trebui să renunțe de dragul lui Mark. Cât dură drumul spre sud, rememoră toate trucurile de control al furiei pe care le învățase la serviciu. Se derulau pe parbrizul ei, ca niște slide-uri în PowerPoint. Regula numărul unu: nu tu ești de vină. Regula numărul doi: lumea n-are aceleași planuri ca tine. Regula numărul trei: mintea poate face din iad rai și din rai iad. Își datora competența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca din întâmplare. O rablă inconfundabilă de Corolla, cu o mare adâncitură pe ușa pasagerului. Mașina surorii lui. În sfârșit, sora lui. Ca și cum s-ar fi sculat din morți. El sare în picioare și începe să țipe. Apoi vede prin parbriz și se prăbușește iar. Nu mai suportă. Nu e Karin, ci agenta secretă-și-nu-prea care i-a luat locul. Pe scaunul din dreapta e un câine, lipit de geam, care-și înfige ghearele în geam ca să-l lase în jos. Tot un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Devine destul de complicat, destul de repede. Asta văd și eu. Ea își închipuie că dacă o imită perfect, o s-o iau drept sora mea. —Și nu e? Mark scoase un „nțț“ și-și flutură degetul arătător în aer - un ștergător de parbriz butucănos, rozaliu. — Nici pe departe! De-acord, seamănă mult cu Karin. Dar există câteva diferențe evidente. Sora mea e... ca un picnic de Ziua Muncii. Asta e ca un prânz de afaceri. Știi tu: cu ochii pe ceas. Sora mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe Karin cu inteligența ei, rămânând tăcută. Mark descrise un cerc complet. Aș vrea să știu exact unde suntem. Karin se ținea de tâmple. —Ai văzut pe unde am venit din oraș. — Mă rog, am cam stat cu ochii pe parbrizul din spate. Zâmbi, oarecum sfios. La sud pe County și dup-aia direct spre vest, doișpe kilometri pe Greyser. Ca de obicei. Ai văzut toate fermele pe care le știi. El se înfipse în ea, înțepenind. —Pauză. Vrei să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
paznicilor că era cine pretindea că e. La Los Angeles schimbă avionul cu cel de Sydney, care așteptă la poartă timp de o oră înainte de a fi anulat. Pilotul dădu vina pe o crăpătură cât un fir de păr în parbriz. În avion erau patruzeci de oameni; crăpătura ar fi părut cu siguranță mai mică dacă ar fi fost patru sute. Coborî din avion și rămase în LAX opt ore, așteptându-și zborul reprogramat. Când se îmbarcă, pierduse deja orice noțiune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care merge pe catalige în timpul unui cutremur. Cerbul a încercat să ne omoare, zice el. Imitându-se pe el cum era înainte. Dar ei văd acum, îl văd pe el. Vă spun eu, psihopatul ăla a încercat să sară prin parbrizul nostru. Căcatul ăla de joc video ne-a salvat viața. Se uită la mâinile lui, care zvâcnesc. Dacă nu m-aș fi jucat cu jocul ăla sute de ore, eram cu toții haliți. Rupp repornește mașina și intră înapoi pe banda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Uzi leoarcă, se strecurară pe scaunele din față. Se porni o salvă de pietre mari cât pastilele de naftalină, explodând și izbind mașina închiriată suficient de tare încât să lase urme. Mark își întinse gâtul, uitându-se în sus prin parbriz. Ce ne mai lipsește aici? Lăcuste. Broaște. Primii născuți. Amuți înăuntrul coconului cenușiu luat cu asalt. — Mă rog, poate că aia a fost deja. Grindina se transformă la loc în ploaie electrizată, destul de slabă ca să-și recapete curajul. Totuși, Weber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]