45,675 matches
-
pună pe gînduri pe Stolo și Băsescu. Repetiția de anul trecut, când PSD-ul a curățat absolut totul la alegerile locale parțiale, n-a reprezentat nimic pentru orbii din D.A., însă a fortitificat extraordinar imaginea PSD. Parcă e un blestem, parcă indivizii ăștia care-au confiscat ideea de democrație n-ar cunoaște plăcere mai mare decît să primească picioare în fund! Din păcate, ei nu pot fi absolviți de responsabilitatea de-a fi pus umărul — din inconștiență și din meschinărie politică
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
văd că afară e soare sau ceață, să ascult muzică, să cînt, să dansez, să-mi sun prietenii, să mă gîndesc la ei. Încep de fapt să car iarăși pietroiul, ca Sisif, de fiecare dată plină de același entuziasm, ignorînd, parcă, parcurgerea aceluiași traseu, peisaj... Apropo de prietenie și de prieteni. Într-o zi de joi, după una din învierile mele săptămînale, am înțeles, din nou, cît de formidabil este să ai parte de legături primejdios de frumoase, de trainice, care
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
erezie. Căci, una e să fi avut și să nu mai ai ceva; și alta să fi deținut din capul locului acel lucru și să-ți lipsească... Sincer vorbind, nici mâna dreaptă a Victoriei de la Samotracia, descoperită prin 1950, adineauri parcă: nici mâna ei propriu-zisă, de marmoră de Paros, oferită alături spre vedere într-o cutie de cristal, o vitrină, o raclă, dacă vreți, de vreo treizeci de cm. pe douăzeci, aproximativ, neavând voie să te atingi de ea, s-o
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
Doctor Faust - ca și ideea în sine - Csiky András și Bogdan Zsolt. Cît de rafinată, de matură și de fragilă o regăsesc pe tînăra actriță Kezdi Imola într-un Mephistophilis-feminin, cu atît mai ispititor, mai tulburător... Pielea ei albă, marmoreană parcă aduce o rază de lumină în amintirea mea. Și în mașina, întunecată, de Tîrgoviște. Și zbaterile mele, tot mai grele, și ale lui Iov-Râlea, la care n-am acces decît printr-o ferăstruică, cu putințele și neputințele mele cu tot
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
nefast pentru hoți și puturoși), iar portul țărănesc e un semn al înapoierii, al lipsei de civilizație (în variantă comunistă) și al trecutului rușinos. În plus, activitatea de cercetare științifică s-a desființat, transformată într-o eternă “muncă pe teren”, parcă scoasă din “îndemnurile” cacofonice la policalificare lansate de Nicolae Ceaușescu: “Să schimbăm mentalitatea boierească care se mai manifestă. Cercetătorul nu este un observator, nu dă doar sfaturi muncitorului. El însuși trebuie să îngrijească culturile, să pună mîna și pe sapă
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
cartofii, se află piesa de greutate a decorului lui Bartha Joysef, un pat-catafalc-masă de disecție, cadă, element care poate stîrni iluzii, deziluzii, minciuni, vrăjitorii. În spate, un perete dintr-un capăt în altul al scenei, și înalt pînă sus, format parcă din zeci de borcane cu tot felul de organe formolizate. Sau cu castraveți murați, buni însoțitori gastronomici pentru tradiționalul meniu amintit, pus în pericol pentru că Jacques nu-și găsește pe cineva pe măsura acestei complicate sarcini. Cea cu tradiția. Tompa
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
ca să se orienteze spre ideea involuției umane, a degradării stranii a gîndirii, a limbajului, a comportamentului. Imaginea dezvoltată de aici, în montarea sa, apropiindu-se de aceea dominată de instincte primare, oameni care se metamorfozează în animale, într-un spațiu parcă de după un bombardament atomic, nuclear, cenușiu, inert... Nimic din lectura solidă și coerentă a lui Tompa Gabor nu ar fi căpătat greutate, carnalitate, izbîndă fără performanța milimetrică a fiecărui actor din distribuție. Un singur lucru mă desparte de ei. Mie
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
țară, să modereze un talk-show de televiziune și să se implice cu rezultate spectaculoase în organizarea și conducerea unor ONG-uri) și un fizic pe care singură și-l asemuiește cu cel al actriței Rene Russo, iată o combinație predestinată parcă succesului într-o țară cu sisteme de valori mișcătoare precum România în tranziție. Confesiunile Luciei Hosta (între noi fie vorba, numai nimfomană nu este) dezvăluie și cheia acestui epatant succes social și profesional. Pentru a ajunge la asemenea performanțe, o
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
singurilor oameni din opoziție despre care s-a auzit după 2000, Băsescu și Stolojan, s-a desfășurat la perfecție. Abia dacă l-am întrezărit pe primarul general al Bucureștiului apăsând pe-un comutator ce aprindea luminile pe Magheru. Despre Stolojan — parc-ar fi fost plecat nu doar din țară, ci chiar de pe planetă! În schimb, atacul violent asupra creierelor n-a prididit nici o clipă. Programele de televizor sunt concepute după mintea unor oligofreni, cu văditul scop de a-i cretiniza și
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
pentru scoaterea din joc a lui Robert Turcescu. Să sperăm că nu se va întâmpla nimic, că de data asta va învinge bunul-simț. Și să protestăm prompt dacă observăm că se fac presiuni de orice natură asupra acestui tânăr venit parcă din viitor. Deocamdată, atât el, cât și cei care l-au adus în prim-plan merită felicitări.
O bilă albă pentru Robert Turcescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13266_a_14591]
-
lui Lot. Fără un subiect “de acțiune”, desfășurarea predominant statică poate afecta în unele momente atenția receptorului, iar remedierea unor mici probleme de orchestrație va spori valoarea muzicală a acestei opere. Talentul și intuiția compozitoarei sunt însă evidente, inspirându-i parcă pe Antonela Bârnat (Femeia Lot), Cătălin Petrescu (Lot), Laura Tătulescu și Cristina Toader (Îngerii / Fetele lui Lot) în crearea unei ambianțe atemporale, reflexive. Pe de altă parte, Șerban Marcu a beneficiat din plin de textul lui Eugen Ionescu din Lecția
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
birou se aflau D.R.P., Țoiu și nea Victor, „reprezentantul securității, un om potolit”. În încăpere năvălește Dinescu. Voia să plece la Londra. Cum treaba cu Londra era destul de încurcată la vremea respectivă (repet anul, 1988), disidentul face un gest scos parcă din filmele lui Roberto Benigni. Povestește Constanin Țoiu: „El, teribilul negator, se aruncă înainte, pe neașteptate, se trînti în genunchi, turcește, ca la Înalta Poartă strigînd: Nene Victore, lasă-mă bre și pă mine să plec la Londra! Și avea
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
ușa principală, cînd atenția îmi fu atrasă de un domn palid la față și cu mustață neagră. Mergea repede, cu mîinile în buzunarele paltonului ponosit, descheiat - n-avea nasturi. Intrase grăbit. În mijlocul holului însă s-a oprit nehotărît, pe gînduri. Parcă era la o răspîntie, și deodată, din cîțiva pași s-a apropiat de ușa sălii și a dat să intre. Îl opri ușierul. Domnul palid la față n-a insistat. S-a întors și, trecînd pe lîngă mine, l-am
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
care se vorbește cu atâta intensitate nu ne-a făcut să flămânzim. Gripa cu monstruosul virus H N nu ne-a omorât, dar este adevărat că umbra lui amenințătoare încă mai 1 1 planează prin aer. Interminabilele conflicte ale planetei parcă s-au mai aplanat și există speranța că noul președinte al USA, Barak Obama (recipient al premiului Nobel pentru pace) să le atenueze. Îi urăm succes! Herta Műller este prima scriitore născută în România - scriitoare și în limba română care
Cuvânt către cititori. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/80_a_140]
-
unui adolescent, bătut până ce i s-a scurs creierul și a murit.” În seara aceleiași zile: „V. îi arată lui Paler cum sună un disc compact. Și pentru câteva minute, Mozart ne spală de istorie. Contrastul e atât de brusc, parcă am fi curățați de mâzgă - încât exalt și mă întreb - nu departe de cutremurare - cum ar fi arătat existența noastră numai în muzică, în cărți, în artă și literatură, fără acest angajament care a supt tot restul”. În concluzie: „rezultatul
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
că n-avea pe-atunci decît vreo patruzeci de ani). Discret, retras, tăcut. Serios, de încredere, fidel, din specia rară a celor pe care te poți baza fără nici o ezitare. Nu-l interesa absolut deloc să iasă în evidență. Dimpotrivă, parcă grija lui principală era să nu fie băgat în seamă. Cînd vorbea, o făcea cu propoziții scurte, economicoase, precise, rotunjite ceremonios. politicos, deferent, parcă-și cerea scuze că îndrăznește, dar - în același timp - avea un aer liniștit, de om sigur
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
te poți baza fără nici o ezitare. Nu-l interesa absolut deloc să iasă în evidență. Dimpotrivă, parcă grija lui principală era să nu fie băgat în seamă. Cînd vorbea, o făcea cu propoziții scurte, economicoase, precise, rotunjite ceremonios. politicos, deferent, parcă-și cerea scuze că îndrăznește, dar - în același timp - avea un aer liniștit, de om sigur pe ce are de spus. Nu se aventura în afirmații cu mari pretenții culturale, deși disimula un cititor compentent și pasionat (era absolvent de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
complet anonime, dacă s-ar fi putut. Pînă la urmă, boala l-a răpus. Rămîne imaginea unuia dintre oamenii de presă care au marcat istoria gazetăriei culturale românești de după 1965. Și amintirea zîmbetului blînd, de bunic taciturn, sentimental în fond; parcă și puțintel trist - dar ăsta era un secret ascuns în sufletul lui mare... (I.B.L.)” * Și Convorbirile literare reproduc (în numărul pe noiembrie 2003) un fragment din cele trei ore de înregistrare a discuțiilor care au avut loc în sala Teatrului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
se chinuiesc cu mine să mă repare/ să mă remonteze cum trebuie: sau-sau...” (îngeri lichizi ies din oglindă). Nimic nu e cum trebuie, nimic nu e la locul său în alcătuirea lumii în care trăim. Tot ce ființează stă parcă sub puterea unui blestem. Din care pricină spiritul se impregnează de angoasă, se fracturează, decade. Simțind apropierea sfîrșitului, se livrează înainte de vreme acestuia printr-o contabilitate sepulcrală: „nu știu exact ce las în urmă./ mă simt cum trebuie să se
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
igrasia în zid). Negrul, culoarea luciferică, a cotropit limbajul, silindu-l pe autor a alerga de la un cuvînt la altul, prin propoziții și fraze, într-un maraton epuizant care ar fi chiar viața sa: „îți porți maratonul prin vorbire, și parcă ai înainta printr-un coridor negru,/ printr-o noapte fără capăt. o cîrtiță ești, care bîjbîie sub pămînt,/ își sapă galeria cu îndîrjire./ ai sub unghii și între dinți acel negru umed, tăcut, etern. ești/ un amnar? ești pe dracu
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
americane, într-un ceaun de fier. Ședea toată ziua pe un scăunaș, sprijinindu-și spinarea de zidul de cărămidă, și vindea alune pacienților din spital în stare să se țină pe picioare. Cînd nu avea vreun mușteriu, stătea încremenit de parc-ar fi fost împăiat, cu mîinile împreunate în poală. [...] Orbul era voinic, lat în umeri și în șolduri, iar pantalonii îi erau închingați în talie cu un brîu de piele, lat cît o curea de ascuțit bricele. Nu purta pălărie
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
ca țepii unei perii de bătut cînepa. Ședea cu bărbia în piept și părea pierdut în gînduri, dar de îndată ce Inman se apropie de el își înălță capul ca și cum într-adevăr l-ar fi văzut. Pleoapele îi erau însă moarte, confecționate parcă din piele de ghete și înfundate în niște orbite pungite, unde ar fi trebuit să se găsească pupilele. Fără să rostească măcar un cuvînt de salut, Inman l-a întrebat: - Cine ți-a scos ochii? Orbul i-a răspuns cu
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
mai îndepărtate se contopeau cu cerul. S-ar fi zis că întreaga lume era alcătuită doar din văi și din steiuri stîncoase. Diminețile pe platou erau pișcătoare, iar fuioarele de ceață se lăsau prin văi, astfel încît piscurile se sumețeau parcă desprinse de rest, ca niște insule abrupte albastre, răspîndite pe o mare palidă. Inman se trezea, încă mahmur după beție, și cobora cu Swimmer într-o grotă dintre stînci de unde pescuiau un ceas sau două înainte de a se întoarce la
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
roșu eliminând-o din casă și obligând-o la un cantonament la o prietenă timp de două nopți... În orice caz, dreptatea era de partea lui, fiindcă, după cum se vedea pe micul ecran, istoria își evidenția din nou personificarea valorii, parcă și mai doritoare de putere decât... Acum, la emisiunea „Nașul” a lui Radu Moraru, se vedea clar că Domnul Emil nu mai avea pe față grimasa scârbei de politică, de români și de România, ci părea luminată de o forță
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]
-
o forță Divină; dar inimitabilul său zâmbet, și inconfundabila-i voce, ușor, dar teatral-tremurată, dădeau înfățișării sale întruchiparea mântuirii neamului, fapt care l-a umplut pe Haralampy de extaz făcându-l să exclame: - Ni-l-ai, mă! Vezi-l? Extraordinar! Parcă-i Gânditorul de la Hamangia cu țăcălia nerasă... Așa și era. Privindu-l ne-am amintit cu nostalgie arogantă că, la înscăunarea sa în 1996, dispunea de 15.000 de specialiști (acum, probabil, erau și mai mulți) instruiți într-o tabără
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]