1,958 matches
-
fel de cuțite acolo, ci doar lingurițe, cu gâturi acoperite de zahăr. O bucată de plasă albă de țânțari spânzura ruptă, ca un fel de dantelărie minusculă, delicată, creată fără nici un scop anume. Ieșind din cafenea, am văzut mașina ei parcată în fața unui soi de magazin de obiecte de fier din New Orleans, din care lipseau piese. Fără să mă mai gândesc la cuțite, am alergat spre el și am intrat înauntru. Nu se zărea nici un vânzător la tejghea; nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lucrurile acelea pe care nu le poți zori. Păi, lumea n-are încredere în tine dacă nu știe cu ce te ocupi, și nici nu le-o poți lua în nume de rău. A oprit în fața apartamentului lui și a parcat neglijent Cadillacul, ocupând trei locuri și lăsându-l pe portar să-și bată capul cu asta. Cum urcam rapid și fără zgomot cu liftul, am ajuns la ușa de un alb de fildeș a apartamentului său. În timp ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în sărutul dat de Simon când se întorcea acasă cu pălăria și ziarul de seară în mână, în sărutul pe obraz sau în palma conjugală de pe spate, că doar cu cinci minute înainte, în timpul care i-ar fi luat să parcheze mașina sau să suie cu liftul, el a fost cu alta. Cu siguranță că a ghicit. Și bănui că o vreme și-o fi spus în sinea ei: Dacă nu văd, nu mă deranjează. Cu genul ăsta de orbire nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ca o pătlăgea, perciuni lungi. Știi genul. Ei bine, nenorocitul înnebunește. Și acum descoperă că în întreaga suburbie în care locuiește, el e singurul care habar n-avea de asta. Căci cei doi fuseseră văzuți în mașină, pe care o parcau prin toate locurile din vecini. Și în pădure, și în tufișuri. Și adevărul îl lovește în moalele capului. „Cine dintre voi a văzut această casă în zilele ei de glorie? Și cum o vedeți oare acum?“ Bietul om. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
câte unul dintre părinți, a fost extrasă din clădire și condusă, cu grijă, pe un lung șir de trepte până la trotuar. După care a fost depusă - susținută aproape pe brațe - în primul dintre automobilele închiriate, negre și lucioase, care așteptau, parcate pe două rânduri, la marginea trotuarului. A fost un moment excesiv de plastic - un moment de revistă de scandal - și așa cum se întâmplă în astfel de momente, s-a bucurat de un cor de martori oculari, pentru că nuntașii (și eu printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
duminică, s-ar fi putut numi zăpăceala și învălmășeala normală a unei congregații care se împrăștie. Pe urmă, brusc, a început să se răspândească zvonul insistent - pornit de la unchiul miresei, Al - că invitații la nuntă sunt poftiți să folosească automobilele parcate la marginea trotuarului; adică, fie că urma o recepție sau nu, fie că survenise o schimbare de planuri sau nu. Dacă reacția celor din imediata mea vecinătate poate fi luată drept criteriu, oferta a fost privită ca un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dat dracului și la jocul cu bile pe trotuar. În acest joc, primul jucător își rostogolește sau își aruncă bila lui, adică țintașul lui, la o distanță de șapte-opt metri pe marginea trotuarului unei străzi dosnice, pe care nu sunt parcate mașini, ținând-o foarte aproape de bordură. Cel de-al doilea jucător încearcă apoi să i-o lovească, aruncându-și bila lui de la aceeași distanță. Atingerea se producea foarte rar, pentru că orice poate devia o bilă, împiedicând-o să-și atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Înainte de pogrom sau În timpul lui, șoferul său a ținut minte că i-a transportat pe el și pe ofițerul german, Stransky XE "Stransky, Alexander (maior)" , „Înainte de evenimentele sângeroase care s-au petrecut la Iași aproximativ către sfârșitul lunii iunie. Am parcat mașina la comandamentul Diviziei nr. 14, care se afla la Copou XE "Copou" . Aici am așteptat de la ora 10 dimineața și până la aproximativ 6 după-amiază, după care ne-am Întors la Roman XE "Roman" ”. Vizita a avut loc imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
soul. De-abia dacă scoteam vreo vorbă; doar cât să-i indic pe unde s-o ia ca să ajungem la mine. Am tras În fața garsonierei mele și am observat că nu-i surâdea ideea de a-și lăsa frumoasa mașină parcată pe strada asta lăturalnică, mărginită de depozite vechi și murdare. Până la urmă a consimțit să facă sacrificiul ăsta și tot ce speram eu era să mă considere demnă de el. M-a pus la Încercare fără să piardă timpul. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
moment atât de liniștit al zilei Încât practic oricine te-ar fi putut observa venind și plecând. Chiar dacă Jeff nu s-ar fi aflat În birou, Lou era oricum la etaj, iar ei nu Îi scapă niciodată nimic. Mi-am parcat dubița - un Ford Escort cam bușit și la care țineam foarte mult, În ciuda aspectului părăginit - În fața garsonierei și-am coborât Încet, În creierul meu derulându-se Încă tot soiul de idei și scenarii. Ce bine că azi era joi. Mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
spre „parterul“ garsonierei. Am luat asta drept un semn bun. După-aia am avut nevoie la budă și a trebuit să trag iarăși toate fermoare și să desfac capsele. Când am ajuns În piața Camden, se făcuse 11 jumătate. Am parcat dubița pe o stradă lăturalnică, unde știam că nu va fi atacată de bandele prădalnice ale polițailor de la circulație (cred că, mai nou, Consiliul local Îi crește printre lupi, ca să fie cât mai feroce) și am pornit-o agale Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mobil, sugeră el. — Oameni buni, cred că ideea pe care v-ați făcut-o despre performanțele la orizontală ale lui Derek e lejer exagerată, am replicat ironic. — Vorbiți din proprie experiență, dnă Jones? — Spuneți-mi Sam și nu fiți josnic. Parcase mașina În fața garsonierei, trăsese ambreiajul și pusese frânele, dar fără să oprească motorul. Se Întoarse să mă privească, dând impresia clară că era pe punctul de a spune ceva. Dar, am tot așteptat momentul ăsta, am spus eu cordial. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
după ce-mi dădusem osteneala să trec râul, n-aveam chef să ajung acolo doar ca să constat că nu mai era loc. Clubul era perfect plasat, sub niște arcade de cale ferată, doar la câteva străzi distanță de Tamisa. Am parcat dubița și-am rămas o clipă sprijinită de ea, savurând atmosfera nopții. De-a lungul falezei, până departe, erau Înșirate ghirlande de lumini portocalii, strălucind difuz În Întuneric asemenea bijuteriilor fosforescente pe care le purtau cu siguranță oamenii dinăuntru. Podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
strada ei, Încetinind viteza. Clădirea În care locuia Rachel se Întindea practic pe toată lungimea străzii și era destul de greu să nimeresc secțiunea În care se găsea apartamentul ei. — Aici e, Îmi zise În vreme ce ne apropiam de ea. Mersi. Am parcat dubița În fața intrării corecte. Mi-a dat un pupic de noapte bună și a coborât, aplecându-se apoi, ca să-mi spună prin fereastra mașinii: — Sâmbăta viitoare. — Rămâne stabilit. Am privit-o urcând scările și intrând pe aleea care ducea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
rău, căci să Închiriezi un apartament În zona asta ar costa o sumă frumușică. Clădirea avea fațada spre strada principală, dar, imediat dedesubt, era zona Împădurită de pe Parliament Hill, iar dincolo de ea, Hampstead Heath. Cred că era dificil totuși să parchezi pe aici. Mie, una, mi-a fost greu. În susul și-n josul drumului erau plantate indicatoare care menționau că, În această zonă, dacă lăsai mașina timp de cinci minute ca să-ți iei bunica În vârstă și s-o duci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
găsesc un loc din care să supraveghez casa? Arhitecții urbaniști nu se gândesc decât la ei. Cu toate acestea, printr-un noroc extraordinar, am găsit o stație de autobuz la câțiva metri mai Încolo, pe aceeași parte a străzii. Am parcat dubița după colț, m-am instalat confortabil În scaun și am deschis un număr din Observer, pe care, prevăzătoare, Îl cumpărasem ca să am cu ce mă distra. Dacă nu dădea nici un semn timp de o oră, fie inventam vreo scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
s-ar fi alăturat pe când eram la restaurant. Tim era ziarist la Sunday Herald și avea un simț al umorului la fel de sec ca o fântână părăsită. Nu era vina lui că era rudă cu Baby. Datorită lui, dubița mea era parcată chiar În față, nu pe vreo stradă lăturalnică din Soho. Văzând cât de mult beam, Tim s-a oferit pe la Începutul serii să rămână treaz, ca să poată să ne ducă pe amândouă acasă. Pentru un jurnalist, ăsta e un sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
deschidă Încuietorile până ce nu mi-am strecurat o mână, rotind-o pe singura care era Închisă. El a sărit cât colo, ca și când atingerea mea l-ar fi ars. Am tras de ușă și a ieșit afară Într-o clipită. Își parcase mașina chiar În dreptul treptelor. Odată ajuns lângă ea, a părut să-și recapete ceva din stăpânirea de sine. — O să te sun eu, spuse, apăsând mult pe cuvântul „sun“, de Îndată ce aflu noutăți, OK? — Prea bine, i-am zâmbit eu dulce. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
desprindeau lacrimi de pe gene. Gabriel, care se pricepea la decodarea mesajelor încifrate, știa că semnificația cuvintelor Stellei era: „Spune-mi orice!“ — E o zi însorită. Nu poți vedea de aici, dar soarele strălucește. — Ai venit cu mașina? — Da. — Unde ai parcat-o? — În parcarea spitalului, era destul spațiu. — Ai o rochie nouă. Am cumpărat-o la solduri, de la Bowcock. Știi, de la fereastra de aici poți vedea Strada Mare, și Grădina Botanică și Institutul. — Nici nu m-am uitat. — Cum te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Eastcote, pe care acesta din urmă o rugase să o folosească ori de câte ori avea nevoie. (Și totuși, niciodată nu i se păruse lui Alex că ar fi „potrivit“ să-i invite în asemenea excursii pe William și pe Anthea.) Mașinile fuseseră parcate pe fâșia de câmp galben, cu iarbă sârmoasă, legănată de vânt, care se găsea la capătul de sus al drumului ce ducea spre mare. Această porțiune ierboasă, presărată cu oi care pășteau, se termina printr-un gard de sârmă, pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ar fi mai bine să ne întoarcem! și o luară cu toții pe urmele lui Tom. Tom fugea de rupea pământul dar, simțindu-și respirația tăiată, mai încetini un pic. Pe aleea asfaltată care cobora dinspre Maryville până la locul unde își parcaseră mașinile, venea cineva. Era George. Tom alergă la el și-l prinse de braț. O, George, George, tu știai? Știai că Iisus a fost în Anglia? E o legendă, dar s-ar putea să fie adevărată. A fost aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unul dintre pardesiele lui Greg și una dintre pălăriile lui de tweed și se strecură afară din casă. La casa lui Eastcote, din Crescent 34, părea să se întâmple ceva. Toate luminle erau aprinse și ușa deschisă. O mașină fusese parcată în fața casei. „Drace, are musafiri, își spuse Tom. Trebuie să mă întorc!“ Foarte decepționat, rămase o clipă la piciorul scărilor de piatră ce duceau la ușa de la intrare. Pe urmă o văzu pe Anthea traversând holul. În acea secundă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
O cunoașteți și voi că se supără, dacă vin cu străini la sălaș. Străini în stare de ebrietate, mai ales. Mă duc să văd ce naiba vrea. Vorbiți încet și feriți-vă să spargeți sau să răsturnați vreun lucru. În rest, parcați-vă și simțiți-vă ca la casa voastră. Cărțile de joc sunt acolo, jos, sub dormeză. Cafea, n-am! Nici suc! Nici crăpelniță! Auzi, chiriașule, coboară și Dănuț vocea, complice, dacă tot te duci, încearcă, barem..., hmm..., știi și tu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
voi muri dacă n-o iau pe următoarea ieșire pe autostradă, dacă nu cotesc la dreapta pe Northwest Gower, dacă nu merg cale de doișpe cvartale și nu intru în parcarea Camerei de Urgență a Spitalului Memorial La Paloma. Am parcat. Mi-am luat cheile și poșeta și-am mers pe jos. Ușile de sticlă s-au deschis înainte să-mi pot vedea reflexia în ele. Mulțimea dinăuntru, toți oamenii cu picioare rupte și copii gata să se sufoce, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
acum la Acul Spațial, zice Seth, au toți linte pusă la înmuiat acasă și toți se plimbă printre ruinele viitorului așa cum făceau barbarii când au descoperit ruinele grecești și și-au spus că trebuie să le fi construit Dumnezeu. Seth parchează sub unul dintre cele trei mari picioare de oțel ale Acului Spațial. Coborâm și înălțăm privirea spre picioarele care susțin Acul Spațial, restaurantul de jos, restaurantul de sus care se rotește, apoi puntea de observație din vârf. Apoi stelele. Sari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]