880 matches
-
furat de intrigă și îi era de-a dreptul imposibil să vadă țeava revolverului îndreptată spre ceafă. În acel moment, celălalt trase două gloanțe în dreptul fotoliului din fața biroului improvizat. Apoi dispăru în noapte cu geamantanul într-o mână și cu pardesiul în cealaltă. Trăia o plăcere nouă, perversă și murdară, plăcerea de a se desprinde de tot ce îl înconjurase. De acum fiecare moment va avea un alt sens și putea să își compună existența după bunul-plac. Nimeni nu îi va
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Aurora: Da, prin copierea comportamentului celor din jurul lui, sentimente de afecțiune, dar mai ales de ură, de răzbunare, de... Profesorul: Crezi că ar trebui să-i limităm inteligența artificială lui Robo? Ne-ar trebui și acordul autorităților... Intră Robo cu pardesiul profesorului: Pardesiul, ora nouă, profesor pleacă la Academie, ședință. Profesorul: Bine Robo, scoate mașina. Robo iese. Cei doi se privesc semnificativ. Aurora: N-ai impresia că Robo a început să ne organizeze și să ne controleze viața? Profesorul: Așa l-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
prin copierea comportamentului celor din jurul lui, sentimente de afecțiune, dar mai ales de ură, de răzbunare, de... Profesorul: Crezi că ar trebui să-i limităm inteligența artificială lui Robo? Ne-ar trebui și acordul autorităților... Intră Robo cu pardesiul profesorului: Pardesiul, ora nouă, profesor pleacă la Academie, ședință. Profesorul: Bine Robo, scoate mașina. Robo iese. Cei doi se privesc semnificativ. Aurora: N-ai impresia că Robo a început să ne organizeze și să ne controleze viața? Profesorul: Așa l-am programat
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ați fi vrut să mă căutați pe străzi sau să dați alarma la pe satelit. Răsete. Aurora: Noi ne facem probleme iar domnul glumește! Ela adu sucul pentru dl. Evelin și cafeaua. Ela aduce sucul în timp ce Evelin se dezbracă de pardesiu, după care își prepară cocteiul obișnuit. Ela servește cafeaua și se retrage urmată de Cosmos. Aurora: Mulțumim pentru cafea. și acum spune pe unde ai umblat și ce-ai făcut. Evelin, în timp ce consumă sucul special: M-am plimbat pe străzi
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
striptis și n-ai dansat? Evelin: Ba am dansat, am primit și aplauze... Aurora: Uite Casanova, unde era? Auzi, dar cu ce-ai plătit tot ce-ai făcut la discotecă? Profesorul: Am avut eu grijă să-i strecor în buzunarele pardesiului o sumă să intre în toate discotecile și barurile din oraș. Aurora: Bravo! Bravo, nu știam că domnul nemuritor are aici, la Observator, un complice! Răsete. Profesorul: Un complice muritor...Răsete. Aurora: Muritor, nemuritor, pămăntean sau extraterestru, bărbații au aceleași
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Acum, În urma lui se așternuse o liniște aproape mortuară. Ciuciți pe locurile lor de pe bagaje sau pe scaune, călătorii păreau acoperiți de un lințoliu alb ca neaua. Chiar și omul pe care Noimann Îl confundase cu Oliver Își trăsese peste pardesiul său murdar un halat de un alb imaculat. Fâlfând deasupra pasarelei, corbul scoase un cârîit prelung, iar de pe acoperișul vagoanelor staționate În gară Îi răspunse un cor de cârituri. Temându-se să nu intre Într-o nouă criză, Noimann se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
intră întâi mâna ei, o mână obișnuită, cu degetele îngălbenite de la țigară. Fără verighetă. Mâna așază o casetă de machiaj din plastic în vârful scărilor. Apoi apare un genunchi, o coapsă, umflătura sânilor. O talie prinsă într-o curea, un pardesiu. Și-apoi toată lumea își îndreaptă privirile aiurea. Ne uităm la ceas. Sau pe geam, la mașinile parcate și la distribuitoarele de ziare. La hidranți. Baroneasa Degerătură și-a adus tuburi peste tuburi de ceară de buze, pentru colțurile gurii, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a fetițelor din căruță, care se Îmbrățișară și chicotiră, chipurile Înfricoșate, deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era‑ntr‑un costum de tweed englezesc (căci nu trebuie să omitem acest amănunt din cauza biciului nou, abia cumpărat), peste care purta un pardesiu tot din tweed englezesc, dar cu‑n alt desen. În măsura În care aparențele nu Înșală, și În ciuda oboselii evidente, dădea impresia unui om mulțumit de sine, nu din pricina biciului cumpărat (era un fleac), ci fără Îndoială și a treburilor bine făcute. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pixul, ia aminte, așa Încît umblă cu grijă, că În afacerea asta cu cărțile nu te poți Încrede nici În fișiere. Se Înnopta cînd am ieșit din nou pe strada Canuda. O briză răcoroasă pieptăna orașul, iar Barceló Își scoase pardesiul ca să i-l pună Clarei pe umeri. Nevăzînd o ocazie mai adecvată, spusei Într-o doară, ca unul care nu dă prea multă importanță, că, dacă pofteau, puteam să trec a doua zi pe la ei pe acasă ca să citesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pic ușa și Îmi făcu semn să mă strecor Înăuntru. Vestibulul Întunecat și insondabil mirosea a ceară arsă și a umezeală. Se putea auzi o picurare intermintentă În beznă. Isaac Îmi Întinse opaițul ca să-l țin În timp ce el scotea din pardesiu un mănunchi de chei care ar fi stîrnit invidia unui temnicer. Conjurînd vreo știință necunoscută, nimeri cheia pe care o căuta și o introduse Într-o Încuietoare protejată de o carcasă din sticlă umplută cu relee și cu roți dințate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am să-ți explic cîte ceva despre Încuietori. L-am urmat prin coridoarele pe care mi le aminteam cu fresce de Îngeri și himere. Isaac ținea opaițul ridicat, proiectînd o bulbucire intermitentă de lumină roșiatică și evanescentă. Șchiopăta ușor, iar pardesiul de flanel destrămat pe care Îl purta semăna cu un văl funebru. Mi se păru că individul acela, situat undeva Între Caron și bibliotecarul din Alexandria, s-ar fi simțit de minune În paginile lui Julián Carax. — Știți ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am Încurajat-o eu. Ai să vezi ce bine ai să te simți. Uite, ți-o Împachetez eu În timp ce Fermín Își ia jacheta. Fermín a dat fuga În dosul prăvăliei să se pieptene, să se parfumeze și să-și tragă pardesiul. I-am strecurat cîțiva duros de la casă ca s-o poată invita pe Bernarda. Unde s-o duc? Îmi șopti el, emoționat ca un copil. Eu aș duce-o la Els Quatre Gats, i-am zis. Căci, după cîte știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
măturători ce păreau să curețe orașul cu penelul, fără grabă și cu tușe poantiliste. Încă de pe atunci, Barcelona Începea să se umple de automobile, iar În dreptul semaforului de pe strada Balmes am văzut postate, pe ambele trotuare, cvadrigi de amploiați cu pardesie cenușii și privirea Înfometată, mîncînd din ochi un Studebaker ca și cînd ar fi fost vorba de o cupletera În halat de noapte. Am urcat pe Balmes pînă la Gran Vía, trecînd de semafoare, tramvaie, automobile și chiar motociclete cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care să permită accesul prostituatelor și tocmai mă Întrebam cum avea de gând fata aceea să urce În camera mea, când am auzit un ciocănit În ușă. Am deschis și În față mi-a apărut o femeie Îmbrăcată Într-un pardesiu crem peste un costum de culoare lila, cu o servietă Louis Vuitton În mână. — Eu sunt Joanna, spuse cu un zâmbet. Ce cameră drăguță, adăugă ea pe un ton care lăsa clar să se Înțeleagă că voia să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vorbă, privind în gol. De fapt, aveam impresia că nici măcar nu se gândea. Uite așa ar trebui să stau și eu, dacă vreau să fiu ca un copac", mi-am zis. Când venea un client, îi lua cu mișcări automate pardesiul și pălăria și le așeza în cui. La plecare, îi ținea pardesiul, dădea apoi de două-trei ori cu peria, mulțumea cu voce înceată pentru bacșișul primit, după care își relua imobilitatea și tăcerea. La un moment dat am văzut-o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gândea. Uite așa ar trebui să stau și eu, dacă vreau să fiu ca un copac", mi-am zis. Când venea un client, îi lua cu mișcări automate pardesiul și pălăria și le așeza în cui. La plecare, îi ținea pardesiul, dădea apoi de două-trei ori cu peria, mulțumea cu voce înceată pentru bacșișul primit, după care își relua imobilitatea și tăcerea. La un moment dat am văzut-o cum se îmbracă, și-a luat o pungă de plastic și era
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
butoiului cu murături; un fel de harnașament cazon peste burta ofițerului rus; la capătul chingii, o verigă, un lanț, un belciug de oțel, un pripon înfipt în perete. Caii cavalerilor traci dormeau sub șa. Noaptea, peste pijama, li se punea pardesiul. Gata haiducilor! V-am înțolit de ceremonie! Sunteți numai buni pentru bal! Ghiță, să cânte muzica! Frunză verde de cicoare, m-au legat în cingătoare, răsari, soare-frățioare, că la inimă mă doare. Frunză verde foi de nuc, m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
procesul digestiv, la fel și respectul normal și mai mult decât legitim față de simbolurile patriotice va sfârși prin a se transforma Într-o bășcălie dacă le vom permite să degenereze În autentice atentate la pudoare, la fel ca exhibiționiștii În pardesiu de odioasă amintire. În afară de asta, spuneau ei, dacă drapelele sunt arborate pentru a sărbători faptul că moartea nu mai ucide, atunci din două una, ori le scoatem Înainte ca, din cauza excesului, să Începem să manifestăm aversiune față de simbolurile patriei, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sticle de brandy sarcina de a-l dizolva. Cineva a spus odată că fericirea este aceea care este negativă, simplă abolire a dorinței și extincție a suferinței. Brandy-ul a ajutat un pic. Dar înainte de a adormi, încă îmbrăcat cu pardesiul și așezat în fotoliu, cred că mi-am dat seama cât de pozitiv fusesem afectat. 22 Sâmbătă, 6 noiembrie Supraviețuirea, mai ales în aceste vremuri dificile, trebuie să conteze ca fiind un soi de realizare. Nu este ceva care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de a aduce iadul asupra capetelor evreiești, și cu atât mai mult simțeam că a nu face nimic m-ar lăsa degradat pe măsură. Nu sunt vreun cavaler în armură strălucitoare. Doar un bărbat bătut de vreme, îmbrăcat într-un pardesiu șifonat, aflat la colț de stradă, cu doar o idee vagă despre ceva ce ați putea foarte bine să numiți Moralitate. Sigur, nu sunt deloc prea scrupulos în legătură cu lucrurile care ar putea să îmi aducă un profit în buzunar, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
casă, avea o expresie de moașă. Voi, femeile, sunteți schimbătoare, gata să prindeți viața, să v-o umpleți cu fluturi. Noi, bărbații, suntem încolonați de-a lungul zidului vostru ca niște omizi. Am zâmbit, mi-am făcut de lucru cu pardesiul. Stăteai întinsă pe pat, cu ochii tăi negri, mari, cu fața alungită de pisicuță slabă. Mă apropii și mă aplec lângă tine. — Angela... Zâmbești ușor, pielea palidă ți se încrețește. — Ciao, tati. Aș vrea să-ți spun ceva, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu s-ar fi temut, m-ar fi lăsat afară pe balconul de serviciu, cum făcuse cu puțin înainte cu punga de gunoi. O ploaie ușoară ca o pudră mă udă fără să mă facă ciuciulete. M-am strâns în pardesiu în timp ce mă plimbam, nu aveam nici o destinație, vroiam doar ca noaptea aceea să nu se întoarcă împotriva mea. Nu mă simțeam obosit, umblam sprinten. Mâncasem puțin și digerasem și puținul acela. Străzile erau pustii și tăcute. În scurt timp mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de pe scaun și am ajutat-o să se îmbrace. Fii liniștită. S-a mai învârtit puțin prin casă fără nici un rost. S-a apropiat de bibliotecă, a luat o carte, apoi a așezat-o la loc și a luat alta. — Pardesiul... — Îl caut. Care? — Cel albastru, sau care vrei. I-am dat pardesiul și ea l-a lăsat pe masă. S-a dus în baie. A ieșit pieptănată și rujată, dar tremurând. Durerile erau tot mai apropiate între ele. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a mai învârtit puțin prin casă fără nici un rost. S-a apropiat de bibliotecă, a luat o carte, apoi a așezat-o la loc și a luat alta. — Pardesiul... — Îl caut. Care? — Cel albastru, sau care vrei. I-am dat pardesiul și ea l-a lăsat pe masă. S-a dus în baie. A ieșit pieptănată și rujată, dar tremurând. Durerile erau tot mai apropiate între ele. S-a oprit la intrare, a ridicat receptorul și a format numărul părinților ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
veniți imediat, mai este timp. Dar a fost puțin timp. În mașină i s-a rupt apa. Șuvoiul acela de căldură neașteptată o sperie, o stânjenește. Nu-i place deloc să ajungă cu rochia udă în clinică. Noroc că are pardesiul, îl ține pe umeri atunci când intrăm în holul de marmură închisă la culoare. Eu, în spatele ei, ducând cu sacoșa. Urcăm imediat. Bianca, ginecologa, ne așteaptă în fața liftului. Cu Elsa se tutuiește. — Cum te simți, Elsa? — Așa și așa... Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]