3,524 matches
-
despre sine a Bisericii Ortodoxe Române după 1990. Un discurs echivoc, apologetic, presărat cu formulele unei „limbi de lemn” profesionale. Această retorică, neîncetat preocupată să de-laicizeze istoria națională, n-aș putea-o compara decît cu frescele noi cu care parohul decorase acum cîțiva ani venerabila biserică „din groapă” de la Sibiu, În care figurau Cuza, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu și nu mai știu cine, poate Horea. Aici Însă Îl găsim pe Titulescu comparat cu Sf. Ioan Chrysostom (măcar de ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
seamă va intra în contact direct cu ideile și atitudinile iluministe. Revenit la Blaj, intră în monahism primind numele Paul și este numit profesor de logică, metafizică și drept la Seminarul Teologic. Între 1785 și 1808, renunțând la călugărie, este paroh la Reghin și protopop al ținutului Gurghiu și are prilejul să acționeze direct în sensul educării și instruirii sătenilor și copiilor prin predici și lecții sub cerul liber, să realizeze câteva obiective în favoarea obștii românești. Din 1809, după ce obține postul
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
și corese (1869). După absolvirea studiilor secundare s-a înscris la Facultatea de Teologie din Cernăuți, pe care o termină în 1875. În anii studenției interesul său pentru creația folclorică a crescut. Proaspăt absolvent, M. se căsătorește cu Leontina, fiica parohului din Siret, George Piotrovschi, iar după un an este hirotonit, slujind pe rând în satul Poiana Stampei (județul Suceava) și în Voloca-Siret, de unde strânge un bogat material folcloric și etnografic. În 1877 este numit preot în orașul Siret, unde va
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
mult prea complexă pentru a putea fi explicată exclusiv prin prisma naționalului - cronicarii au salutat, când au găsit de cuviință, prezența unor clerici germani în Biserica din Cehia, în pofida faptului că erau străini. În timpul episcopatului lui Gebhard-Jaromír (1068-1090), de exemplu, paroh al capitulului de la Praga, a fost germanul Marcus (1086-1098), căruia Cosma de Praga i-a consacrat rânduri pline de admirație. Cărturarul ceh scotea în relief proveniența nobilă, inteligența - „mai deștept decât oricine pe pământurile cehe“ -, instruirea temeinică, predicile înțelepte, calitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au reluat notițele călugărului iezuit îi amintim pe I. Ch. Engel, în Geschichte der Moldau und der Walachei, publicată la Halle, în 1804, și pe istoricul transilvănean Lukácsi Kristóf. Acesta din urmă, membru al unei ilustre familii de armeni ardeleni, paroh al bisericii din Armenopolis între 1856 și 1876, prin activitatea și opera sa este recunoscut ca o personalitate a Școlii Ardelene Armene 4. Autor al lucrării Historia Armenorum Transylvaniae a primordiis gentis unque nostram memoriam e fontibus authenticis et documentis
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
visată. Dintre romanele lui G., două dezvoltă problematica din nuvele, în special pe cea erotică. Scris la persoana întâi, Roxana e confesiunea unui tânăr preot celibatar, pus de viață într-o situație similară celei din nuvela De la noi, la Cladova. Paroh al unui cartier muncitoresc, recent hirotonit, Abel Pavel, animat de idealism creștin, năzuiește să întemeieze o mănăstire și să construiască o „catedrală a săracilor”. În demersurile pentru colectarea de fonduri el obține sprijinul nesperat a două tinere femei, Roxana, soția
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
cedarea Basarabiei se refugiază la Iași, în august 1941 revine la Chișinău, iar în vara lui 1944 se stabilește definitiv între noile granițe ale României, mai întâi în Oltenia (ca preot la Râmnicu Vâlcea, 1944-1946), apoi la Iași (ca preot paroh la biserica Banu, 1946-1980). În 1945 obține titlul de doctor în istorie, în 1948 devine asistent la Universitatea din Iași, e numit ulterior conferențiar la Institutul Teologic din București, fără însă a și activa în această funcție. Este colaborator al
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
expediționar în administrația ziarelor „Dimineața” și „Adevărul”, muncitor la o fabrică bucureșteană de mobilă, hamal la Constanța, îngrijitor la spitalul Pantelimon), în aprilie 1913 se călugărește la mănăstirea Căldărușani, luându-și numele Daniil. Preot la mănăstirea Sinaia (1919), va fi paroh în câteva localități din Vlașca, Ilfov și Prahova (1920-1922), secretar și membru în Consiliul duhovnicesc al bisericii Udricani din București(1924), conduce tipografia de la mănăstirea Cernica (1925) și slujește la biserica bucureșteană Antim (1926). La îndemnul superiorilor, elaborează monografii ale
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
nisip (1995), reluat sub titlul Vămile Damascului sau Moara de nisip (2003), și Iisus Tămăduitorul (2000), într-o nouă ediție, Moara de vorbe sau Iisus Tămăduitorul (2003). Primul debutează cu un spectacol grotesc. Pe un deal ce desparte două sate, parohii acestora se ceartă, în prezența enoriașilor, care se încing și ei, pentru o pretinsă icoană făcătoare de minuni a Fecioarei, apărută pe fereastra unei maghernițe, unde un tânăr din asistență, Miron Goia, recent bacalaureat, nu vede decât o pată de
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
Georgia aflat la cea de-a XV-a ediție a avut loc pe data de 10-11 octombrie, 2015, si a constituit că în fiecare an un fericit prilej de întâlnire între românii din zona metro Atlanta. Părintele George Acsente, preotul paroh al bisericii a ținut să mulțumească tuturor celor prezenți pentru participarea numeroasă nu doar în zilele de sărbătoare ci și în timpul anului la slujbele duminicale, invitând totodată pe cei prezenți să treacă pragul bisericii în fiecare duminică, si nu doar
FESTIVALUL DE TRADIŢII ROMÂNEŞTI DIN LILBURN, GEORGIA de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381293_a_382622]
-
Constantin Țoiu (traducere din limba greacă) Mitropolitul orașului Coritza certifică autenticitatea semnăturii de pe verso a preotului paroh Traianos dată la 15 noiembrie 1907 (ss) indescifr. Traducere efectuată în limba română de Nicolae Vanghelatos pe data de 9 martie 1951 înregistrată la Notariatul de stat Buc. cu nr. 461. Textul: În numele Sfintei și Nedespărțitei Treimi. Astăzi 15 noiembrie
Act dotal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15001_a_16326]
-
noiembrie 1907 (ss) indescifr. Traducere efectuată în limba română de Nicolae Vanghelatos pe data de 9 martie 1951 înregistrată la Notariatul de stat Buc. cu nr. 461. Textul: În numele Sfintei și Nedespărțitei Treimi. Astăzi 15 noiembrie 1907 subsemnații comparând în fața parohului satului Drenovo și a subsemnaților martori au declarat următoarele: Domnul IOANIS P. GRAZTANI, împreună cu soția sa Ecaterina, domiciliați în Coritza, având o fiică de măritat cu numele IFIGENIA, o logodesc astăzi cu domnul TOMAS SOTIR ȚOGHIU, domiciliat în satul Drenovo
Act dotal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15001_a_16326]
-
curent. Prin urmare, drept asigurare a ambelor părți, s-a încheiat prezentul act în dublu exemplar, a fost citit în mod clar și ascultat de toți martorii prezenți, a fost semnat de ambele părți, de către martori și de către mine, preotul paroh din Drenovo. Drenovo, 15 noiembrie 1907. Semnatarii: (ss) Tomas Sotir Țoghiu, Ioanis Graztani (ss) indescifr. Ifigenia Graztani, Nicolaus Evanghelie, Eftimie Polesa. O copie exactă a fost înregistrată în reg. de notariat al Sf. Mitropolii din Coritza sub nr. 4727 (ss
Act dotal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15001_a_16326]
-
Iorga o considera roman și o apropia prin „atmosferă” de scrierile lui Bj/orstjerne Bj/ornson), din volumul Povestea unei tinereți, un proaspăt bacalaureat, Alexandru, vine de la București într-un sat de munte pentru a-și petrece vara la preotul paroh, cu care se înrudește de departe, prilej pentru narator de a descrie admirabil peisajele străbătute. Treptat, tânărul începe să cunoască satul, de la priveliștile naturii la datini și obiceiuri. Fascinat de istoria locurilor și încins de iubire pentru fiica gazdelor, el
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
Murnu, profesor de limbi clasice și franceză și printre primii dintre dascălii care au contribuit la răspândirea culturii românești în satele aromâne din Munții Pindului; a funcționat ca director de liceu la Xanthi și de gimnaziu la Bitolia, a fost paroh la biserica greco-macedoneană din Budapesta, autor al unui Dicționar aromân-român- francez, aflat azi în manuscris la Biblioteca Academiei Române, și tălmăcitor el însuși. Având în familie condiții propice unei formări intelectuale axate pe cultul valorilor clasice, M. urmează liceul la Xanthi
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
în 1995-1996, îndeplinește funcția de redactor-șef la „Renașterea”, revista Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului (din 1993), și la periodicul bistrițean „Mișcarea literară” (2003). A fost deputat în Parlamentul României (1996-2000) și consilier cultural al arhiepiscopului Bartolomeu Anania, apoi preot paroh în satul Chintelnic, județul Bistrița-Năsăud. Debutează în 1975, la „Limbă și literatură română” (seria pentru elevi), și editorial în volumul colectiv de versuri Alpha ’85. Cea dintâi carte, Frigul și frica, îi apare în 1992. Colaborează la „Luceafărul”, „Astra”, „Minerva
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
, Ioan (20.III.1857, Hidiș, azi Podeni, j. Cluj - 18.III.1926, Cluj), prozator. Se naște într-o familie de preoți; mama era soră cu scriitorul Ștefan Cacoveanu, iar tatăl era paroh în Hidiș. P. face școala primară la Aiud, iar liceul la Blaj, terminându-l în 1877. La Viena urmează mai întâi Politehnica, apoi, din 1879, Facultatea de Filosofie. Este unul din factorii coagulanți ai studenților români din capitala imperială, luând
PAUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288719_a_290048]
-
Dragomirnei, j. Suceava - 15.IV.1895, Cernăuți), cărturar și poet. Fiu de preot de țară, a urmat liceul și a făcut studii de teologie la Cernăuți. Tânărul, al cărui nume de botez era Samuil, se preoțește și se stabilește ca paroh în comuna Ceahor. În 1864 episcopul diecezei, Eugeniu Hacman, îl cheamă la Cernăuți, ca predicator la catedrală. În 1871 își schimbă numele de Andrievici (care îi fusese impus în școală, după un înaintaș al său cu numele de Andrii) în
MORARIU-ANDRIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288243_a_289572]
-
fiu al protoereului Nerses Keropeian, stabilit în România după prigoana suferită de poporul armean în 1915. Kerop, născut în 1893, în Bardizag (Armenia bizantină), a fost hirotonit preot pe 13 septembrie 1936, devenind părintele Papken Keropeian 2. A fost preot paroh în Focșani, Bălți și Constanța, însă a fost caterisit din cauza arestării, pe motive politice. Condamnat la 7 ani de detenție pentru că înlesnise fuga unui armean în Turcia și pentru că i s-au găsit la percheziție cocoșei de aur, a fost
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
situații precum: datoriea → datoria; Mariea → Maria; Vieana → Viana; vieața → viața; - e se păstrează În: beutură, strein, pasere, omet, țipet, gemet, șepte, jele etc. și În: ușe, mătușe, jeratic etc., conform pronunțării regionale; - h pentru ch: duch → duh; monarch → monarh; paroch → paroh; - i se Înlocuiește cu â În: gerunziile și participiile verbelor În Î; de exemplu, urind → urând; urit → urât; În poziție inițială, urmat de nazală, potrivit ortografiei actuale. De exemplu, imbăta → Îmbăta; imbrăca → Îmbrăca; impăca → Împăca; inapoi → Înapoi; intreg → Întreg etc.
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În: zioă → ziuă; doă → două; noue → nouă; doue → două; - consoanele duble nu se păstrează decât În cazurile prevăzute de ortografia actuală; - ch s-a transcris h În următoarele cazuri: Christos → Christos; chor → cor; character → caracter; duch → duh; monarch → monarh; paroch → paroh etc.; - qu se transcrie c În următoarele situații: qualitate → calitate; que → ce; quantitate → cantitate; quare → care sau cv În: eloquent → elocvent; adequat → adecvat; - s intervocalic, urmat de sonore sau În poziție finală, se transcrie z, conform ortografiei actuale. De exemplu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
AARON, Vasile (1770, Glogoveț, j. Alba - 1822, Sibiu), poet. Tatăl lui A., paroh în Glogoveț, continuă o spiță din neamul Aroneștilor, din care nasc în Transilvania iluștri demnitari, vlădici și cărturari, poetul pomenind totuși, într-o corespondență, și despre mai îndepărtații ascendenți din ramura moldovenească a familiei. Elev seminarist la Blaj, persevera, dând
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
j. Neamț - 1960, București), poet și prozator. Și-a încheiat studenția în 1914, absolvind Facultatea de Teologie; urmase însă și cursuri la Litere și Filosofie. În anii 1917-1919, când începuse a face gazetărie, publicând și câte o încercare literară, era paroh în Porcești, comună din județul Roman. Avea să fie, mai târziu, protoiereu și consilier referent la Episcopia Romanului. După aproape două decenii, în 1933, este chemat ca preot paroh la biserica „Domnița Bălașa” din București, unde va urca în ierarhie
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
începuse a face gazetărie, publicând și câte o încercare literară, era paroh în Porcești, comună din județul Roman. Avea să fie, mai târziu, protoiereu și consilier referent la Episcopia Romanului. După aproape două decenii, în 1933, este chemat ca preot paroh la biserica „Domnița Bălașa” din București, unde va urca în ierarhie până la trepte înalte. După 1948, cu toate că, în „Națiunea”, își dă silința să laude „performanțele” democrației populare, semnătura lui nu va mai putea fi întâlnită nicăieri. Cu articole (politice și
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
Acesta este, de altfel, cel mai vechi fond, așa-zisul fond inițial al Patriarhiei belgrădene de azi. Privilegiile acordate de împăratul Leopold I arhiepiscopului și episcopilor „după obiceiul și tipicul sârbesc” vor îngădui cultivarea limbii, în genere a cunoștințelor destinate parohilor și „poporenilor”. Reîncepe grija pentru carte. În 1706, un prim catalog al menționatei biblioteci va așeza o piatră de temelie. În 1737, mitropolitul Mojsije Petrović decide mutarea cărților la Sremski-Karlovci (în perioada Habsburgilor, localitatea e cunoscută sub numele de Karlowitz
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]