KorAP: Find »[drukola/base=pasa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...274 >

6,839 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

și a sifilisului ei! De Taică-său și de prietenii lui! (deși Smolka a încercat să mă convingă de ceea ce mi se pare absolut incredibil până și la un goi: că și fratele și tatăl știu și nici nu le pasă că Bubbles e o curvă. Mi-e frică și de faptul că sub fereastra de la bucătărie, pe care am de gând s-o șterg la primul pas ce s-ar auzi pe scară, se află un gard de fier forjat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
că i-am pus-o de două ori. — I-ai pus-o? Cu căciuliță? — Pe dracu’, n-am folosit nimic. — Dar o să rămână gravidă! strig eu cu glas îndurerat, de parcă eu voi fi cel tras la răspundere. Și ce-mi pasă mie? ripostează Mandel. Și-atunci, la ce bun să-mi fac eu griji! La ce bun să-mi petrec ore-n șir în beci, testând rezistența căciulițelor? Ce rost are să trăiesc terorizat de gândul sifilisului? Ce rost are să fug acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
între ele și ți-o strânge până-ți vine să țipi, ca în visele mele? Și povestește-mi și de părul ei de-acolo, de jos. Povestește-mi tot ce se poate povesti despre floci, despre mirosul lor, nu-mi pasă dacă am mai auzit deja toate astea. Și chiar a îngenuncheat, pe bune, nu mănânci căcat? S-a lăsat chiar în genunchi? Și povestește-mi despre dinți, care-i treaba cu ei? Și o suge sau suflă-n ea sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
albinelor, ele își au grijile lor, eu le am pe ale mele. Acasă, cine să știe numele chestiei ăleia care se înalță din caldarâm în fața casei noastre? E un copac - și-atâta tot. N-are nici o importanță specia, cui îi pasă de ea atâta timp cât nu ți se prăvale în cap? Toamna (sau, poate, primăvara? Știi chestiile astea? Sunt sigur că nu poate fi vorba de iarnă), de pe crengi i se desprind păstăi lungi, în formă de semilună, cu niște semințe mici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
am spus! Pe bune - să stau acasă, să-l ascult pe Jack Benny împreună cu puștii mei! Să cresc niște copii inteligenți, iubitori, robuști! Să ocrotesc o femeie cumsecade! Demnitate! Sănătate! Dragoste! Hărnicie! Inteligență! Încredere! Decență! Optimism! Compasiune! De ce dracu’-mi pasă mie de amorul strict senzual? Cum pot să mă agit atâta în jurul unui lucru atât de simplu, atât de tâmpit ca fofoloanca!? Ce absurditate, să mă căptușesc până la urmă cu o boală venerică! La vârsta mea! Fiindcă sunt absolut sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
în societatea voastră se poate vorbi cu adevărat despre justiție, despre drepturile omului și demnitatea umană - când, evident, nici vorbă nu poate fi despre așa ceva. Știi, Alex - acum ce-o mai fi vrând de la sufletul meu? - știi de ce nu-mi pasă mie cine are și cine n-are ceas de mână sau că primesc un cadou de cinci lire de la „înstăriții“ mei părinți? Știi de ce-s tâmpite discuțiile astea și de ce n-am răbdare să le ascult? Fiindcă știu că, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

Apoi Lukici Începu să Întoarcă fiecare pachet pe rând. În al treilea, pe care nu fuseseră puși bani, era valetul de caro. Încetă să mai Întoarcă restul de cărți și vârî monedele În buzunar. — Câștigă banca, spuse el și-i pasă cărțile lui Ninici. Era un joc foarte simplu. Funcționarul de la mesagerie Își stinse țigara și-și aprinse alta, În timp ce Ninici făcea cărțile. — Au venit ceva noutăți cu trenul? — Toate s-au liniștit la Belgrad, spuse Lukici. — Telefonul funcționează? — Ghinion. Telegraful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Czinner privi În podele, la cinci metri În stânga soldatului de pază, și spuse Încet: — Acesta n-a fost un proces. M-au condamnat la moarte Încă Înainte de-a Începe. Nu uitați, eu mor ca să vă arăt calea. Nu-mi pasă dacă mor. Viața n-a fost cine știe ce. Cred că voi fi mai de folos mort. Dar, În timp ce vorbea, partea mai lucidă a minții lui Îi spunea că existau puține șanse ca moartea lui să aibă vreun efect. — Arestatul Richard Czinner

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
La Belgrad jurnaliștii fac coadă la oficiu și poșta e În ruine. Au fost obligați să rechiziționeze vechiul restaurant al lui Nikola. Știți ce Înseamnă asta. Ba nu, nu știți, pentru că sunteți străin. Nu-i vorba de gândaci, cui Îi pasă de câțiva gândaci, e sănătos, dar mirosurile... Am destul timp să trimit o telegramă de aici și să prind și trenul? Trenul ăla, spuse șoferul, va sta acolo ore Întregi. Au trimis după o locomotivă nouă, dar nimeni nu le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

n-o văzuse vreodată pe Lauren măcar formând vreun număr de telefon. Așa că se poate vorbi cu ea numai dacă Îți răspunde la mesaj. Se zvonește că nu a dat niciodată numărul ei de fix nimănui, cu excepția menajerei. Nu-i pasă dacă o sună vreun bărbat - ceea ce Înseamnă că Întotdeauna o sună - și apoi ea nu Îl sună din nou decât după vreo trei săptămâni. Unele tipe din New York, cele care sunt invidioase, o cataloghează pe Lauren ca fiind nepoliticoasă. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
i-am zis lui Lauren când ne Îndreptam cu un taxi Înapoi În centru. —O să o pun pe nota de plată a „clientului“, spuse Lauren pe un ton obraznic. Sanford Își dorește așa de mult butonii ăia, că nu-i pasă cât Îl costă. Și am bănuiala că munca mea de căutare va fi destul de costisitoare, continuă ea, cu o sprânceană ridicată. Am Început să râd. Lauren era În stare să scape cu fața curată nu doar pentru omor din culpă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
la o Cuplare. Fir-ar să fie. Pentru prima oară, am văzut o mică breșă În armura de petrecăreață a lui Lauren. Era un lucru drăguț, de fapt, deși ea făcea tot ce putea ca să o mascheze, exclamând: — Nu-mi pasă! La New York mă așteaptă undeva Cuplarea nr. 3... Cioc-cioc-cioc. Cineva bătea În geamul de la mașină. Am tras perdeluța neagră la o parte. Sălbaticii ochi albaștri ai lui Giles Monterey priveau cercetător la mine. Zăpada cădea În vârtejuri pe lângă el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
neliniște, privind În jur. Ne aflam În vastul atrium alb care se Întinde de pe 53rd Street până pe 54th Street. Drept În față era o scară imensă care ducea la mezanin, unde este adăpostit, În mod controversat, potrivit celor cărora le pasă de controverse pe teme de artă, tabloul lui Monet Reflexii de nori Într-un lac cu nuferi. Un balcon foarte mare din sticlă le permite celor de dedesubt să privească În sus la mulțimea de vizitatori de deasupra și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
tipul, de fapt un artist avangardist specializat În instalații, din Glasgow. Expoziția lui urma să se deschidă În seara următoare la galeria de artă „Gagosian“. Nimeni nu știa numele real al lui Prince Angus, dar, În New York, nimănui nu Îi pasă cum Îi cheamă, de fapt, pe britanici. Ce spațiu uimitor! am exclamat, când Glamela mi-a deschis ușa În seara aceea. Afișând un entuziasm exagerat, mă dădeam peste cap să Îmi ascund starea de disperare: trecuseră douăzeci și patru de ore de când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

mașinii. Nu le-am folosit niciodată. Da' la ce-ar ajuta? Pericolul e vîntul, nu gheața. Cu lanțuri pe roți nu mai ești la discreția vîntului, ca pe schiuri spune Lazăr, ridicîndu-se. Cursă mare, frumoasă, confortabilă, motor bun ce ne pasă?! Tăticu', nu ți-ar strica un an-doi de șantier, să-nveți ce-nseamnă șoferie. Hai să vedem de lanțuri. Lazăr își strînge la piept scurta de fîș îmblănită, îi ridică gulerul și-și trage pe cap gluga, oprindu-se lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și moliciunea fotoliului îl rețin, făcîndu-l să se întindă alene, cu picioarele lungite pe sub masă, cu brațele lăsate slobod lîngă corp. Știe că va pierde coloana mașinilor care duc schimbul trei spre "Valea Brîndușelor", însă, amețit cum e, nu-i pasă; pe Ion îl poate găsi și mîine; cît privește prezența lui la uzină pe-o vreme ca asta..., nu i-a spus nimeni nimic. O clipă, în mintea lui apare imaginea femeii blonde, cu surîsul ei triumfător dincolo de aerul preocupat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mormăie Muraru cu dezgust. Ce-mi trebuia mie?!... La un gest al lui, făcut mai înainte, chelnerul mai aduce două pahare cu vin. Și-ncă o vodcă! spune Muraru, fără să ia în seamă protestul lui Mihai. Crezi că-mi pasă?! continuă el șirul gîndurilor. Uite, vezi? arată spre lifturi aici stăteam cînd veneam în delegație. Ce greu mi-a fost s-o conving să urce!... Și doar era în divorț de primul un tip cu principii, dur... Tandrețe, înțelegere tacîm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întrebai de geamantane spune Vlad, rotindu-se cînd cu spatele, cînd cu pieptul spre gura cuptorului instalației de laborator, să se încălzească. Afară e prăpăd, nu-i prea ger, dar suflă vîntul și viscolește din abundență. De carne nu-mi pasă, e bună și dacă îngheață spune Mihai -, dar vinul, dacă apucă să amorțească... Păcat, e un vin extra... Sincer să fiu, clatină Vlad din cap cu nedumerire nu înțeleg la ce bun atîta risipă. Dacă, într-adevăr, ai doi-trei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lucrurile necesare peste vară și altele. Lazăr mănîncă fără nici o poftă ouăle cu șuncă, lovind cînd și cînd cu colții furculiței în poza lui Mihai, aflată pe una din paginile programului de sală, peste care a pus farfuria. Ce-i pasă lui?! Stă acasă și așteaptă premiera. Eu, pe post de asin, car programe și afișe. Nu era datoria ta? întreabă studenta. Nu! Puteam s-aștept să-mi fie trimise prin poștă. Îl vezi pe ăla cu copiii, face el un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rămînînd totuși locului, strîngînd stingher din, umeri: Doamnă, vă rog... Gîndiți-vă și dumneavoastră... Vă cer iertare! Dacă dați dumneavoastră un telefon... Pe viitor am să învăț... Ce-i așa mare păcat că n-am știut la Limba latină?... Cui îi pasă de ea? Îndrăznești să repeți?! Este ca și cum ai spune că nu-ți pasă de maică-ta, ignorantule! Țăran arivist! Înțeleg acum mai bine de ce ai note mari doar la Rusă... O știu, puțin, din copilărie; munceam vara la niște lipoveni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Vă cer iertare! Dacă dați dumneavoastră un telefon... Pe viitor am să învăț... Ce-i așa mare păcat că n-am știut la Limba latină?... Cui îi pasă de ea? Îndrăznești să repeți?! Este ca și cum ai spune că nu-ți pasă de maică-ta, ignorantule! Țăran arivist! Înțeleg acum mai bine de ce ai note mari doar la Rusă... O știu, puțin, din copilărie; munceam vara la niște lipoveni, la grădină... murmură tînărul. Te rog să ieși! Nici nu vreau să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
porți Doinei. Te asigur că... N-am venit să mă asiguri! îi retează Maria vorba, făcînd un pas spre el. Am venit să știu, să aflu! Bine, bine șoptește Mihai mai încet însă, că se aude. Se aude! Puțin îmi pasă! Ție, puțin; mie, mai mult. Te pomenești că ai o reputație foarte bună! După siguranța cu care... Sprijinit de capătul patului, în picioare, impunîndu-și să fie calm, Mihai o privește lung, fix, cu o urmă de surîs condescendent pe buze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ar putea supăra. Cred că s-ar supăra mai tare dacă ar bănui adevăratul motiv pentru care vin. De-aceea nici nu rămîn la petrecerile voastre. Nu rămîi pentru că ne consideri doi con-țărani, nedemni de nasul tău fin! Puțin îți pasă dacă, lăsîndu-te admirată de bărbați, îl jignește pe nea Toader sau nu! Ba-mi pasă, și-mi pasă foarte mult, să știi! se ridică Maria brusc din fotoliu, pornind spre fereastră. Dacă azi sînt doctoriță, sînt datorită lui! Cînd alții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pentru care vin. De-aceea nici nu rămîn la petrecerile voastre. Nu rămîi pentru că ne consideri doi con-țărani, nedemni de nasul tău fin! Puțin îți pasă dacă, lăsîndu-te admirată de bărbați, îl jignește pe nea Toader sau nu! Ba-mi pasă, și-mi pasă foarte mult, să știi! se ridică Maria brusc din fotoliu, pornind spre fereastră. Dacă azi sînt doctoriță, sînt datorită lui! Cînd alții, din cauza tatălui meu, voiau să mă alunge din facultate, el mi-a oferit protecție: m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
De-aceea nici nu rămîn la petrecerile voastre. Nu rămîi pentru că ne consideri doi con-țărani, nedemni de nasul tău fin! Puțin îți pasă dacă, lăsîndu-te admirată de bărbați, îl jignește pe nea Toader sau nu! Ba-mi pasă, și-mi pasă foarte mult, să știi! se ridică Maria brusc din fotoliu, pornind spre fereastră. Dacă azi sînt doctoriță, sînt datorită lui! Cînd alții, din cauza tatălui meu, voiau să mă alunge din facultate, el mi-a oferit protecție: m-a luat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]