1,560 matches
-
sub acest titlu hibrid s-a observat „tendința autorului de a face roman din tot ce atinge”. Ce s-a observat mai puțin este patosul care le „Încercuiește” și nu rareori le „abate” de la directețea lor simplă și didactică, un patos ce apasă și asupra textele mele de ficțiune și care mă desemnează indubitabil ca pe un autor care vine din „școala”, dar și din aerul sfârșitului de secol al XIX-lea. Azi, această noțiune, de patos - și mai ales derivatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
simplă și didactică, un patos ce apasă și asupra textele mele de ficțiune și care mă desemnează indubitabil ca pe un autor care vine din „școala”, dar și din aerul sfârșitului de secol al XIX-lea. Azi, această noțiune, de patos - și mai ales derivatul său, patetic! -, este interpretată În cheie negativă, unul din micile, dar semnificativele semne lingvistice, care, dincolo de distorsiunea semantică, arată cultul prezentului, al materiei, al unui pozitivism ce suspectează orice „fantasmă” sau „metafizică” - chiar și acest ultim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să mă „transform”, să mă „adaptez”, să mă „aclimatizez” metropolei, am făcut din „defectul” meu o „armă” și, În cartea mea „experimentală” din punctul de vedere al științei tipologiei romanului, Bunavestire, l-am scris, acest substantiv, Provincie, cu majusculă! Dar patosul... da, pe acesta Îl datorez, cum spuneam, temperamentului pe care nu am reușit să-l „domesticesc” cum trebuie; și, cum fac pedagogii cu un copil rebarbativ pe care Îl lasă până la urmă În voia lui, sperând ca timpul sau vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În voia lui, sperând ca timpul sau vreo minune să scoată ceva pozitiv dintr-o „proastă” Înclinație, am „așteptat” și eu, Într-o „lene de caracter”, ca acest „nărav” să producă și el ceva, cât de cât memorabil. Oricum, acestui „patos” Înăscut - rar, s-o acceptăm, În scrisul și firea stilistică a scriitorilor români moderni, cu excepția poate a romanticilor, care cel mai adesea „pozau” chiar când o făceau cu geniu! - m-a ajutat să-mi „placă” literatura acelor autori europeni care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am găsit pentru prima oară tema „dublului” care m-a fascinat toată cariera!Ă, un Nietzsche și Dostoievski, apoi. Sau un Camil Petrescu, cu accentele sale „histeriode” din cele două romane, care au fost receptate drept „sinceritate” sau „autenticism”. De patosul unui Thomas Hardy sau de cel al genialului său ucenic, D.H. Lawrence, și nemaivorbind de „Nemți”, de patosul unor Kleist sau Schiller, al unui Schelling, În filosofie, sau de „patosul mântuit” al lui Rainer Maria Rilke, cu care l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
apoi. Sau un Camil Petrescu, cu accentele sale „histeriode” din cele două romane, care au fost receptate drept „sinceritate” sau „autenticism”. De patosul unui Thomas Hardy sau de cel al genialului său ucenic, D.H. Lawrence, și nemaivorbind de „Nemți”, de patosul unor Kleist sau Schiller, al unui Schelling, În filosofie, sau de „patosul mântuit” al lui Rainer Maria Rilke, cu care l-am „infectat” și pe prietenul meu de destin, Nichita. După cum se vede, totul poate sluji la ceva, chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
romane, care au fost receptate drept „sinceritate” sau „autenticism”. De patosul unui Thomas Hardy sau de cel al genialului său ucenic, D.H. Lawrence, și nemaivorbind de „Nemți”, de patosul unor Kleist sau Schiller, al unui Schelling, În filosofie, sau de „patosul mântuit” al lui Rainer Maria Rilke, cu care l-am „infectat” și pe prietenul meu de destin, Nichita. După cum se vede, totul poate sluji la ceva, chiar și o boală, un „defect” dacă... dacă te exersezi Într-o anume răbdare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
totul poate sluji la ceva, chiar și o boală, un „defect” dacă... dacă te exersezi Într-o anume răbdare cu tine și dacă nu te apleci iute după toate rafalele de vânt social, după modele, atât de tiranice, ale artei. Patosul acesta Îmi vine probabil și de la antecesorii mei nemți, șvabi, deși „ei”, Nemții, Germanii de azi l-au pierdut de mult - În artă, literatură vreau să zic, chiar și În poezie, iar ultimul poet patetic de limbă germană este evreul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
degetul de lumină”. De aceea, publicul nu sesizează întotdeauna diferența de grad (al talentului) între, să zic, Nicolae Manolescu și un Victor Atanasiu sau un alt tenorino. Care sînt cauzele? Una e aglomerația de pe „ogorul criticii”: cam mulți inși fără patos și fără etos, în textele cărora nu găsești o singură frază cu timbru critic. Lucru știut: metodele, procedeele, gesticulația pot fi împrumutate, mimate. De aci impresia nedreaptă de epigonism, de uniformitate. O altă cauză e că, în nouă din zece
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
României, purtam cu el o interesantă corespondență și avusesem ocazia să ne și vedem la Rio de câteva ori. Mi-a povestit că pe când era student profesorul sau de Istorie Universală, un italian pe nume Portela, le-a vorbit cu patos despre geto-daci, determinându-l să-și aprofundeze informațiile la Bibliotecă. Aici a dat peste două studii, tot ale unui italian, Romeo Lorena, "Grammatica romena" și "Litteratura romena", și de aici a început totul învățarea limbii române, descoperirea literaturii și istoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai important decât adevărul afirmației este efectul de deformare. În privința rinocerizării, Coriolan pare cel mai potrivit exemplu, fiind singurul care suportă o metamorfoză spectaculoasă. În ce privește megalografia, Michel Lacroix remarcă prezența printre ingredientele acestui tip de discurs trans- pus în act patosul, teatralitatea, sublimul și violența. Cu acestea emulează jurnalistul mai mult sau mai puțin con- știent, forma sa de rapt delirant este recuperabilă prin discursul căruia Coriolan îi oferă doar pretextul. Mai tre- buie spus ca Michel Lacroix apropie această estetică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
-l ascunde pe unul și ni-l arată pe celălalt este un efect optic, cei doi coexistă. Nu avem de-a face cu o metanoia, acel fenomen de reconversie psihologică și afectivă la temperatura înaltă a unor intense combustii interioare. Patosul inițial al stu- dentului nu este obligatoriu falsificat. Ce leagă acest patos de înghețarea lui sub semnul unei etici severe a figurii instituționale ? În termeni retorici, patosul nu a dispărut, el este însă cel al discursului. Eroul a devenit un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
efect optic, cei doi coexistă. Nu avem de-a face cu o metanoia, acel fenomen de reconversie psihologică și afectivă la temperatura înaltă a unor intense combustii interioare. Patosul inițial al stu- dentului nu este obligatoriu falsificat. Ce leagă acest patos de înghețarea lui sub semnul unei etici severe a figurii instituționale ? În termeni retorici, patosul nu a dispărut, el este însă cel al discursului. Eroul a devenit un contraerou nu prin antiteza reconversiilor spectaculoase, valorificate plenar în literatura romantică. Pur
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de reconversie psihologică și afectivă la temperatura înaltă a unor intense combustii interioare. Patosul inițial al stu- dentului nu este obligatoriu falsificat. Ce leagă acest patos de înghețarea lui sub semnul unei etici severe a figurii instituționale ? În termeni retorici, patosul nu a dispărut, el este însă cel al discursului. Eroul a devenit un contraerou nu prin antiteza reconversiilor spectaculoase, valorificate plenar în literatura romantică. Pur și simplu, glisarea s-a produs lent și invizibil, departe de ochiul public al ziarului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
najului, cât și o maturizare a sa. Liberatorul a devenit fac- tor de constrângere, rebelul, o încarnare a autorității etc. Drăgănescu se investește la fel de plenar în actul „repre- siunii” ca și Coriolan în actul rebeliunii. Poate că primului îi lipsește patosul rebelului, însă are de partea sa calmul profesionistului și justificarea pe care o conferă mecanismul puterii. Există o dimensiune stihială proprie eroului în măsură să permită transformarea sa în monstru. În tra- gedia Hercule pe muntele Oeta al lui Seneca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ateneu”, „Tribuna”, „Familia” ș.a. Debutând cu o poezie modulată de melancolii, dar și de încântări adolescentine, exprimate într-un vers melodios sau grav încordat, F. evoluează spre o expresie simplificată prin distilări succesive și chiar spre o anume încifrare a patosului inițial. Această evoluție a fost văzută de Gheorghe Grigurcu ca o treptată despovărare a imaginii de retorism, în favoarea unei poetici a sensibilității, ce presupune impresie eliptică, densități suave, contururi vagi, cultivarea nuanței. Axul tematic central e cel al comunicării dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
și strategii a revenit la firesc odată cu recâștigarea libertății. Criticul nu mai este nici pe departe omnisciența omnipotentă, cedându-și mare parte din prerogative editorilor, agenților literari, jurnalismului cultural, catedrelor universitare, cursurilor de creative writing etc. Dispariția Dușmanului focalizant retează patosul verticalității și etalează infinitatea libertăților pe orizontală. Urmează în chip firesc coborârea catargului critico-militar, paralel cu apariția "sferei serviciilor". Războiul, cu tranșeele, generalii și trupele sale, devine simplu joc pe computer, cu partizani uneori la fel de fanatici, dar în libertate și
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
și Cosașii (1986). A publicat și culegerile de proză Fântâna comisarului (1975), Unul dintre noi (1979), Ultima rugăminte a lui Ștefan Gligor (1981), Clipa (1987), care au ca punct de plecare elemente luate din viața reală, dar nu pot evita patosul fals și expresia grandilocventă. SCRIERI: Doi poznași pe imaș, Chișinău, 1958; Toboșarul, Chișinău, 1959; Bostănel cu capul chel, Chișinău, 1960; Copăcei cu cercei, Chișinău, 1961; Împărăția cucurigu-cotcodac, Chișinău, 1962; Livada din traistă, Chișinău, 1963; Gazda pițigoiului, Chișinău, 1964; Casa, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288177_a_289506]
-
Robert Braithwaite Martineau sau The Road to Ruin de William Power Frith și care se simte respectabil și în siguranță, convins că astfel de lucruri nu i se pot întâmpla. El mai notează faptul că pictura narativă victoriană reține dramatismul, patosul și autenticitatea ca pe niște ingrediente specifice ale vizualității narative. Lister selectează și descrie în cartea sa, șaizeci de imagini pe care le consideră reprezentative pentru genul narativ pictural. El crede că adevărurile sau minciunile din aceste imagini se referă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
avizăm la marii filozofi și la unele dintre „ideile” lor doar pentru a circumscrie un punct de vedere al unui diletant În materie, apt Însă, precum unii dintre maeștrii săi, un Brahms În muzică sau Unamuno În eseistică, de acel patos capabil de bune intuiții, mai iute și uneori mai exact, mai pertinent decât nu știu care cercetări fastidioase... A circumscrie și Înțelege, odată cu lectorul curios și dezbărat de unele prejudecăți, ceea ce „nu poate fi ocolit”! Cum este, nu-i așa, sintagma arogantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acel canal al iraționalului, al „neînțelegerii”, a pătruns fulgerător și profund natura sa ca și natura amplă, largă, ce-l Înconjura și-l infiltra, devenind un „exponent” ciudat, „sinucigaș” al acesteia. Inventând zeii, ca apoi să-i ucidă, cu un patos uriaș pe care „dezvoltarea calmă, organică” a materiei nu putea să-l prevadă! Dar „nouă”, urmașii „primelor genii”, ne rămâne libertatea și datoria, bineînțeles, de a trata aceleași motive - nici nu există altele, de altfel, nici nu pot exista! Primii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de tschandala, intușabilii Indiei, și a prezis că „dacă aceștia vor face revoluție, ea se va Îneca Într-o baie de sânge!”. Intușabilii Europei care, după autorul lui Zarathustra, „vor strica buna ordine a lumii”, răvășind straturile sociale vechi, acel patos al distanței, principiu care a făcut din Roma antică stăpâna lumii (cunoscuteă; vreun mileniu, cel mai amplu, mai stabil, mai redutabil imperiu pe care l-a cunoscut omul civilizat. Toate aceste generalități ne vin În minte când Încercăm să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
numi-o. (Sigur, nu abordăm aici „soluția creștină sau pe cea budistă”.Ă Nietzsche, e știut, deși elev al marelui sceptic Schopenhauer, este, În toată frenetica, radicala sa ideologie, un vitalist, mai mult chiar: cineva care celebrează existența cu un patos pe care l-au avut doar unii mari Greci. Un „păgân” deci, care, În oceanul de scepticism de care era invadat secolul său - ca și al nostru! -, revalorizează existența umană, un gânditor care semnala prin fenomenul de decadență de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
strictă a Frumosului, a expresivului și devine pur și simplu un semn, un act de Împotrivire, de luptă, coalizând și dinamizând mase mari de indivizi, reprezentative, simbolice pentru o Întreagă națiune? Să ne reamintim, ca Români, de literatura, curajul și patosul literaturii ardelenilor - cărora li s-a adăugat și Eminescu! -, publicată chiar la Budapesta, În jurul anului 1900, când orizontul unificării statului român era o simplă utopie, scrisul lui Goga, Slavici sau Rebreanu, ale cărei prime Încercări sunt În maghiară! Cui Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe autor să dea întâietate laturii probatorii a depoziției sale, mai mult, să evite tot ce l-ar fi putut acuza de subiectivism ori „literaturizare”. Cedând adeseori pasul documentarului, indispensabil pentru istoricul epocii, cartea rămâne în spațiul memorialisticii printr-un patos al adevărului și al patriotismului profund. SCRIERI: Limba nouălor cărți bisericești, Sibiu, 1905; Der moderne Utraquismus oder Die Zweisprachigkeit in der Volksschule, Langensalza, 1910; Despre educație, Sibiu, 1911; Cercetări privitoare la situația învățământului nostru primar și la educația populară, Sibiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]