888 matches
-
Vasile a fost în viață{\cîte 18}. Urmărind să instituie Crezul de la Niceea, a izbutit să clarifice, că nimeni altul până la el, sensurile teologice ale termenului consubstanțial. {\footnote 11 F. Cayré, op. cît., p. 400.} {\footnote 12 Henry Barclay Swete, Patristic Study, edited by Arthur W. Robinson, Longmans, Green, and Co. 39 Paternoster Row, London, New York, Bombay and Calcutta, 1909, p. 88-89.} {\footnote 13 Justo L. Gonzáles, A history of Christian thought from the beginnings to the Council of Chalcedon, revised
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Hristos, fie gust rău mirositor. Căci cine a îndrăgit binele, acela se va și face bun, din bunătatea proprie schimbându-l și pe cel care a primit-o”{\cîte 75}. Atunci când se referă la adevărata prietenie, tot acest mare autor patristic scrie următoarele: „E vădit oricui care cunoaște tainele mântuirii ca prieten adevărat și sigur e cel ce nu încetează a ne iubi pe noi chiar și când ne-am făcut dușmani; iar dușman fără credință și neîmblânzit e acela care
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
fost să facă din inima fiecărui creștin - sănătos ori pe patul de suferință - un altar aprins de flăcările iubirii de Dumnezeu și de oameni, pe care să ardă neîncetat focul rugăciunilor către Dumnezeu și sfânta meditație a cuvintelor Duhului. Textele patristice lansează și o exortație la introspecție, la meditația profundă Și constantă, sprijinită pe conținutul Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții Și pe paradigmele oferite de acestea asupra fragilității, coruptibilității, nestatorniciei Și efemerității lumii acesteia. Acesta este pentru om începutul căii
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
fost să facă din inima fiecărui creștin - sănătos ori pe patul de suferință - un altar aprins de flăcările iubirii de Dumnezeu și de oameni, pe care să ardă neîncetat focul rugăciunilor către Dumnezeu și sfânta meditație a cuvintelor Duhului. Textele patristice lansează și o exortație la introspecție, la meditația profundă Și constantă, sprijinită pe conținutul Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții Și pe paradigmele oferite de acestea asupra fragilității, coruptibilității, nestatorniciei Și efemerității lumii acesteia. Acesta este pentru om începutul căii
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut la Antiohia într-o familie creștină nobilă. Nu s-a putut stabili cu exactitate anul nașterii, însă majoritatea specialiștilor îl așază în intervalul 344 și 354, în ciuda faptului că nici un alt autor patristic nu a avut mai mulți biografi, începând de la Palladius, până la sfârșitul Imperiului bizantin. Conform celei mai recente biografii, întocmită de J. N. D. Kelly, pe baza cronologiei vieții Sfântului Episcop Meletie, Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
1949 [literele A, B, C, D-De, F-I, J-lacustru]; (serie nouă), București, 1965 și urm. [literele D, E, L M, N, O, P, R, S, Ș, T, Ț, U, V, X, Y, Z]. LAMPE = G. W. H. Lampe, A Patristic Greek Lexicon, Oxford, The Clarendon Press, 1961. LIDDELL-SCOTT = A Greek-English Lexiocon, compiled by Henry George Liddell and Robert Scott.(...), Oxford, 1996. MIKLOSICH = Lexicon Palaeoslovenico-Graeco-Latinum. Emendatum auctum edidit Fr. Miklosich, Vindobonae, Guilelmus Braumueller, 1862-1865. MS. 4389 = Biblioteca Academiei Române, Manuscrisul românesc nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Textul se țese iscusit dintr-un mănunchi de fire atent împletite pe urzeala discursului sacru. Stăpână pe conceptele vehiculate, înainte de a se aventura pe spinosul teritoriul autohton, Liliana Naclad rememorează succint parcursul istoric și tipologiile discursului religios fondator, apostolic, epistolar, patristic. Abia apoi își îngăduie să evoce supraviețuirea, în condiții de persecuție demne de timpul catacombelor, a discursului religios românesc dintre 1944 și prăbușirea comunismului. Și, sub inspiratul titlu Un Patriarh, o Biserică, două perioade istorice, comentând sinusoidele trudnicei tranziții de la
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
atacă subiecte tabu, la limita blasfemiei. Până la urmă, ignorarea de către public a unei piese ca Evangheliștii, premiată de către UNITER, sper că tot din spirit de frondă al juriului și nu din reziduale mentalități secularizante, reechilibrează balanța. Bună cunoscătoare a literaturii patristice și a istoriei religiilor, autoarea își reazemă argumentația pe citate și exemple bine alese, fie vorba de icongrafie sau de începuturile cinematografului evanghelic. Construit extrem de inteligent și redactat într-un stil aerat, volumul Discursul religios în mass-media cazul României postdecembriste
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
sens existenței sale, depășind viața biologică 6. Astfel comunicarea religioasă, prin aspectul său discursiv, comportă o multitudine de laturi, de la discursul lăuntric la cel exterior și simbolic, însă toate au aceeași rădăcină: în discursul Scripturistic, Hristic și apoi apostolic și patristic, ajungând în zilele noastre la transmiterea acestuia prin felurite forme pe care le voi aborda în cartea de față. Religia este cea mai veche, completă și complexă formă discursivă, pentru că pornește de la simboluri cu semnificații mai mari sau mai mici
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
lasă în istorie acel fir continuator al devenirii omului creștin. Pe baza acestui discurs se poate scrie istoria bisericii, se poate urmări evoluția acesteia în timp și spațiu, el fiind amprenta lăsată în istorie începând de la primele manifestări discursiv-religioase, apostolice, patristice, până la discursul credinciosului conectat la internetul zilelor noastre sau manifestat prin filmul religios. În România, țară preponderent ortodoxă 5, discursul religios este cel care a participat, conștient sau mai puțin conștient, la structurarea identității naționale, așa cum Adrian Marino, istoric și
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
fie el tânăr sau bătrân, reprezintă o practică ce nu își are rădăcini nici în Sfânta Scriptură, nici în tradiția apostolică și patristică. În demersul nostru, avem intenția de a arăta, în ordine cronologică, pe baza mărturiilor post apostolice și patristice, a istoriei Bisericii vechi - însă fără a avea pretenția de a fi exhaustivi -, că declarația lui Erickson și altele asemenea acesteia, sunt false, fiindcă, în realitate, există numeroase indicații că nou-născuții erau botezați. Vom trata problema din titlu, adresându-ne
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
se înțeleagă că ceea ce nașul sau părinții mărturisesc în locul copilului trebuie să o declare copilul toată viața de atunci înainte, ca să se împlinească în el promisiunea acelei zile, ca sămânța din acea zi să devină rod<footnote E. J. Kilmartin, „Patristic Views of Sacramental Sanctity”, în Proceedings of the Eight Annual Convention of the Society of Catholic College Teachers of Sacred Doctrine, 8, 1962, p. 79-82. footnote>. De bună seamă, cei mai mulți dintre noi, când am fost botezați, eram incapabili de a
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
pune în lumină «vera intentio» pe care Francisc a avut-o atunci când a scris Regula. Studiul avea menirea de a dovedi nevoia întoarcerii la originara «fraternitas» în ceea ce privește respectarea integrală și spirituală a Regulii. Clareno demonstrează o mare cunoaștere a izvoarelor patristice și franciscane. Printr-o acțiune selectivă, extrage anumite episoade și citate din viața lui Francisc, dar nu inventează nimic. Acest lucru ne face să credem că acestea se găsesc în izvoare ce astăzi nu ne sunt necunoscute, care probabil au
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Mavrocordat, cu felul lui de a despica firul în patru, începu să filozofeze asupra a ceea ce înseamnă să fii cinstit într-adevăr. Avea acea superioritate înaintea semenilor săi pe care doar lectura aprofundată o poate oferi. Citise cu atenție scrierile patristice și comentariile prelaților contemporani lui, deși se mișca într-o lume plină de intrigi politice și de trădări. La pupitrul său tăcea, discuțiile din divan nu-i cereau intervenția. La sfârșit, în taină, îi va strecura marelui vizir ideea că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de creații actuale, ce tratează subiecte de ordin sacru sau religios. Un posibil răspuns poate consta în declinul inevitabil despre care vorbește Michel Quenot 512, derapaj generat de renunțarea la canoanele iconografice consacrate ale Bisericii Orientale și de "abandonarea viziunii patristice"513 cu privire la modalitățile de reprezentare vizuală a sacrului. De altfel, însăși departajarea artistică între Răsăritul și Apusul european în ceea ce privește direcțiile artistice abordate pe parcursul ultimelor cinci veacuri poate să constituie un argument suficient de plauzibil al acestei situații. Este cunoscut, desigur
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cel Mare în Epistola adresată episcopilor Egiptului și Libiei împotriva arienilor și în Epistola către fratele Serapion despre moartea lui Arie. A se vedea mai pe larg la Mitropolit Nicolae Corneanu, Moartea ereticului Arie în lumina documentelor vremii, în Studii Patristice, Timișoara, 1984, p. 239-244 (n.s. 105, p. 126) footnote>. (Socrate, I, 25). După un timp, un partizan al rătăcirii lui Arie, bogat și influent, și-a dat silința să cumpere de la stat locul acela. Și demolând ceea ce era înainte, a
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
în mod expres: «Noi nu Știm ceea ce este El, ci ceea ce nu este»”<footnote Stromate 5; 71, 3; cf. Mario P. Begzos, „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church ...”, p. 333. footnote>. Aici avem prima prezentare clară a apofatismului patristic timpuriu. În legătură cu aceasta, Lot-Borodin exclamă: „(Clement) a instituit principiul apofatismului însuși”<footnote M. Lot-Borodine, La deification de l’homme selon la doctrine des Peres grecs, Paris Cerf, 1970, p. 26. footnote>. Origen este, de asemenea, un partizan al apofatismului: „Dumnezeu
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
religii șii-a apărat prin aceasta conținutul lui propriu<footnote Ibidem, p. 24. footnote>. Mântuirea prin Dumnezeu Care S-a făcut om este ideea centrală a Sfântului Atanasie cel Mare. Între teologii veacului al IV-lea,veacul de aur al literaturii patristice, care fundamentau teologic șievidențiau deplin adevărul credinței în dumnezeirea Logosului întrupat Sfântul Atanasie cel Mare ocupă primul loc<footnote Eduard Weigl, Untersuchungen zur Christologie des heiligen Athanasius, Pa-deborn, 1914, p. 14. footnote>. 1. În opoziție cu Arie, care pleca de la
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
recunoaștem imediat superioritatea. După Origen, el a furnizat prima prezentare sistematică și organică a credinței creștine. Speculațiile sale doctrinare merg mult dincolo de controversele contemporane și contribuie la progresul teologiei<footnote Johannes Quasten, Patrology, volume III (The Golden Age of Greek Patristic Literature from the Council of Nicaea to the Council of Chalcedon), Spectrum Publishers, The Newman Press, Westminster, Maryland, 1960, p. 283. footnote>. Totuși, este adevărat că Sfântul Grigorie de Nyssa nu poseda nici veleitățile, nici cunoștințele fratelui său în legătură cu chestiunile
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
se prelungește în satiră la adresa imposturii așa cum se întâmplă în ireverențioasa biografie a lui Victor Hugo întocmită de tânărul Eugen Ionescu. Observația este valabilă și în cazul lui Damian Stănoiu, un umorist apreciat de G. Călinescu pentru stilul savuros pastișând patristicul, dar care era desconsiderat de Ov. S. Crohmălniceanu, care îl caracteriza drept superficial, speculant al prostului gust pentru comic trivial, ieftin. În volumele de nuvele Călugări și ispite, Pocăința starețului, Necazurile părintelui Ghedeon, Eros la mănăstire etc. mediul monahal apare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
moftologice" și-a însușit-o temeinic, nu epigonic, ci în semn de prețuire și confirmare a validității modelului. Spre deosebire de situația din multe proze scurte ale lui Al. O. Teodoreanu, relativ puține aspecte lingvistice din scrierile impregnate de un suav umor patristic ale lui Damian Stănoiu amintesc de limbajul personajelor caragialiene. Unul dintre aceste aspecte ține de revalorificarea potențialului comic al stilului telegrafic. Generatoare de paralogisme derivate din concentrarea abuzivă responsabilă de lipsa de precizie a anunțurilor, telegrama este și la Damian
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
au acumulat nici o experiență despre lucrurile omenești, nici nu au terminat de învățat din obișnuința socială principiile bunului simț, totuși au absolvit școlile seminariale, acest non plus ultra al modernei cunoașteri ecleziastice" (p. 34). 44 Singular este paralelismul între textele patristice cele mai frecvent amintite de Rosmini și acelea care au servit ca ghid de descriere a figurii "episcopului ideal" pentru Reforma catolică a secolului al XVI-lea, opinie asemănătoare cu a lui HJ. Jedin, Il tipo ideale di vescovo secondo
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
numesc pe Hristos Împărat, pentru că Îl văd răstignit. A se jertfi pentru cei conduși este fapta unui Împărat”49. Atunci când face referire la negrăita dragoste a Multipla revelare a iubirii lui Dumnezeu pentru noi 51 lui Dumnezeu pentru oameni, autorul patristic menționat consemnează : „Cum ? Nu numai că a dat pe Fiul Său Cel iubit, ci În așa fel, Încât să fie crucificat. Admiră bogăția iubirii Sale față de om ; pe Fiul Său iubit l‑a dat pentru cei vrednici de ură”50
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
socotită, căci cele despre Mine au ajuns la sfârșit” (Luca 22, 37). Cupa cea amară a suferințelor Sale cuprindea păcatele Întregii lumi. „Numai Cel fără de păcat putea să moară pentru păcătoși”69, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Același autor patristic menționează că, pe Golgota, Hristos a fost În același timp și jertfă și preot jertfitor ; jertfă după trup și preot după Duh, iar crucea a fost altar 70. Îndurând toate pedepsele rezervate umanității păcătoase, Fiul lui Dumnezeu ispășește pe cruce
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
33). Descrierea pătimirilor și a morții Domnului nostru Iisus Hristos pe cruce ocupă un loc deloc neglijat În literatura patristică. Ne vom opri Însă aici doar la câteva scurte texte ale Sfântului Ioan Gură de Aur. În acest sens, autorul patristic, În omilia a IV‑a la Epistola către Evrei, arătând importanța Pătimirilor Domnului, exclamă : „Pătimind Fiul ceea ce a pătimit, este cu mult mai mare și mai Însemnat decât a face lumea și a o crea din ceea ce nu era”. Același
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]