778 matches
-
la zece. În fiecare zi testând o nouă versiune beta îmbunătățită a propriei persoane. Ajustând micile detalii pentru a urma trendul pieței. Îmbrăcămintea ei, mulată ca un costum de baie, strânsă pe corp, peste colanții ei alunecă imaginile unor femei pedalând înspre nicăieri cu o mie de calorii pe oră. — În secvența de Talent Personal a programului meu, spune ea, am să vă arăt cum să dați afară ce-ați înghițit. Un stomac plin cu înghețată de piersici, o pungă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dâră de pucioasă după ei. S-au dărâmat toți pereții, gravitația a dispărut dintr-odată și plutesc printre mobile, cioburi colorate, picioare, torsuri și brațe smulse. „Ce faci, iubitule?” îmi zâmbește un cap blond. - Ce faci, dragă? repetă Carina. Ce pedalezi ca apucatul? *** Luni Coastele-mi îmboldesc plămânii, umărul stâng seamănă cu un macaz înțepenit de frunze uscate. Când încerc să-mi dezdoi spinarea, vertebrele zbârnâie și revin cu greu la locul lor. O durere înfundată, apărută în tâmple, începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
târziu, mi-am cumpărat una, eram foarte mândru și de bicicleta mea și de mine. Am început să fac zeci de kilometri cu ea zilnic. Ieșeam în marginea orașului și pândeam cicliștii care se antrenau. Mă luam după ei și pedalam cât puteam de tare. Uneori reușeam să-i însoțesc câțiva kilometri. Pe urmă așteptam alții. Seara, mă întorceam frânt. Îmi storceam maioul de transpirație, făceam un duș și mă culcam fericit. Această pasiune a eșuat în umilință. Într-o zi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
roșii, repirația înțepătoare și-l ținea pe Sampath de parcă nu avea de gând să-i mai dea vreodată drumul. În cele din urmă, bărbatul fusese alugat de proprietarul gheretei de ceai, care ieșise și aruncase cu pietre după el. Sampath pedalase până departe și se oprise în mijlocul unui câmp să-și revină. La fel de nemișcat ca plantele din jurul lui, absorbind liniștea și verdeața. Oh, dar cu maimuțele era altfel, își zise fără voia lui, privindu-le cum treceau prin bucătăria mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
15 Era cam șase dimineața și deja vânzătorul de ziare din Shahkot distribuia povestea prin tot orașul. Ajungea cu o bufnitură pe verande și în tinde, se izbea de uși și trecea prin ferestre. În scurt timp, vânzătorul de ziare pedală pe lângă casa inspectoratului sanitar șef, care stătea așezat pe un scaun de nuiele pe verandă, anticipând bucuros sosirea ziarului, iar cana de ceai pe care tocmai și-o turnase scotea aburi delicați și aromați în fața sa. Ei bine, omul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
liniștit pe verandă, încercă să-i arunce ziarul direct la picioare. Se lansă ca o rachetă, despicând aerul și aterizând cu o bufnitură în tava de ceai. — Serios, ești prea plin de zel, strigă medicul după silueta care se îndepărta pedalând rapid și se așeză trist să citească știrile zilei în lipsa ceștii sale reconfortante de Darjeeling. — Rama Rama Rama Rama Rama, murmură el citind despre abuzurile maimuțelor, frecându-și picioarele unul de celălalt pentru a se încuraja în fața unor știri atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
plângea și mai tare... bărbatul își pierdu fărâma de răbdare ce mai avea din nu știu câtă, o luă de sus fetița cu bicicleta cu tot și o mută de pe trotuarul inegal pe spațiul betonat, dar fetița nici acolo nu voise să pedaleze, zicea ceva că nu știe, iar tăticul strigă tare, apoi abandonă definitiv instrucția. Femeia încercă să-și liștească soțul, a cărui voce răsună printre blocuri. Culmea, ce adversar redutabil poate deveni propriul tău copil la trei ani! ... pentru un bărbat
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
creștea, pe fereastră se vedeau lucind, printre coroanele copacilor, luminile tremurătoare ale decorațiunilor de Crăciun. Într-o seară valul m-a izbit cu forță. Valul negru al melancoliei, al dezastrului. Viața îmi cădea în cap. Nu era de ajuns să pedalezi în gol, pentru a te salva. Răul nu se desprindea de mine, rămânea lipit ca bicicleta aceea fără roate. În seara aceea i-am telefonat. În salon se aflau obișnuiții musafiri, se juca un joc de societate, sofisticat în construcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu vede pe nimen!. Mi-a sărit capacul. Dar Moișă Moișă, adică tovarășul Gafton, soțiorul? Dar chiriașul, bisexuatul profesor de limbi, Limbutul, botezat Vancea? Ăsta, ce-i, de fapt? Zăpăcită cu totul, îi pierise glasul. Am apăsat și mai tare pedala. Să n-aud că și doctorul... O fi cumva și doctorul Marga vreun Margulis sau Maimonides? Câți or mai fi, câți? De ce nume românizate, cucoană, de ce? De ce nu scot ăștia puțica la vedere, să-i recunoaștem, o întreb pe leșinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
te Întorci În timp, crede-mă, dragul meu! Ceea ce vrei tu să regăsești nu mai există nicăieri altundeva decât În mintea ta... Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți În grădini, și ea pedalează fără nici o grabă, pentru că e prea frumos afară ca să se grăbească. De pe pod vede Rinul verde, până departe, spuma albă, ridicată peste ecluze, copacii albi, Înfloriți pe dealurile verzi, aude clopotul catedralei, și legată la ochi ar ști să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o scurtă plimbare prin parcul plin de animale și opere de artă, Înainte să pornească pe drumul lung spre casă. Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți deasupra imenselor geamuri limpezi. Iar tu pedalezi fără nici o grabă pentru că e prea frumos afară ca să te grăbești, de pe podul pe care treci acum, vezi Rinul verde până departe, vezi spuma albă, ridicată peste ecluze, vezi copacii albi, Înfloriți pe dealurile verzi, auzi clopotul catedralei. Peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ridică și o ia spre sală, unde îl urmez sfioasă. Paul începe să-mi arate niște exerciții de încălzire. Mă conduce la bicicletă, și spune: ― Zic că cinci minute pe bicicletă ar fi de ajuns ca să te încălzești. Stau și pedalez, iar în două minute transpirația mi se scurge de pe frunte și picură pe podea. ― Asta e, spune Paul. Te descurci minunat, aproape ai terminat. Doamne, vreau să mă opresc, deja îmi pot simți mușchii, câți or fi acolo, în picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
el despre noile strategii de publicitate. Brad? Care e problema? Se ridică, evident îngrijorată, și-și pune mâna pe brațul lui, dar Brad o ignoră și continuă să fugă. Iese val-vârtej din clădire, sare în mașină și apasă la maximum pedala de accelerație. Nu vede pietoni, nu vede șoferi, puțin îi pasă de limita de viteză: Brad demarează în trombă, arătând din ce în ce mai tare cu unul care urmează să facă un atac de cord. ― Bine, dragă, spune Lauren. Ne vedem mâine. ― Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai departe și mai ales nu încerca să înțelegi ce se întâmplă! Nu-i timp acum. Ușor de spus dar extraordinar de greu de făcut. Senzația era cel puțin năstrușnică, își dădea seama că face mișcări caraghioase, ca și cum ar fi pedalat pe o bicicletă invizibilă. Deoarece se deplasau atât de repede și moșul îl ținea strâns de brațul drept, întinse mâna stângă în față ca să se ferească de eventualele obstacole ascunse în întuneric. În lumina lunii văzu râpa adâncă despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
curent cu vocabularul, dar până atunci nu avusese curajul să facă așa ceva. Era mult mai ușor să doarmă. Și dacă ar mai fi avut o erecție, la ce bun? Probabil că n-ar fi urmat decât încă un minut de „pedalat“ peste Carol, și apoi aceeași senzație de impotență secătuită. Acum, că se afla în plină „convalescență“, cum o numeau cei de la Alcoolicii Anonimi, reacțiile sale sexuale, dacă le putem numi astfel, se înrăutățiseră. Dave 2 îl avertizase pe Dan că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
închipuit că ridicau o grămadă de bani pe chestia asta. Dar, observând mai atent halul în care era cârciuma și halul în care arătau gagicile, am ajuns la concluzia că erau cu mult mai prost plătite. Două ore mai târziu pedalam prin Times Square în căutare de ceva contra cost. Am găsit câte ceva. M-a abordat o prostituată foarte tânără. Ne-am urcat într-un taxi și am pornit-o spre centru, vest, drumul spre Chelsea. Doar o singură dată m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o să-mi dai dreptate. Ai să vezi! Deși vorbele lui Alex o neliniștiseră și purtau în ele hotărâri ce păreau deja luate, Olga nu era convinsă că totul e pierdut. Ea voia ca Alex să fie al ei, și atât! Pedală pe aceeași placă știută în care își puse în joc, cum știa ea mai bine, farmecele feminine: - Cum ți-ai dat tu seama că nu suntem potriviți unul pentru altul, dragul meu drag? - Prin multe... Dacă ții neapărat îți pot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
observat mâinile lui Catherine cum stăteau lejere pe volan. Arătătorul drept se mișcă pentru a zgâria o veche etichetă autoadezivă de pe parbriz. Oprit lângă mașina ei, i-am privit coapsele cum se freacă una de cealaltă în momentul când apăsă pedala de frână. Înaintând pe Western Avenue, îmi doream să-i văd corpul că îmbrățișează habitaclul mașinii. Cu gândul i-am apăsat vulva umedă de toate panourile expuse și de bord, i-am zdrobit ușor sânii de stâlpul portierei și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
á rébours”, fără transcendent, „primatul grotescului asupra goticului”, „metamorfoza mecanomorfă”, „substituirea (de tip absurd) om-animal”, sînt — toate — proprii creației lui Urmuz. După paranteza stalinistă a anilor ’50, o parte a criticii care-l va „recupera” pe autorul Paginilor bizare va pedala - pe culoarul unui marxism estetizat - asupra caracterului „antiburghez” al scrierilor sale. Matei Călinescu vede în „problema incomunicabilității” urmuziene „o formă a crizei spirituale în cadrul capitalismului modern” (op. cit, p. 82). Avangarda, afirmă criticul, „l-a utilizat pe Urmuz ca să lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tabloului nu mă născusem încă peste două toamne începeam să alerg pe culoarul lung urmărit de surâsul de icoană al dimineții se înălța zborul spre cosmos din cameră galbenă cu samovar în spatele camionului scuturat la fiecare articulare a caldarâmului am pedalat pe tricicleta cu îngeri la noua locuință tata strângea la timp furtunul prin care țâșneau gaze iepurele bolnav de la otrava din iarbă tremura în cornișa timpului în timp ce eu întinam caietul de matematică cu tema pentru acasă se dovedea existența spațiului
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dumneata. Așa că Încearcă să nu adormi la loc. Închise, Își scoase căștile și le aruncă pe scaunul de alături, lîngă mobil. CÎnd tocmai depășea rapid ruinele vechii abații, Lucas se Încrucișă, fără să-i dea atenție, cu o fată care pedala de zor pe o bicicletă albastră cu un far ce lumina intermitent, cu fusta fluturînd În vînt, avînd În minte vestea pe care urma să i-o dea lui Ronan și care avea să le schimbe viața. Or să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
amuzament Încercând să urce pe ea pe alee, În văzul celor de la ferestre și balcoane, o duse de ghidon, scoțând-o din curtea hotelului, până pe Meadfoot Road. După un start greșit și câteva balansuri alarmante porni bicicleta și Începu să pedaleze hotărât. Era o după-amiază plăcută, Însorită, cu o briză ușoară dinspre sud, care, Întețită de mișcarea pe care o făcea tăind aerul, Îi flutura barba și Îi răcorea plăcut obrajii. Ca Întotdeauna, viteza amețitoare, prin comparație cu mersul pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îndreptând căruciorul. Dumneavoastră să fiți Întreg. — Sunt Întreg, mulțumesc. Bună ziua. Plater inistase Întotdeauna ca, după o căzătură, să se suie imediat la loc pe bicicletă („Altfel vă pierdeți curajul, domnu’ James“), astfel că, viteaz, Încălecă din nou și se Îndepărtă pedalând. Interpretă incidentul ca pe un avertisment Împotriva mândriei excesive - nu doar În ce privea mersul pe bicicletă, ci și (pentru a extinde analogia pe care tocmai o făcea când acesta avusese loc) cu aplicație În viața literară. Era grozav de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deșert și asprite în coajă, încât de departe se zăreau ca tendoanele lui Matusalem, sprijinind o corolă în freamăt. Omar mai fusese la Abarkouh o singură dată, însoțit de bunicu-său, dar atunci se dusese cu bicicleta. Era o nesăbuință să pedalezi într-o zi ca aia, era ca și cum te-ai fi învoit să fii copt în deschizătura unui cuptor. Dar el nu avea timp. Ajunsese la chiparos în plină amiază și își simțea sufletul amărui și înecăcios, precum o otravă sub
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
uitaseră. Printre casele risipite precum zarurile pe o tablă de joc se despleteau drumuri care înălțau praf, iar Omar, de la fereastra bistroului, văzu două motociclete, apoi o furgonetă cu mobilă și, în cele din urmă, o femeie în rochie verde, pedalând pe o bicicletă. Topometriștii își simțiseră foamea râcâindu-le în stomac: N-am putea să mâncăm de prânz? zise cel care purta șapcă. Nu știa când trecuseră două ore. Mai întâi stătuseră sub salcâm, după asta fugiseră de căldură. Ustensilele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]