1,011 matches
-
rezolvarea cazurilor de conștiință", care denumește, prin extensie, și o "persoană pedantă și meticuloasă"; în spaniolă situația e asemănătoare. în franceză (de unde româna a preluat cele două cuvinte), casuistique apare cu sensul teologic normal și cu o extindere semantică ușor peiorativă, ca tendință spre exces de subtilitate; același lucru apare la casuiste; în engleză, casuistry și casuist sînt poate mai des folosite cu valoare peiorativă, prin apropierea de sofistică. Revenind la dicționarele noastre, trebuie spus că excesul negativ e agravat de
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
preluat cele două cuvinte), casuistique apare cu sensul teologic normal și cu o extindere semantică ușor peiorativă, ca tendință spre exces de subtilitate; același lucru apare la casuiste; în engleză, casuistry și casuist sînt poate mai des folosite cu valoare peiorativă, prin apropierea de sofistică. Revenind la dicționarele noastre, trebuie spus că excesul negativ e agravat de lipsa de actualizare. în momentul de față, cazuistică e un termen foarte mult folosit, în diferite discipline, cu sensurile noi și specializate de "listă
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
Altfel spus, Virgil Ierunca ne-a învățat, simplu, a ne situa între a fi și a nu fi. Poziție ce se cuvine, în răstimpuri, rectificată. Dar autocritica? (Despărțim astfel cuvîntul, deoarece, grație limbii de lemn, forma sa integrată a devenit peiorativă.) Virgil Ierunca știe să fie și autocritic, asumîndu-se în totalitatea manifestărilor d-sale în timp și spațiu, precum un irecuzabil semn de probitate: "Recitesc De două mii de ani. Încîntat. Cu atît mai mult cu cît aveam o opinie tulbure despre
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
Rodica Zafiu E remarcabilă capacitatea turcismelor de a rămâne în circulație, mai ales în stilul colocvial. Termeni aparent desueți, legați de o anumită epocă din trecut, revin în uzul curent, adesea cu sensuri figurate, ironice și peiorative. În ultima vreme, presa românească utilizează intens cuvântul beizadea, pentru a desemna, depreciativ, pe fiul sau fiica unor persoane cu poziție socială sau situație economică privilegiată. Termenul pare să fi trecut, prin contagiune, de la un ziar la altul, odată cu temele
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
înregistrat deja de Lazăr Șăineanu, în Influența orientală asupra limbei și culturei române (1900) și confirmat de Dicționarul limbii române (DA 1913: „azi mai mult în ironie”), de Dicționarul lui Scriban (1939) etc.; nu e totuși precizată natura sa. Valoarea peiorativă s-a dezvoltat, probabil, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în care discursul politic al României moderne (nu numai cel al tinerilor franțuziți) revalorifica ironic vocabularul de origine turcească. Era epoca în care primul ministru Brătianu era
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
nu numai cel al tinerilor franțuziți) revalorifica ironic vocabularul de origine turcească. Era epoca în care primul ministru Brătianu era poreclit Vizirul, iar două poezii-pamflet ale lui Bolintineanu se intitulau Beizadea Costache din București către beizadea Costache din Ploiești... Uzul peiorativ se bazează pe degradarea comică a semnificației (de la „prinț” real la „pretins prinț”, „ins care se crede prinț”), dar și pe conotațiile balcanice ale termenului (asocierea cu alte turcisme din sfera corupției și a decăderii) și chiar pe forma feminină
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
umple: ideea exprimată în franceză, de exemplu, prin formula fils à papa, implicând avantajele nemeritate obținute de cineva prin poziția părinților, este sugerată în română prin sintagme mai puțin fixate: copil de bani gata, copil de ștab etc. „Prințișorul”, desemnare peiorativă care circula în perioada comunistă cu referire la Nicu Ceaușescu, are mai puține șanse de extindere astăzi, când pare - cel puțin în lexicul manelelor, în extindere în limbajul curent - un epitet întru totul apreciativ, lipsit de ironie și autoironie. Nu
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
și rad- erau percepute deopotrivă ca exprimînd ideea de "bucurie, veselie". În limba veche hilar sau ilar (DOOM 2005 admite ambele variante, cu preferință pentru prima) nu presupunea ideea de ridicol; cuvîntul a căpătat doar între timp un sens predominant peiorativ: deși este explicat în mod relativ neutru - în DEX este definit prin sinonimul ilariant - "Care stârnește râsul (general)", utilizările sale presupun în genere o sursă ridicolă și un comic involuntar (rezultate hilare, eroism hilar, proiect de lege hilar etc.). Lucrurile
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
definit prin sinonimul ilariant - "Care stârnește râsul (general)", utilizările sale presupun în genere o sursă ridicolă și un comic involuntar (rezultate hilare, eroism hilar, proiect de lege hilar etc.). Lucrurile nu stăteau așa în latină și nu regăsim o evoluție peiorativă nici în limbile romanice actuale: în franceză, hilare înseamnă "care se află într-o stare de euforie, de mulțumire fericită, de dulce veselie" (Petit Robert); în italiană, ilare este definit ca "bine dispus, mulțumit, vesel" (Zingarelli). Traducerea neutră, deloc peiorativă
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
peiorativă nici în limbile romanice actuale: în franceză, hilare înseamnă "care se află într-o stare de euforie, de mulțumire fericită, de dulce veselie" (Petit Robert); în italiană, ilare este definit ca "bine dispus, mulțumit, vesel" (Zingarelli). Traducerea neutră, deloc peiorativă, a lui București prin Hilariopolis apare în versiunea latină a Wikipediei (Vicipaedia): "Bucaresta sive Hilariopolis caput et urbs maxima Romaniae est". Evident, activarea conotațiilor negative actuale e inevitabilă pentru cititorul neprevenit, dar ea nu trebuie să se proiecteze, retroactiv, asupra
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
N-ar putea „protesta“ la fel de bine și optzeciștii? În fond, „realul“, „trăirea“ se află în creația modernă într-o osmoză fertilă, necesară cu „livrescul“, în omogenitatea aceluiași complex al „universurilor «secunde», paralele“, al „magiei verbale“. Livrescul, termen frecvent cu iz peiorativ, ar putea fi incriminat doar atunci cînd se află la mijloc o scădere estetică, un atare grad de debilitare al corpului textual, încît îi iese la iveală osatura culturală. În consecință, cu toate că deschid un capitol distinct al lirismului contemporan, nu
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
din gr. emphainein „a arăta, a demonstra”) și al derivatelor sale în limbile europene, cu semnificații care s-au dezvoltat într-o tradiție comună retorică și lingvistică. Din păcate, dicționarele noastre actuale se limitează, aproape în totalitate, la sensurile predominant peiorative, preluate din franceză; în DEX, emfaza este definită ca „atitudine nenaturală, pretențioasă; afectare în scris, în vorbire, în comportare”; iar adjectivul emfatic este explicat, în mod similar, ca „plin de emfază; nenatural, pretențios, bombastic, umflat”. Nici a emfatiza, nici a
Emfatizare - emfazare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6562_a_7887]
-
Sorin Lavric Dintre cuvintele pe care uzura morală amenință să le scoată definitiv din circuitul limbii, "burghezia" ocupă un loc aparte. Nici măcar astăzi încărcătura peiorativă pe care a căpătat-o în timpul comunismului nu s-a stins în mințile noastre. Ceva din ferocitatea filistină a burtă-verzimii reacționare a contaminat adînc cîmpul semantic al acestei vocabule atît de inofensive. Și astfel, peste aerul urban al Burg-ului
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
Săracul, că e vorba de cel de pe stradă sau de cel căzut în lipsuri materiale, originar fiind dintr-un strat social avut sau chiar bogat, e o prezență în general discretă în țările române (...). În general, termenii folosiți nu sunt peiorativi (...). Conotațiile negative ale limbajului despre săraci apar la începutul secolului al XIX-lea (...). Plecând de la vocabular, putem presupune că, în spațiul românesc și în perioada de timp abordată aici, săracul e o prezență ștearsă poate, dar nu lipsită de locul
Sărac, defavorizat, amărît... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13285_a_14610]
-
a fost invitată în platou. Totodată, ea remarcă ”accente misogine” ale lui Ciutacu. ”Sesizarea pentru această emisiune îmi aparține. Este vorba de un linșaj mediatic la adresa unui jurnalist. Montajul din emisiunile anterioare a avut rolul de a aduce o imagine peiorativa doamnei Andree Pora. În studiou a fost invitat Bogdan Chiriac, Andreea Pora nu a fost invitată să participe nici în emisiune. Această emisiune a avut drept scop stigmatizarea Andreei Pora. Eu remarc niște accente misogine. Victor Ciutacu nu a asigurat
Narcisa Iorga îl amendează pe Ciutacu pentru Pora. ”Iorga are mici fustrări. N-o invit pe Pora, am standardele mele” by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78101_a_79426]
-
însuși programul ei genetic. Așadar, dincolo de toate elementele amintite mai sus ca posibile surse ale unui stereotip inevitabil, simpozionul de la Baia Mare și-a inventat instrumente de o maximă eficiență cu ajutorul cărora prelucrează fatalitățile și resemnifică noțiunile cu un posibil conținut peiorativ. Monotonia devine aici unitate și continuitate, după cum revenirile acelorași nume îmbogățesc în profunzime patrimoniul, chiar dacă aparent ele obstrucționează nestăvilita contabilizare de nume pe care un astfel de proiect o presupune ca pe o fatalitate. Din perspectiva unei asemenea judecăți, care
Cărbunari 2004 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12546_a_13871]
-
Deși europenii surâd când aud vorbindu-se de un Muzeu al Țăranului, fiindcă le sună peiorativ și anacronic (constata regretata Irina Nicolau), istoricul de artă Jean-François Chevrier a menționat, recent, MȚR drept reușită muzeografică notabilă, care se poate compara cu Museo civico di Castelvecchio, din Verona, sau cu Muzeul de Artă din Sao Paolo. Asta cu toate că
MȚR în Le Monde () [Corola-journal/Journalistic/3333_a_4658]
-
Daniel Cristea-Enache Pe scena noastră literară, ca și pe cea politică, avem, în mod categorial, două tipuri de protagoniști (nu scriu personaje fiindcă acest termen s-a încărcat de conotații peiorative): oameni cu prea mult trecut; și oameni cu prea puțin. Primii au traversat, cum au putut, o epocă dramatică. Erau tineri la instalarea comunismului în România și aproape vârstnici la căderea regimului. Știind foarte bine, pe pielea lor, ce a
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
în plăceri ușoare, croiesc planuri și le povestesc, încearcă să le realizeze, întorcîndu-se apoi încă o dată înfrînți. O înfrîngere care nu e niciodată ultima. Această "lume de la fund", adesea magistral surprinsă, a născut caracterizarea lui Istrati drept "Gorki balcanic". Nimic peiorativ, firește, în această caracterizare (dimpotrivă); deși ea e departe de a putea epuiza substanță unei opere mult mai bogată în înțelesuri. Istrati a putut recrea acest univers pentru că era al său. Se ivise aici și trăise aidoma eroilor săi. Dintr-
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
nici nu a fost vorba de o metaforă, ci de o asociere sonoră, pe baza structurii fonetice a cuvîntului (prima sa parte ar putea evoca un bebe sau un bibic, finalul fiind analizat ca și cînd ar cuprinde sufixul adesea peiorativ -an). Metafora e, desigur, un procedeu esențial al creativității argotice. În volumul recent apar cîteva dintre metaforele deja cunoscute, chiar în afara spațiului militar, și deja atestate în articolul din 1982: de pildă, țambal ca denumire pentru un pat de lemn
Jargon și argou militar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8313_a_9638]
-
Rodica Zafiu Anormal, din punct de vedere psihologic sau cognitiv, ca un sufix colectiv să tindă spre conotații peiorative: tratarea globală a unor ființe care pretind respectarea individualității lor e percepută adesea ca un act de depreciere. Mecanismul se verifică cel mai ușor în cazul unui tip de antonomază: folosite la plural, ca substantive comune, numele proprii - ionești și
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
potențial ironic depreciativ, care nu se activează totdeauna, dar nici nu poate fi trecut cu vederea. Din păcate, dicționarele noastre moderne, mai puțin atente la uz și lipsite de sprijinul citatelor ilustrative, nu înregistrează totdeauna asemenea valori. De altfel, conotația peiorativă e absentă la unele derivate vechi, care s-au impus într-un registru neutru (tinerime, preoțime), dar devine foarte evidentă la creațiile noi, mai ales la cele din limbajul colocvial. Dintre derivatele cu sufixul -ime cunoscute de toată lumea, unele lipsesc
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
preoților; mulțime de preoți; totalitatea preoților" (preoțime) etc. Oscilația între sensurile de bază - care sînt într-adevăr cele sugerate de dubla definiție: desemnare a unei categorii sau a unui număr mare de indivizi - determină de fapt absența sau prezența conotațiilor peiorative: de obicei, desemnarea categoriei e obiectivă (nobilime, boierime, țărănime), în vreme ce considerarea unui număr mare (implicație: excesiv de mare) implică o judecată negativă (e cazul lui funcționărime); ironia poate fi determinată și de inadecvarea ideii de "clasă" sau "colectivitate" la o categorie
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
subtil (poețime). Evident, în cuvinte ca mitocănime, ștăbime, hoțime, valoarea negativă e clar determinată de sensul bazei de derivare (în DEX se indică în mod excepțional sensul depreciativ al cuvîntului burtăverzime, unde situația e similară, burtăverde fiind deja un termen peiorativ). Ca pentru majoritatea sufixelor, nu există o regulă de combinare, deci apar frecvente asimetrii lexicale: tinerime e foarte cunoscut, în vreme ce bătrînime e rar; de la unele nume de profesii se formează derivate în -ime (profesor - profesorime), de la altele (cum ar fi
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
date raselor extraterestre poartă tonuri rasiste, Brunner făcând analogii cu modul în care erau apelați coreeni în timpul războiului, iar Peterson sugerând că "nu doar că porecla de 'Gândaci' dată arahnidelor de pe Klendathu sună ca un termen rasist - amintinnd de folosirea peiorativă a termenului 'jidov' - dar personajele lui Heinlein cred că oamenii sunt superiori Gândacilor și că sunt meniți să se răspândească prin galaxie." Robert A. W. Lowndes a subliniat că războiul dintre omenire și arahnoizi nu este unul legat de puritatea
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]