879 matches
-
bine pe cât erau rănile - uneori foarte adânci - pe care fiecare din ei, unii mai mult, alții mai puțin, le purta în suflet. Opt călugări de vârste diferite, proveniți din medii diferite; opt trupuri măcinate de posturi, de muncă și de penitențe, opt inimi sfâșiate, ca și a sa, de iubirea pentru Mântuitor. Când sfârși litania și fu în picioare, îi veni alături imediat, în tăcere, cu bunăvoință, Simplicius, călugărul cel mai tânăr, care ținea într-o mână un coșuleț de răchită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de ce - se întrebau, ispitindu-se - oamenii aceia urcaseră până la sihăstrie să-i tulbure pacea? Comunitatea lor își întocmise de curând regola, alcătuită din precepte severe: munca la câmp și îngrijirea puținelor animale de lapte, posturi, mărturisirea periodică a păcatelor și penitență, tăcere în afara liturghiei, studiul bazelor limbii grecești, lectura și comentarea Textelor Sfinte, nici un contact cu exteriorul, decât prin persoana abatelui, și mai ales rugăciune, multă rugăciune, individuală și colectivă. Locul sihăstriei lor fusese ales, cu cincisprezece ani înainte, de însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sfârșit, capacitatea sa de sacrificiu, ce ajungea până la limitele autodistrugerii, îl făcuseră pentru multă vreme pe Canzianus să-l îndrăgească; acesta dăduse la o parte ciudățeniile sale și în special pulsiunile sexuale virulente care îl determinau să-și impună deseori penitențe dureroase și posturi extenuante. Prezența sa, totuși, devenise curând neliniștitoare pentru confrați, iar atunci când Simplicius, exasperat de o lungă și umilitoare persecuție, îi denunțase deschis avansurile pe care i le făcea, îndepărtarea sa din sihăstrie fu inevitabilă. A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în genunchi, în vreme ce, de undeva, un copil speriat de tonul mânios al abatelui izbucnea în plâns. O matroană între două vârste, cu fața acoperită de un văl negru, se aruncă la picioarele lui. Printre lacrimi, îl imploră: — Iertare, părinte sfânt! Penitență! Supune-ne la penitență! Purifică sufletele noastre mizerabile și primește-ne. Ai milă de noi! Ai milă de noi! Cu fruntea încruntată, Canzianus o cercetă pentru câteva clipe. Apoi, chipul său se însenină; trecu o privire rapidă peste fețele confraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
undeva, un copil speriat de tonul mânios al abatelui izbucnea în plâns. O matroană între două vârste, cu fața acoperită de un văl negru, se aruncă la picioarele lui. Printre lacrimi, îl imploră: — Iertare, părinte sfânt! Penitență! Supune-ne la penitență! Purifică sufletele noastre mizerabile și primește-ne. Ai milă de noi! Ai milă de noi! Cu fruntea încruntată, Canzianus o cercetă pentru câteva clipe. Apoi, chipul său se însenină; trecu o privire rapidă peste fețele confraților săi, înțelese că îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trebuie s-o implorați, ci pe a Celui Preaînalt! porunci obosit. înțelegea acum că, după ce îi împovărase cu reproșuri, trebuia să le dea o speranță. Trecând de la cuvintele tunătoare la un ton de hotărâre calmă, adăugă: — Această femeie spune bine: penitență! Rugăciune și penitență! Căutând prin mulțime, îl găsi imediat alături pe bărbatul bărbos care, puțin mai devreme, vorbise în numele tuturor: — Ambianus, îți vorbesc ție, care ești capul satului. Văd că sunteți mulți; toți sunt din comunitatea voastră? Bărbatul plecă, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
implorați, ci pe a Celui Preaînalt! porunci obosit. înțelegea acum că, după ce îi împovărase cu reproșuri, trebuia să le dea o speranță. Trecând de la cuvintele tunătoare la un ton de hotărâre calmă, adăugă: — Această femeie spune bine: penitență! Rugăciune și penitență! Căutând prin mulțime, îl găsi imediat alături pe bărbatul bărbos care, puțin mai devreme, vorbise în numele tuturor: — Ambianus, îți vorbesc ție, care ești capul satului. Văd că sunteți mulți; toți sunt din comunitatea voastră? Bărbatul plecă, parcă stânjenit, capul. — Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
momentul în care au fost bătuți în mod nedrept și barbar cred că era firesc să vă așteptați la această reacție. Nu vă avantajează faptul că ați făcut publică oprirea dumneavoastră la poarta spitalului. Dacă nu ați făcut-o ca penitență, cred că era mai bine să păstrați un lung moment de tăcere. Nu este de ajuns să ne anunțați după trei zile - de la acest post guvernamental - că tot ceea ce s-a petrecut în zilele de 14 și 15 e regretabil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
homme, apres le soin de l'intérét personnel est, trop souvent, l'art de donner du désagrement a ses semblables" (Henri-Frédéric Amiel, Fragments d'un journal intime, Paris, Librairie Stock, 1931, 1, p. 228). Se explică astfel, la autorul nostru, penitența, sobrietatea, rezerva. El, un sociabil delicat, ar fi handicapat de lume, dacă s-ar expune. Această contrarietate, acest amour manqué a stârnit amărăciunea viziunii sale despre lume. Morbiditatea sa, lupta cu vicisitudinile unui organism precar au îngreunat plierea la real
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
șah, anticipa toate mișcările mele și nu-mi lăsa nici o oportunitate să ies. Te iubesc, Jean-Claude, dar te iubesc diferit. Da, ceva se schimbase. Îl iubeam fără pasiune, fără bucurie, cu răbdare și tenacitate, ca un criminal care își iubește penitența. Amânam mereu momentul despărțirii definitive, temându-mă și bucurându-mă în același timp de iminența acesteia. — Am încredere în iubirea noastră, mă asigură Jean-Claude strângându-mi mâna, cu un zâmbet de criminal părtaș. Gândește-te unde eram acum șase luni
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cântec al miresei, la români: „Cântăte, dragă mireasă, / să se facă pruna grasă / Și te cântă-n batistuță, / Să se facă rodu-n viță“ (I. Șeuleanu, Poezia populară de nuntă). În învățătura și în morala creștină, plângerea e semnul căinței, al penitenței... În tradiția românească, o atenție deosebită s-a acordat, plânsului copilului, mai ales plânsului excesiv în timpul nopții, deoarece se consideră că acesta este trimis de duhuri rele. Pentru a preîntâmpina sau opri acest plâns existau numeroase descântece și vrăji: se
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
garanție a faptului că jurământul de credință pe care-l făcusem în tinerețe nu fusese călcat. M-am oprit asupra acelui filozof care repudiase limbajul metafizicii punând în locul lui un idiom și mai teribil încă. În fond Heidegger a fost penitența mea, pensum-ul pe care mi l-am dat pentru trădarea care era pe cale să se petreacă. Dar mai era ceva: Heidegger reprezenta puntea cea mai onorabilă ― și, odată pătruns în el, cea mai seducătoare ― pentru a-ți pregăti evadarea din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
moarte, În mod evident, Îl tulburase. Doi oameni? Fraza era blasfematorie! La ce bun că fusese primul la religie? François nu confunda activitatea omenească a lui Hristos cu aceea a tatălui lui, un păcătos plin de căință supus canonului de penitență necesar mîntuirii sale. Nu uitase taina Sfintei Treimi, mysterium absolutum al Dumnezeului unic În trei persoane. CÎnd era copil, cu dragă inimă ar fi alcătuit cu tatăl lui și cu Iisus o treime profană În care și-ar fi rezervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
salvat de gramatică. De obicei, spuneam: „Mă acuz că m-am masturbat“, inventam o cifră plauzibilă - de cinci ori, de pildă - și totul se oprea aici. Cunoșteam tariful: de cinci ori Tatăl Nostru și de zece ori Ave Maria, o penitență de care mă achitam conștiincios. Dar a implica o femeie În treaba asta, era cu totul altceva! Ar fi trebuit să spun: „Mă acuz că am fost masturbat de o fată“. Preotul mi-ar fi pus Întrebări despre ea: — Logodnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mutate și latrina declarată zonă neutră. Observatorii Fotse îi raportează lui Daou că deși situația este destul de complicată, nici unul din albi nu se gândește să-și facă nevoile în tufiș. Semnificația spirituală a toaletei este în opinia lor, legată de penitență. Boala trece, lăsându-i victimele slabe, trase la față și pline de nemulțumire una față de cealaltă. Marchant și Gregg își reiau cercetarea zonei, întocmind harta regiunii din jurul povârnișului, încadrând-o într-o abstrație de triunghiuri. Iritat și țâfnos descoperă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și o luăm pe șosea, uitându-ne cum silueta ei dărâmată se micșorează În oglinda retrovizoare. Shirley și-a făcut-o cu mâna ei. O boală a pizdei, recompensa divină pentru infidelitățile ei. Avem și noi iritația noastră, asta-i penitența noastră. Noi nu punem altora pe cap ghinioanele noastre. Noi nu suntem făcuți așa. Pizdă ușchită. Capul nostru, al meu, ni se Învârtește, dar simt În același timp și euforie și greață. În nici un caz nu mă pot Întoarce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
unei conspirații feroce, care trebuie zădărnicită înainte de ivirea zorilor, și încep să mă rog, numai de nu ar descoperi nimic în neregulă, să fie ceva ce se poate trata cu ușurință, sunt gata să fac noi jurăminte, să ispășesc noi penitențe, numai de s-ar face bine, și atunci somnul mă răpește într-o călătorie sălbatică, neînfricată și violentă ca o furtună de nisip, aruncându-mă epuizată înapoi pe pat, sub privirile uimite ale lui Noga, mami, dormi? Iar eu murmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
au construit-o pentru mine, din legume, prăjituri de vanilie și cerneluri bine potrivite pe caiet. Cum este să afli dintr-un interviu că mama și tata nu sunt mama și tata? Și cum e să scrii despre asta? Spovedanie? Penitență? Nu e nimic din toate astea. Și nici o dorință de expunere nu este. Pur și simplu am trăit mistificându-mă și am vrut ca minciunile să fie puse undeva în vitrină, să fie și să țin cont de ele, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
apoi: acum du-te În deșert și umblă pe ape“. Deșertul ar putea simboliza lumea golită de tot ce Înseamnă spirit, iar apa nevăzută ce izvorăște de sub tălpi - drept o Încercare de tămăduire a rănilor sufletești printr-un act de penitență ce duce spre mântuire... Al doilea roman, Mașa și Extraterestrul, abordează problema Anticristului, care pogoară dintr-o lume În care granița dintre cei vii și cei morți a dispărut sau e pe cale să dispară. De aici și trimiterea la Ecclesiastul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
să îngenunchem și să ne mai rugăm oleacă!” Și abatele se temea de Dumneavoastră. Episodul 209 O VOLUPTATE — Au fost vremuri frumoase - spuse papa visător. Nu știu dacă mă înțelegeți, dar mie, spre deosebire de alții de seama mea, îmi plăceau mătăniile, penitența, tot ceea ce ținea de plecăciune, de slugire, de flagelare. Slujind tuturor, știam că de fapt slujeam Domnului. — Simțeați probabil instinctiv că, precum a spus învățătorul, cei din urmă vor fi cei dintâi - zise cardinalul Damiani. — Probabil, da, să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
text: sfecla a fost introdusă în Moldova după Revoluția de la 1848. * Inadvertență a viziriului. De fapt turcii au suferit la Lepanto o mare înfrângere. * Iacopone Benedetti da Todi (1236-1306î - poet minor italian, de inspirație populară. A dus o viață de penitență și și-a împărțit averea săracilor. Adesea, spre a-l tachina, spătarul Vulture îl striga pe Broanteș așa. FILENAME \p E:\ 0 Irina\0 De Lucru\ O suta de ani de zile la portile orientului\Operat\Episodul 1.doc PAGE 204
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
eveniment fioros, fără să aibă curajul să mi-o spună în față. Bineînțeles că voi veni, i-am spus și am fost răsplătită cu o îmbrățișare. În partea de sus, puloverul lui zgâria precum o cămașă din cânepă - Tom făcea penitență pentru că era cu Alice. —Trebuie să plec acum, Sammy, a spus. Sunt la jumătatea unui sonet și parcă simt cum îmi vine inspirația. Ne vedem duminică, da? Și își luă zborul. M-am uitat după el, mintea elaborându-mi planuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de făcut. Scriu un articol academic, așa cum sunt cele pe care știu că tu nu le iubești, care îți strâng mintea și fantezia ca într-un clește. Un exercițiu care îmi displace, dar la care mă supun cu sentimentul unei penitențe publice. Astăzi am participat la o altă lansare de carte. A fost prezent și S. Antohi - brilliant, ca de obicei. Atât de brilliant, încât uneori prezența sa devine un adevărat handicap pentru cei din jurul său, care se tem de inteligența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
după altul. Uit și eu de toate. Nu mai văd nimic, decât zidul zgrunțuros al bisericii. Încerc să culeg bucățele mici de ceară, care-au rămas din neglijență pe zid, parcă pentru a-mi întârzia finalul de drum. Drum de penitență. Spun de zeci de ori în gând: curăță-mă și pe mine, Doamne, așa cum curăț eu bucățica asta de ceară. Tineri, femei în straie de țărănci, distinse doamne care nu mai au pe buze acel zâmbet de circumstanță, ci stau
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
a adormit sub un copac, lângă mănăstire, iar calul, lăsat slobod, a păscut și a făcut stricăciuni maicilor. Stareța din acea vreme a confiscat calul acela deosebit de frumos și nu l-a înapoiat decât după ce Cuza a făcut canon de penitență în biserică. Așa că, în 1860, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, mănăstirea de la Giurgeni a fost desființată. La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost ridicat un nou sfânt locaș de piatră și cărămidă, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului". Între
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]