7,820 matches
-
a face cu „Anton“. Dar poate să zică cineva că acesta era chiar subsemnatul? Nu putea fi chiar persoana În patul căruia mă lăfăiam? Dacă stau să mă gândesc, Lakritz recunoscuse că a folosit un nume diferit după raidul de la Pensiunea Andersen de iarna trecută. Nu părea el prea blazat când ne-am Întâlnit la Crama Albastră, jucându-se cu halba aia și fumând cu aerul ăla obosit, chiar adormind la un moment dat? Atunci am zis c-o fi din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Knisch, pe viitor nu vom mai... Băgând de seamă disconfortul meu, Wickert schimbă abordarea. — Am descoperit abia În seara aceasta că se ascundea aici, la Hotelul Kreuzer. Brigada a intrat la bănuieli când, cu câtva timp În urmă, percheziționase o pensiune din oraș, folosită ca sediu pentru „cercul“ internațional. Printre altele, poliția a găsit mai multe filme cu femei În situații compromițătoare. De asemenea, au confiscat o probă de film care necesita de expertiză medicală și acces la echipamente avansate. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era Înștiințat colegul meu despre ce se Întâmpla la Fundație În anumite nopți, când muzeul era scăldat În lumini artificiale și În spatele perdelelor se mișcau tot felul de umbre. La puțin timp după aceasta, Brigada de la Năravuri a percheziționat și pensiunea În care stătea prietenul dvs. Materialele incriminatoare au fost confiscate, dar Lakritz a reușit să scape. De atunci a dispărut, de parcă l-ar fi Înghițit pământul. Am tușit. — Un loc numit... Am tușit din nou. Un loc numit Pensiunea Landau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și pensiunea În care stătea prietenul dvs. Materialele incriminatoare au fost confiscate, dar Lakritz a reușit să scape. De atunci a dispărut, de parcă l-ar fi Înghițit pământul. Am tușit. — Un loc numit... Am tușit din nou. Un loc numit Pensiunea Landau, poate acesta l-a Înghițit. Începeam să Înțeleg că evenimentele, aparent disparate, se influențaseră reciproc. Nu e departe de aici. Dar folosea un nume fals. Și i-am dezvăluit lui Manetti, care era numele respectiv. — Da, asta sună credibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi normal să prepunem că d-l Lakritz e cel care avea Întâlnire cu d-oara Wilms vinerea trecută - fără a se prezenta cu numele său real, ci cu cel pe care mi-ați spus că-l folosea și la pensiune? Noi doi știm cum stau lucrurile, desigur... Manetti se opri. Părea să gândească prin ramificațiile raționalizărilor sale. Aveam impresia că aud rotițele Învârtindu-se lin, făcând clic atunci când se atingeau. Și totuși, ceva trebuie să se fi Întâmplat, din moment ce Lakritz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu mobila! Există, apoi, în engleză, o expresie, „Bună dimineața“ sau, cel puțin, așa mi s-a spus; expresia asta nu mi-a fost niciodată de vreun folos. De ce să-mi fie? Acasă, la micul dejun, pentru ceilalți clienți ai pensiunii nu sunt, de fapt, decât „Musiu Mutră Acră“ și „Măru’ Pădureț“. Când, deodată, aici, în Iowa, imitându-i pe localnici, mă transform într-un veritabil gheizer de bună-dimineți. Atâta știu să zică toți cei ai casei - simt razele soarelui căzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
medicii mai în vârstă suferise chiar o formă ușoară de degerături și ratase jocul cu pistoale cu vopsea de a doua zi. Chiar dacă apa fusese fierbinte, dușul era același firicel fără vlagă pe care Alan era obișnuit să-l asocieze pensiunilor de provincie. Fusese bucuros să descopere că și Krishna era cazat la doamna Critchley. Mai trebuia doar să-i dea un telefon lui Naomi, apoi el și Krishna urmau să fie liberi pentru tot restul serii. Alan dăduse peste Krishna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
descopere că și Krishna era cazat la doamna Critchley. Mai trebuia doar să-i dea un telefon lui Naomi, apoi el și Krishna urmau să fie liberi pentru tot restul serii. Alan dăduse peste Krishna chiar pe coridorul îngust al pensiunii. Medicul cel șmecher arăta pus la punct și gata de distracție. Mai înainte, vremea rece din timpul cursului de orientare îl făcuse la fel de albastru cum era tizul său. Numai că acum, încălzit și îmbrăcat cum trebuie, Naipaul aștepta cu nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era tizul său. Numai că acum, încălzit și îmbrăcat cum trebuie, Naipaul aștepta cu nerăbdare seara pentru care preconiza o mulțime de întâlniri sordide. Din partea lui, cu cât erau mai sordide, cu atât mai bine. Cei doi plecaseră împreună de la pensiunea doamnei Critchley din East Street la opt și zece. Proprietăreasa le dăduse o cheie legată cu sfoară de grădinărit, pentru cazul în care, atrași de luminile strălucitoare ale Wincantonului, ar fi fost tentați să se întoarcă după ora zece, oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sine și o sticlă de raki luată din fundul dulapului prăfuit de la bar. *** Astfel că, după două ore, Alan se trezise că i se face o felație viguroasă, dar lipsită de orice urmă de pasiune, în șopronul cu tomberoane de la pensiunea doamnei Critchley. Autoarea era una dintre prietenele zoofililor, care pierdea timpul mai devreme prin barul cu kebab. Krishna, care nu era căsătorit și nici nu se temea de Consiliul Medical, își dusese pe furiș târfa în cameră ca să i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
satisfăcut de activitatea din noaptea precedentă și, în pauza în care serviseră câte o tartină cu pastă de pește, îi propusese lui Alan să revină în localul lui Tiresias. Alan condusese înapoi la Wincanton și își schimbase grăbit hainele la pensiunea doamnei Critchley. Dacă apăsa pe accelerație, putea ajunge la Bexhill până la opt. Juniper și Razza Rob stăteau față în față în lumina verde și răcoroasă. Juniper își dăduse farfuria deoparte și oftase bucuroasă. — Mmmm, spusese ea, Razza, a fost minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o narațiune amplă. Ițindu-se de pe coasta abruptă Încerc să mă conving că lumea vrea să-mi comunice ceva, să-mi transmită mesaje, avertismente, semnale. Mi-am dat seama de asta de când mă aflu la Petkwo. În fiecare dimineață ies din Pensiunea Kudgiwa pentru obișnuita plimbare până în port. Trec prin fața observatorului meteorologic și mă gândesc la sfârșitul lumii care se apropie, ba chiar se petrece de multă vreme. Dacă sfârșitul lumii ar putea fi localizat într-un punct precis, acesta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vorbă cu ea. Sunt deja vreo 20 de zile de când o întâlnesc, singură, în cursul plimbărilor mele pe stânci și printre dune, și nu doresc altceva decât să-i pot adresa cuvântul, ba chiar cu această intenție cobor zilnic de la pensiunea mea, dar în fiecare zi ceva mă abate de la această hotărâre. Domnișoara Zwida locuiește la Hotelul Crinul de Mare; mă informasem despre numele ei de la portar; poate că ea a aflat; în acest sezon, sunt foarte puțin vilegiaturiști la Pëtkwo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fără umbre, o obscuritate mai densă decât cea a nopții. Miercuri seara. În fiecare seară, petrec primele ore de întuneric umplând aceste pagini, pe care nu știu dacă le va citi vreodată cineva. Globul de sticlă din camera mea de la Pensiunea Kudgiwa îmi luminează scrisul puțin prea nervos ca un viitor cititor să-l poată descifra. Poate că acest jurnal va fi descoperit mulți, mulți ani după moartea mea, când limba noastră va fi suferit cine știe ce transformări, iar unele dintre cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
reală cu marea, În anul o mie nouă sute șaptezeci și cinci când, În sfârșit, la insistențele noastre, va accepta să se ducă la Rovinj cu mama, fiind găzduiți de niște prieteni. S‑a Întors mai devreme, nemulțumit de climă, nemulțumit de serviciile pensiunii, nemulțumit de programul de la televizor, nemulțumit din cauza puhoiului de lume, din cauza mării poluate, a meduzelor, a speculei și În general a „jafului“. Despre mare, În afară că era murdară („un closet turistic comun“) și că erau meduze („le atrage Împuțiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
germană, fără plată, următorul text afișat de altfel și la recepție, sub o sticlă curată cu ramă neagră și intarsii aurii: „Astoria hotel cu 52 de camere, Încălzitoare cu aburi, electricitate, conducte de apă și baie, bucătărie de primă clasă. Pensiune pentru cei În trecere. Prețuri ieftine!” Amintirea câtorva Înmormântări reușite, la care asistase alături de părintele Socolan, Îi curmă zbuciumul, căci toate confirmau neputința de a da glas sentimentelor și Îl Îndemnau să creadă că doar o faptă anume ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
drumuri întunecoase. Mașina era plină de cutii cu cărți, genți cu de toate și-un Ian somnoros și nervos în cușca lui de transport. Mă așteptasem ca Scout să propună să facem ceva cu Ian - să-l ducem la o pensiune pentru pisici sau s-o rugăm pe Tușa Ruth să aibă grijă de el câteva zile, dar ghidul nostru părea să considere de la sine înțeles faptul că Ian va veni cu noi. Asta m-a bucurat; nu aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
făcute cu pixul, de orbite trasate cu creionul și de centuri astrale în cerneală, în jurul muzeelor și bărcilor și taberelor, nesfârșite grupuri stelare de bifări, cruciulițe, semne de exclamație și întrebare, toate înăuntru, deasupra sau în jurul listelor de taverne și pensiuni și baruri și orașe și trasee și plaje. — O, Doamne. Nici o forță în spatele cuvintelor, doar ele ieșind, scurgându-se afară din mine odată cu respirația. Degetele mele atinseră adânciturile, urmele lăsate de pix, colțurile îndoite ale paginilor. Clio. Ghidul lui Clio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a intrat înăuntru nonșalant, s-a lungit-lățit pe dușumea și-mi reproșează: Sufăr de căldură pentru că-s mare. Nu m-ai spălat cu furtunul azi. Nu-i prea subtil mirosul lui Tano, mă scuz eu. Îmi spune că are în pensiune o "tomberoneză" și revine la proiectul cărții-dialog. E mai încordată decît în studioul Tele Next, mai nesigură pe ea. Nici nu m-aș lăsa developată la rece de nimeni. Poate că încordarea ei e cauza, dar îi promit că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Și voi vă Închinați la... - și arătă spre statuetă. — Of course, răspunse Gheorghe gîndindu-se la SÎnpetru cel Mic. Basul nici nu mai stătu pe gînduri, le Împrumută și bani, numai să pună pe roate afacerea. Cantina, devenită pînă la urmă pensiune, fu deschisă. Floare și două fete din Făgăraș găteau, serveau, un bucovinean alerga după cele de trebuință. Nu lipseau de pe masă tăițeii și lăștile cu brînză, guiașul, plăcintele cu curechi și cu cartofi, popricașul de pui cu smîntînă, cîrnații făcuți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu era vie, căci dintre vii cei dintîi ce i-au ieșit În cale pe pămînt nou au fost bărbații de la vamă. Nu s-a mai oprit la New York, ci a luat-o pe calea bătută pînă la Chicago. Vechea pensiune aproape că se risipise. Fără energia și hotărîrile ei trăsnite, nu mai avea viață. Așa că cea dintîi Întrevedere de afaceri a avut-o cu basul. — De ce te-ai Întors? o Întrebă O’Leary. Nu mai plec, rămîn aici. Vine și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
muscali și că nenorocirea nu va ține mult. În Încheierea fiecărei scrisori, pînă și-n cea de război, spunea că are să vină și el din nou la America. La două-trei luni de la primele bubuituri de tun asupra Europei, imigranții de la pensiune prinseră a se grupa mai strîns În jurul viselor naționale și În funcție de alianțe. Multe s-au schimbat Însă. Parcă nu mai era aceeași veselie la sfîrșit de săptămînă, cînd, odată cu dolarii, venea și butoiul cu bere. Domnul O’Leary umbla tot
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
alianțe. Multe s-au schimbat Însă. Parcă nu mai era aceeași veselie la sfîrșit de săptămînă, cînd, odată cu dolarii, venea și butoiul cu bere. Domnul O’Leary umbla tot timpul Întu necat la față. O singură dată a trecut pe la pensiune, cerîndu-i insistent lui Flory să-i raporteze dacă nu cumva clienții ei polonezi meșteresc arme pentru Anglia. Estimp, de la Pomean nici o veste. Părinții căutau s-o Încurajeze În scrisorile lor cum că trăiește ori se bate pe undeva, că, dacă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se spunea că venise veste de la omul ei, căzut prins la ruși și dus tare departe, În țara Sibir. Trăiește, lucră și-i sănătos. Întreabă de ea. I-au scris tot ce știau. Altă bătaie de cap acum pentru stăpîna pensiunii: să caute Siberia. CÎnd i-au arătat-o polonezii mergînd cu bățul pe hartă tot spre vest, a spus doar atît: „PÎnă acolo-i și mai multă apă!“ În 1917, la intrarea Statelor Unite În război, guvernatorul din Illinois și ziarele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nouăsprezece ani, habar n-avea de scris și de citit, ca dovadă că nu Înțelesese rostul adresei bărbatului, Însemnată pe un petec de hîrtie. Văzuse numai utilitatea hîrtiei, nu și a cernelii. Numai că nevoia pornirii și sporirii afacerii cu pensiunea o silise să țină socoteli, așa că-și Însușise mai Întîi cifrele, apoi și literele. Scria Însă extrem de greu ori Îi punea pe alții s-o facă În locul ei. Sigur e că citea, cel puțin etichetele de pe mărfuri. Evoca apoi scrisorile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]