1,530 matches
-
expoziția va fi din grafică pe calculator? Da, răspunsul lui Radu, mai am și alte imagini, apoi schimbă tonul, Hai, să-ți arăt ceva, nu te-am prea convins, poate jucându-te, și degetele lui care ar trebui să țină pensula alunecând pe tastatură, mânuind mouse-ul, un nou ecran se deschide, pe dreapta, opțiuni, așa le spune Radu, îți poți alege felul cum să desenezi, și jos culorile, încearcă, Radu pune galben, apoi face o curbă de verde, punctează cu negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu protestăm, ci doar schimbăm canalul, să vedem altceva, dar pe fiecare post e aceeași scenă a incapacității noastre de a fi oameni și nu fiare, Cum să ajungem zei, Daniel, când nici n-am ajuns să fim oameni?! Cu pensula în mână, murdar de culoare, cocoțat pe un taburet să ajungă la partea de sus a tabloului, o ultimă tușă, coboară, îl las să se usuce, trebuie să pregătesc un glasi, mă prinde de umeri privindu-mă drept în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din poze, era și Ramona pe atunci o fetiță grăsuță, purtând un corset care sigur o strângea al naibii de rău. Emmett ținând în brațe un copil brunet, surâzător. Ramona, cu ochii lipsiți de viață, dirijând mâna în care Martha ținea o pensulă spre un șevalet de jucărie. Mack Sennett și Emmett punându-și unul altuia coarne. Într-o poză de grup făcută la Edendale mi s-a părut că-l zăresc în spate pe Georgie Tilden - tânăr, arătos, fără cicatrice pe figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Îl știe și cel care stă În lumina azură; care stă acolo tocmai să se vadă mai bine că știe ce-l așteaptă. Se spune că pictorul se speria de viața din ramă și atunci se scutura de vopsele, arunca pensula cu furie și alerga În stradă, uitându-se cu atenție la toți milanezii, Întorcându-i cu fața spre lumină și spre Întuneric, să-i vadă mai bine și să se inspire din viața reală; după aceea, alerga din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i cu fața spre lumină și spre Întuneric, să-i vadă mai bine și să se inspire din viața reală; după aceea, alerga din nou la locul crimei, Își contempla pictura Începută, mai punea o nuanță aici, mai da o pensulă dincolo și apoi pleca aiurea extenuat de Îndoială. (iarna) Constat că a fi singur Înseamnă a fi puternic. Mă uit În jur la aceste cupluri ce se mișcă rigid ca niște marionete; toți ochii Îi privesc și se amuză ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o agendă puțin diferită. Cine știe care o mai fi și aceea... - Cu ce se ocupa? se întoarse ea către cei trei ofițeri. - Era stilist la unul din teatrele de pe Broadway. I-am găsit trusa pe aleea din spate. Cu fixativ, machiaje, pensule. Sachs se întrebă atunci dacă Tony Calvert fusese vreodată angajat să lucreze cu fotografi comerciali și dacă lucrase vreodată și cu ea în vremurile ei bune de la agenția de fotomodele Chantelle de pe Madison Avenue. Spre deosebire de majoritatea fotografilor și agenților, stiliștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lucru pe care mai mult ca sigur l-ar fi aflat dacă ar fi stat sub același acoperiș. Nu, asta era inacceptabil. Hotărâtă să se calmeze de dragul tenului ei, Adriana s-a așezat la măsuța de toaletă și, cu ajutorul unei pensule groase, a aplicat niște pudră bronzantă pe obraji și pe frunte. Și-a conturat cu grijă buzele cu un creion de culoare deschisă, apoi a aplicat un ruj mat ușor mai închis și deasupra puțin gloss pentru strălucire. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și paturile ridicate pe picioarele făcute din cărți de telefon. Încet-Încet, realiză că majoritatea prietenilor ei aveau case unde existau covoare pe jos și, dacă intrai În bucătăria lor, nu mirosea extrem de tare a terebentină pentru că chiuveta era plină cu pensule puse la Înmuiat Împreună cu un munte de vase. Și că nu existau semne făcute cu cărbunele pe toate tablourile din casele lor și nici nu aveau pânze pe jumătate terminate pe fiecare perete din casă. Nici unul dintre prietenii ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ai pus titlu? spuse Ruby intrând În studio. Ronnie se Întoarse cu mâna pe inimă. — Doamne, ce m-ai speriat! strigă ea. Nu, nu i-am dat Încă titlu. Încă mă mai gândesc. În timp ce vorbea Își băgă capătul ascuțit al pensulei În coc, ca o gheișă și-și sterse mâinile pe o bucată de cârpă veche. Apoi o pupă pe Ruby de bun venit. Așa mă bucur c-ai putut să vii, dar mă simt extrem de vinovată pentru c-a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
complet groapa, am făcut măsurători, am desenat, am fotografiat, ne-a așezat la amiază la umbră ca să ne mâncăm merindea, am desprins cu șpaclul stratul de lut, am scos pietrele implantate în el, am curățat obiectele găsite in situ cu pensula, ne-am făcut un jurnal la zi al săpăturilor, am discutat despre datări, despre posibila utilitate a gropii, habar nu aveam că ne aflam la marginea unuia dintre cele mai importante bazine arheologice și că doar la câțiva pași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Dar când am plecat, am avut sentimentul că, în timp ce prietenia mea cu Lisa pierduse din intensitate în urma acestei decizii, relația mea cu Kieran tocmai intrase într-o fază nouă. Nu știu la ce mă așteptasem. Poate o fată cu o pensulă mare de machiat și un bărbat cu un pieptăn mare. Dar în mod sigur o sumedenie de șmecherii datorate aparatului de fotografiat care să mă facă să arăt complet ca o altă persoană, dar, de fapt, eu să fiu neschimbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a intimidat și m-a făcut să nu opun rezistență. Totul s-a întâmplat repede și fără ajutorul oglinzilor. Tot ideea Lisei, ca să mă împiedice să comentez. Dar vedeam căzând șuvițe mari de păr pe podea și culori aprinse pe pensule și bureți apropiindu-se de fața mea ca niște instrumente de tortură. Nici cu hainele nu am fost mai mulțumită. Lisa vânase și îndepărtase orice piesă care semăna cu garderoba mea actuală: fără blugi, tricouri, nimic din bumbac sau lycra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și simplu, că Hilda mă așteaptă alături. - Pentru ce? întrebai eu, bineînțeles numai de formă, căci atitudinea lui îmi dădu să înțeleg că mi-o cedează de bunăvoie. - Poate că Hilda nu-ți place? făcu el amestecând pe paletă, cu pensula muiată în ulei, o culoare cafenie, în care adăugase din tuburi pântecoase trei viermi încolăciți, negru, roz și galben. Nu, pe Hilda n-am dorit-o. Spectacolul din seara trecută nu-mi trezise dorința s-o am, ci dimpotrivă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
intrare și zidul dimprejur erau cernite. Mahalaua năvălise prin odăi ca să caute și să vadă mortul. Răposatul însă, nicăieri. „Cine a murit, domnule Zaharia?”, mă întrebă croitorul de peste drum. „Băiatul”, zisei liniștit, îndopând talaș în sobă și mestecând apoi cu pensula cleiul din ceaun. Atunci mi-am auzit femeia, cum scoate un urlet prelung. Dăm buzna cu toții într-acolo, și o văd cum își smulge părul, în fața latrinei cu ușa izbită de perete. Înăuntru, băiatul meu mai dădea încă din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de pe masă. - „Rudolf, dar perinile poate să le pună la fereastră?...” - „Lucrez!” repetai cu dinții strânși. - „Dar oala poate s-o scoată?...” Și atunci, turbat de mânie și totuși mâhnit, am deschis ușa și i-am azvârlit în cap toate pensulele grase de culoare. „Nu știu ce să încep...” - astfel se văita Rudolf, icnindu-mi în față duhoarea băuturii. Pajiștea cu iarba fragedă și cu pomii încărcați cu floarea, pe care am găsit-o minunată cu o zi mai înainte, o găsesc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
necunoscut și exotic. La urma urmelor, riscul de a pierde În felul acesta firul poveștii era foarte redus, dat fiind că povestea era atât de simplă. Eroii erau cei trei tineri aspiranți englezi În ale picturii, „cei trei mușchetari ai pensulei“, uriașul din Yorkshire, Taffy, scoțianul bărbos cunoscut ca Laird-ul și eroul principal, englez, Little Billee, a cărui poreclă, ca atâtea altele În carte, era Împrumutată de la Thackeray. Apoi venea Trilby, tânărul model, fata frumoasă, naturală, cu inima largă, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acoperite de blocuri eratice ivindu-se din depărtările câmpiei, pretutindeni s-ar fi putut afla la pândă, în poziția culcat, partizani cu carabine capturate. Aflat în vizorul trăgătorului, un ins aflat în serviciu voluntar și care, în timp ce dădea harnic cu pensula, se tot strâmba, ar fi fost o țintă de nimerit din prima împușcătură. Cariera celui ce se înrolase voluntar și-ar fi putut afla sfârșitul înainte să înceapă. În plus, eu nu eram înarmat. Carabinele din rasteluri ne erau împărțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în mod repetat și cu obstinație „noi“, pluralului aflat în formație și ușor de cuplat îi stă totuși de-a curmezișul o excepție ce-mi apare înaintea ochilor mai limpede decât favorizatul pictor de pereți, decât harnica lui mișcare de pensulă și decât tot ceea ce se mai petrecea sub cerul variabil, uneori înnorat, de deasupra câmpiei Tuchel. Excepția era un băiat care crescuse foarte înalt, blond ca grâul, cu ochi albaștri și, din profil, cu capul exact la fel de lung cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
celulă anume. „Marș la arest!“, așa suna ordinul. Dar, oricât de complet ne dispăruse el din ochi, rămânea prezent ca absență. De atunci încolo nu au mai domnit decât ordinea și disciplina. Imediat, pictura după natură și-a găsit sfârșitul. Pensulele au fost spălate. Picturile murale au rămas neterminate. Vopseaua s-a uscat. Nemaifiind privilegiat, ca unul care avea voie să ducă „o viață ușoară“, nu mai aveam dreptul decât la instrucție, la un antrenament care se concentra asupra tragerii cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Salariul pe oră era de o marcă optzeci. La mijlocul lui iulie eram gata de drum. Părinților le-au fost promise, dacă nu scrisori, atunci multe cărți poștale. Rucsacul era ușor: cămașa, șosete de schimb, cutia cu acuarele, cutia plină de pensule și creioane, blocul de schițe, câteva cărți. Cumpărasem cu bani puțini un sac de dormit dintr-un magazin în care se vindea echipamentul casat al US-Army. Și ghete din vremurile marșurilor existau acolo, iar acum ele urmau să fie tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
deosebiți ai lui Otto Pankok aveau voie să socializeze, merseserăm împreună pe drumuri diferite: el ca dansator, urcând treptele cromatice ale curcubeului, trecând dincolo; urmele mele mergeau și se încrucișau negru pe alb. Câteodată îl urmăream când, cu mai multe pensule odată, povestea legendele sfinților și lăsa să țâșnească sângele martirilor ca dintr-o fântână. Pe pânzele lui vorbea cum nu se poate mai limpede - roșu lângă albastru, galben lângă verde; în rest, însă, cuvintele lui derutau și făceau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ciclu de poeme care s-au așternut pe hârtie însoțite de imagini. „Făcute sunt doar pentru vânt. / Plutesc mereu, adâncul nu-l măsoară...“ Au luat naștere, în tuș, desene de călugărițe ca joc alternativ în alb-negru pe suprafețe mari. Cu pensula saturată, pe coli de format mare: îngenunchind, zburând, săltând și navigând în volte împotriva vântului, spre orizont; în chip de starețe cu atitudini dominatoare și adunate în conclavuri euharistice; câte una în parte sau pe perechi, dezbrăcate până la boneta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce a durat patru ani, în care n-am mai făcut decât să frământ cu toate degetele lut de olărit în sculpturi, toate cele trei „lettera“ s-au simțit părăsite. S-au umplut de praf până când ,mai întâi scriind cu pensula pe foi de lut albit prin ardere, apoi scriind de mână într-un volum dolofan cu pagini netipărite, mi-au venit în minte istorii de sfârșit de lume acordate pe o atmosferă de despărțire, care, în rânduri înguste, au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu Ramón Bonavena În căutarea Absolutului Naturalism la zi Catalogul și analiza diverselor cărți ale lui Loomis O artă abstractă Breslistul. Teatrul universal Înflorește o artă Gradus ad parnasum Ochiul selectiv Cei tăiat nu-i fluierat Un multilateral: Vilaseco O pensulă de-a noastră: Tafas Garderobă I Garderobă II O abordare strălucită Esse est percipi Inutilii Nemuritorii Cu o contribuție pozitivă Alte povestiri de Bustos Domecq (1977) O pretinie până la moarte Mai presus de bine și de rău Sărbătoarea Monstrului Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Anglada, m-ai năucit cu atâta potop de cărți, a zis Parodi. De vrei să te ajut cu adevărat, vorbește-mi de răposata-ți cumnățică. Căci nimeni nu mă Împiedică să te ascult. — Ca și critica, nu mă Înțelegi. Marea pensulă (am spus: Picasso) pune În prim-planuri fondul tabloului și dincolo de zare - figura centrală. Planul meu de bătaie e similar. O dată schițați figuranții din ambianță - Bonfanti etc. - ajung direct la Pumita Ruiz Villalba, corpus delicti. Plasticianul nu se lasă Înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]