998 matches
-
butonul veiozei. Partea a doua Trezirea la realitate 1 Se trezi brusc, scuturat de un frison. Cearceafuri jilave, o (altă) durere de cap îngrozitoare - Orchestra Filarmonică din Creier își acordează instrumentele, sunt lovite alămuri, tobele duduie fericite -, camera cufundată în penumbră, geamuri mari pe care se preling neobosite picăturile unei ploi interminabile. Lacrimi pe obraji de sticlă, își spuse, începând să se dezmeticească, partea cea mai bună dintre toate este că astfel de obraji nu vor face niciodată riduri, în ciuda timpului
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
afară din curte, despică în două liniștea nopții, cu scheunatul lui ascuțit... și, îi urmă un altul și alții. Cocoșul din balconul vecinului, țipă deodată ca o trâmbiță. Era trecut de miezul nopții și somnul încă nu-l prindea. În penumbra camerei, pereții albi parcă se apleacă asupra lui. - Nu pot adormi!... Își zise el. De-aș putea dormi... unu, doi, trei... cinci zece... cincizeci... dar, degeaba. Întunericul îl învăluia... O imensă greutate îi apăsa pieptul, făcându-l să lupte pentru
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu ochii mijiți, icoanele tremurând la licărirea lumânărilor. În tăcerea și liniștea tainică din jur, două măicuțe, în strană citeau din cărți sfinte, cu voci moi, șoptite, slabe și dulci. În neclintirea lui, nu deslușea nimic, poate fiindcă în acea penumbră plutea ca o adiere a Duhului Sfânt... Când, în liniștea ca de mormânt, s-au auzit de Sus, cuvintele Lui Iisus: Luați, mâncați, acesta este trupul Meu, carele pentru voi se frânge...” Iorgu s-a ghemuit jos cu fruntea și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu ii judec. Nu poate să nu îmi pară rău vazind că adevăratele valori sunt respinse de majoritatea <v37>: și, ce este și mai grav, de cei tineri <maria>: dar ce vină avem dacă suntem judecați după farfurioara? <maria>: în penumbra societății, untura seamănă foarte mult cu untul <maria>: și magiunul cu gemul <v37>: dacă stai să asculți opiniile celorlalți.. <v37>: în fond, tu ești cea care îți maninci felia <v37>: pentru tine e important cu ce o ungi <v37>: farfuria
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
un naiv poet." Felix își vîrî capul în plapumă și încercă să sugrume cu întunericul vedenia supărătoare. Pentru a o izgoni, se agăță cu voință de o imagine purificătoare. Numele "Isus" răsărindu-i în minte, aruncat de scurta apariție în penumbră a lui Simion, se strădui să-l cultive. Dar asociația interioară luă forme care-l îngroziră. Noua umbră albă se îndreptă către cealaltă, care aștepta râzând și mai sarcastic, și totul se amestecă grotesc. Felix scoase capul la aer și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lumina lămpilor unui antediluvian aparat de radio "Balada", fixat etern pe muzică populară, pentru a-și mai aerisi mințile, îmbîcsite de studiul fișelor personajelor ce urma să le întîlnească în viitoarele câteva zile, Ho diábolos ascultă zâmbind un timp, din penumbră, flecărelile ucenicelor, demobilizate după ziua de muncă, despre modul în care considerau ele că trebuia să arate membrul viril al Diavolului. Lung și gros cât socoteala unui catâr, după susținerile unora. Având circumferința unui țurțur, format în carcasa de tablă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
intimistă, lunganca, tirul confesiunilor. Doru își mușcă limba. Dorise să spună: - Da. E un rahat de odaie. Cum trebăluia, cu șoldul stâng către el, uriașa scăpără un chibrit. Lumina violentă, ca de acetilenă, îi cutremură băiatului nervul optic. Acomodîndu-se, din penumbră zvâcniră către el balansoarele de pai, radioul cu galenă, pozele sepia și pianina. Madam Nicolici n-avusese aerul că se înnebunea după mobilierul din secolul trecut. Dar poate, părinții vreunei nenorocite, nemaiavând parale să-i achite ficei pensiunea, vărsaseră, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
parte, vrând să își arate veselia iar despre cei care nu au venit și-a spus nostalgic: - Ora asta chiulesc, sunt la mare ca de obicei iar doamna dirigintă îi caută! Era noapte fără lună la Costinești, întunericul ascundea numeroase penumbre bântuitoare din conturul plajei. Pe masa festivă, compusă din pahare policrome având marginile zaharisite cu lămâi, lichioruri, coniacuri și votca albă scria complicat de simplu ,,20 de ani,, și cu mare greutate a îndrăznit să le răvășească. În toți acești
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
zi, cu pasiune și dramă. Altcum, țara asta nu merită atâta disperare. Un mesianism ajunge să aibă corespondențe practice atunci când pleacă din realitatea permanentă a sufletului național. Unul intermitent și ocazional nu se va defini niciodată politic. Acest fenomen explică penumbrele Poloniei, țară cu destin intermediar, condamnată a se zvârcoli între culturile mari și cele mici. Ea ar putea deveni o mare putere - minus imperialismul. Un imperialism polonez nu e posibil, fiindcă e barat atât de Rusia, cât și de Germania
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rămâne decât urmele unor oameni mari. Căci Polonia nu e mare prin soarta sa. Mesianismul ei n-a fost mai mult de o mistică națională, căreia lipsindu-i pasiunea pentru universalitate - n-a putut deveni un factor istoric efectiv. Pentru penumbrele unei țări, care a reușit totuși să se debaraseze de stigmatele culturilor mici, este de o semnificație deosebită faptul că putem face destul de ușor abstracție de Polonia și să ne gândim numai la proeminențele ei. O țară este o realitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
calcul sau intenționalitate precise - trasează conturul Sinelui. Angoasa ne individuează numai prin mijlocirea corporalității subiective. Actualizarea unei potențe se face doar în limitele corporalității. Întrucât precedă orice acțiune, angoasa nu poate primi încă o determinare valorică; angoasa este, de fapt, penumbra originară a libertății. Imanența angoasei ne garantează că trupul celuilalt nu a devenit încă un obiect alienat al dorinței sexuale; aceasta rămâne doar o posibilitate, deși poate cea mai iminentă. Saltul în acțiune vine dintr-o lipsă de rezistență în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
efectiv de apariție, care demundaneizează fenomenul și, respectiv, lectura fixată asupra conținutului apariției, care pune masca lumii în fața fenomenului, livrându-l conștiinței intenționale într-un raport de exterioritate imediat falsificabil 2. Lucrul fardează fenomenul. Lumina conștiinței e mai degrabă o „penumbră” care cade peste apariția originară în domeniul fenomenalității (numită de Henry „autoapariție”). Fenomenul nu este, în nici un caz, identic cu subiectul apariției sale (dedublat pentru conștiință într-un obiect). Orice încadrare a fenomenului într-un orizont realizează, de fapt, o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
multiple, lăsate sub veghea iubirii: "Cum anotimpuri pleacă, vin Întruna / Fereastră, sângele deschis Îl las / Tu-l luminezi acum și-ntotdeauna". Ultima piesă a ciclului nu face decît să adauge cîteva elemente sugestive pentru o aceeași stare de așteptare În penumbră a deplinei expresii de sine, fără mari speranțe dar și fără lamentații inutile: Închipuire. Nu-i luceafăr, nici Zi luminoasă-n blidul tău de linte. Acestea. Muzici sau miresme-n gînd Înghețe-n iarnă vorbele sau fiarbă În vară. Toate
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
circulari - irisul -, care dă culoarea ochilor. Orificiul format de iris este pupila; deși pare neagră, în realitate ea nu este decât o gaură; pupila se micșorează atunci când luminozitatea este prea puternică (pentru a nu arde retina), iar în condiții de penumbră se mărește. Concluzie De structura globului ocular depind un număr foarte mare de fenomene, cum ar fi miopia, provocată de o prea mare convergență a ochiului. Dacă nu ați studiat optica în școală, priviți cu atenție schema de mai sus
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
împotriva lui stă cineva. După vreo douăzeci de pași se abătu de la cărarea pietruită și o luă pe un drumeag ce înconjura muntele. Puțin după aceea, locul se lărgi de vreo doi stânjeni lungime și tot atâția lățime. Dibui, prin penumbrele care se îndeseau, niște pietre și mărgini cu ele câteva palme de loc pe care desfăcu legătura de crengi. Deșertă deasupra o sticluță cu gaz și le dădu foc. Ramurile se aprinseră dintr-odată, de parcă focul zăcuse până atunci în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ridică greu, ștergându-și lacrimile, netezi fața de masă, de parcă ar fi căutat urmele obrazului fratelui ei, și ridică perna. Odată cu ea căzu din pat și portocala. Se uscase puțin, coaja i se subțiase și se întărise, dar strălucea în penumbră, ca un ghem de lumină. Melania se așeză pe podea, rezemată de marginea patului, luă portocala în poală și plânse. Era prima ninsoare. Poate tocmai de aceea subțire, silindu-se să ajungă până la pământ. Crengile negre luceau, învelite încă în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de când o văzuse ultima oară, pe vremea când taică-său trăia. Maică-sa intra, din când în când, să deretice, după zgomotul lucrurilor împinse de colo colo, căuta să-și reamintească, dar îi era tot mai greu. Ținea minte doar penumbra pe care abajurul veiozei o răspândea în jur și chipul tatălui deasupra, în întuneric. Încercase uneori să se uite pe urmele maică-sii, dar ea îl privea cu asprime și închidea repede ușa. Astfel că prezența tatălui era și nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care domnește acolo: nicio fereastră, se disting numai mărfurile etalate pe peretele din spate, la doi metri de clienții separați de o tejghea. Evantaiul mărfurilor nu oferă nicio alegere, se poate găsi orice, prețurile fiind bineînțeles fixate. Mișcându-se în penumbră, buticarul, ales analfabet din principiu, nu trăiește decât cu spaima furtului și a inventarului lunar. Piață sau butic, este vorba de un simplu dictat comercial în care țăranul e absolut pasiv; acesta îi este impus de suprastructura administrativ-comercială. Situația este
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
tărâmul profan din care vine Gavrilescu și cel mitic În care el pătrunde, este mediată de una din „țigănci”. Gavrilescu este ajutat să răzbată În noul spațiu deoarece el nu este inițiat. El este introdus Într-o odaie cu o penumbră curioasă, de parcă „ferestrele ar fi avut geamuri albastre și verzi” o versiune a miraculoasei camere Sambo din romanul Noapte de Sânziene. Bordeiul unde este introdus Gavrilescu după ce a plătit vama necesară constituie „un loc În care În multe societăți tradiționale
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
și sânt cel care sânt Dar dețin această certitudine? Spațiul acela nedisimulat, în care orice contur și orice detaliu apar în deplina claritate pe care le-o conferă lumina hotărârii, nu există de fapt niciodată. Orice hotărâre se naște în penumbra șovăielii; ea este prin esența ei crepusculară și tocmai de aceea, în mod esențial, nehotărâre. De îndată ce ies din categoriile impersonale ale speciei și trebuie să hotărăsc singur, mă descopăr de fapt ca punct lipsit de fermitate. Căci singurul lucru cert
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Humanitas sânt simple nuanțe sonore care nu afectează cu nimic excelența vizuală a spectacolului. De îndată ce consilierul primăriei anunță ședința de autografe care urmează să înceapă chiar pe scenă, înainte ca lumea să apuce să se ridice, din ultimul rând, din penumbra sălii, izbucnește un glas: Sînt șeful Comunității evreiești din Arad, Majestate, și am vârsta Voastră, Sire! În 1943, împreună cu mama Majestății Voastre, regina Elena, l-ați împiedicat în repetate rânduri pe Antonescu să facă deportări, ați intervenit în repetate rânduri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Structura eșantionului de respondenți, după sex și tipuri de administrație Media de 7,39 a notelor acordate de respondenți importanței egalității de șanse în ansamblul problemelor cu care se confruntă acum societatea românească poziționează problematica mai degrabă în zona de „penumbră” a scalei, adică „nici important, nici neimportant”. Distribuția notelor/importanței în funcție de poziția în instituție nu arată deosebiri semnificative între reprezentanții managementului de vârf și cei de nivel mediu (7,21, comparativ cu 7,37), nota crescând însă ușor în cazul
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
fără nici o oprire", și care n-a putut suporta rușinea provocată de cuvintele grele ale portăresei (Sehen Sie noch eine Dirne): "sticluța de veronal venise la timp să destrame această nouă realitate trezită de puterea unui cuvânt aruncat, orbește, în penumbra unei scări"177. Ca atare, prin plăsmuirea lui trăită "aievea", Eminescu "își precizase din primele săptămâni raporturile cu Veronica" (între ei se stabilise ca un obstacol de netrecut prezența lui Micle, "eternul soț" de unde și apariția "dorinței triunghiulare"), față de care
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sunt: indicativ viitor/prezumtiv, conjunctiv, condițional cu valoarea viitorului/prezentul oni ric (ca viziune): După vreo zece metri veți merge și mai repede, cuprins de anxietate; nu se zărește ieșirea. Și în sfârșit veți sta pe loc puțin obosit, întro penumbră roșiatică, pătruns de aerul rece care trece de nuseștieunde sprenuseștieunde. Evident, nu se va mai zări nici intrarea.“ (Ioan Petru Culianu, Impas) Narațiunea intercalată combină modelele primare, între secvențele narative existând diferențe de perspectivă temporală. Formulele narative generate astfel sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
eminentul cercetător care a fost farmacistul Profesor Dr. Marțian Cotrău, au meritul de a fi așezat în adevărata lumină existența acestui ospiciu; o imagine discretă, plasată încă din epoca cea mai importantă a acestui ospiciu într-o lumină care amintea penumbrele trecutului mai mult decât lumina directă a realității prezente. Oameni care astăzi nu mai sunt, dar care, încă nu cu mulți ani înainte, constituiau martorii trecutului de până la începutul secolului din urmă al douăzecilea -, afirmau că acest ospiciu avea un
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]