813 matches
-
gene pentru peptide antimicrobiene, reprezentând trei clase proteinice, Attacin, Drosocin și Metchnikowin, sunt grupate în poziția 51C-52A, în tandem cu două gene pentru Attacin. Nu se exclude posibilitatea ca un asemenea fenomen de grupare genică să permită evoluția rapidă a peptidelor antimicrobiene variante, pe calea evenimentelor de crossing-over inegal prin care se asigură recombinarea diferitelor domenii funcționale, ceea ce ar reprezenta echivalentul recombinării somatice din cadrul codificării genelor imunoglobulinice, de la mamifere. Sunt redate grafic diferitele clase de gene ale imunității la Drosophila. Genele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
recombinarea diferitelor domenii funcționale, ceea ce ar reprezenta echivalentul recombinării somatice din cadrul codificării genelor imunoglobulinice, de la mamifere. Sunt redate grafic diferitele clase de gene ale imunității la Drosophila. Genele și proteinele sunt listate împreună cu omologii de la mamifere, trecuți în paranteze. Genele peptidelor antimicrobiene sunt: and, attacin; cec, cecropin; def, defensin; dpt, diptericin; drs, drosomycin; lys, lysosyme; (lys#, gena care codifică o proteină cu patru domenii lizozimice) mtk, metchnikowin. Proteinele de recunoaștere crq, croquemort (CD36), emp, proteina membranei epidermale (CD36), WU-BLAST 2.0
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de epitelii secretă o barieră chimică pentru a preveni penetrarea țesuturilor interne de către patogeni. Studii recente au arătat că epiteliile de la drosofila, la fel ca și cele de la om, desfășoară răspunsuri imune locale. În particular, tractusurile respiratorii și reproducătoare exprimă peptidele antifungale Drosomycin (Drs), ca răspuns la contactul cu patogeni, însă, acest răspuns depinde de calea Imd și nu de calea Toll, care este utilizată de către corpii grași în timpul răspunsurilor antimicrobiene sistemice (Ferrandon și colab., 1998; Tzou și colab., 2000). Mai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
gazdei, și este activată în sistemul respirator. Un studiu recent (Tang și colab., 2008) a demonstrat că microorganismele pot determina melanizarea sistemului respirator. Melanizarea poate reprezenta un răspuns imun local analog sintezei locale de specii reactive de oxigen și de peptide antimicrobiene de către epiteliile care se află în contact cu mediul exterior. Melanizarea poate fi utilizată pentru a încapsula patogeni omorâți de către alte reacții imunitare locale, iar speciile reactive de oxigen generate în timpul procesului de melanizare pot, de asemenea, să ajute
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clinic al manifestării bolilor autoimune. Complexele peptidice CMH declanșează răspunsurile imune la adulți și sunt implicate în înlăturarea celulelor T auto-complementare în cursul dezvoltării timusului. Moleculele CMH sunt înzestrate cu diferite specificități de legare și pot prezenta diferite seturi de peptide. Persoanele ale căror molecule CMH nu pot prezenta eficient epitopii unui anumit patogen sunt mult mai predispuse la infecții cu acesta. Haplotipul CMH poate constitui un predictor al orizontului de supraviețuire la persoanele infectate cu virusul HIV-1. Interesantă apare și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
persoane de sex opus, atracția având loc între persoane care au haplotipuri CMH diferite. Mecanismul are la bază linkage-ul dintre haplotipul CMH și miros. La cuplurile la care descendenții au molecule CMH ce pot prezenta un repertoriu mai redus de peptide aceștia au o rezistență mai restrânsă la infecții. După proprietățile imunologice, antigenele umane leucocitare (HLA) se clasifică în trei clase majore: clasa I, clasa II și clasa III, fiecare dintre aceste clase de proteine CMH fiind codificată de gene de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fragmente peptidice rezultate prin degradarea proteinelor endogene. De exemplu, în cazul unei infecții gripale, virusul influenza imvadează celulele căilor respiratorii și oferă informația ereditară pentru sinteza în acestea a componentelor virionului. Proteinele virale sunt prelucrate de către mașinăria sistemului imunitar rezultând peptide antigenice care se asociază cu moleculele CMH clasa I (fig. 8.6) formând un complex molecular dispus pe suprafața celulei infectate. Complexul molecular CMH clasa I - peptid antigenic este recunoscut în mod specific de către un receptor din celula T desemnat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cele două celule (C), (după Zagury și colab., 1975 (A și B) și Geiger și colab., 1982 (C) (din Alberts și colab., 1994). Și proteinele proprii normale ale organismului sunt supuse unui turnover echilibrat, adică sunt sintetizate și degradate, dând peptide self. Aceste peptide self se asociază cu moleculele CMH clasa I, dar ele sunt ignorate de limfocitele TCD8+, deoarece în decursul evoluției, organismele au dobândit proprietatea autotoleranței (selftolerance) cu care a fost înzestrat sistemul imunitar, care nu atacă componentele normale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
C), (după Zagury și colab., 1975 (A și B) și Geiger și colab., 1982 (C) (din Alberts și colab., 1994). Și proteinele proprii normale ale organismului sunt supuse unui turnover echilibrat, adică sunt sintetizate și degradate, dând peptide self. Aceste peptide self se asociază cu moleculele CMH clasa I, dar ele sunt ignorate de limfocitele TCD8+, deoarece în decursul evoluției, organismele au dobândit proprietatea autotoleranței (selftolerance) cu care a fost înzestrat sistemul imunitar, care nu atacă componentele normale ale propriului organism
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pe suprafața lor receptori cu ajutorul cărora recunosc fragmente de antigene exogene (prezente în afara celulei). Asemenea antigene exogene sunt reprezentate de proteine din vaccinuri, proteine ale agenților infecțioși extracelulari etc. Antigenele exogene sunt înglobate în celule specializate unde sunt prelucrate, rezultând peptide antigenice nonself care se asociază intracelular cu molecule CMH clasa II și apoi sunt expuse la suprafața celulei, unde sunt recunoscute de limfocitele TCD4+. Recunoașterea și legarea complexului antigen-moleculă CMH clasa II de către limfocitele TCD4+ induc activarea și proliferarea limfocitelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
prezinte eșantioane ale tuturor proteinelor sintetizate în acea celulă. Dacă aceste eșantioane reprezintă constituenții proteinici normali ai celulei, nu se înregistrează nici o reacție față de ele, deoarece organismul nu generează celule T cu specificitate pentru molecule self. Apariția însă a unor peptide nonself sau peptide self anormale declanșează mecanismul răspunsului imun. Există așa numita teorie a supravegherii imune, care postulează că celulele canceroase sintetizează proteine anormale care devin ținta atacului celulelor T citotoxice (TCD8+) spre a le distruge (Kimball, 1994). Calea de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
tuturor proteinelor sintetizate în acea celulă. Dacă aceste eșantioane reprezintă constituenții proteinici normali ai celulei, nu se înregistrează nici o reacție față de ele, deoarece organismul nu generează celule T cu specificitate pentru molecule self. Apariția însă a unor peptide nonself sau peptide self anormale declanșează mecanismul răspunsului imun. Există așa numita teorie a supravegherii imune, care postulează că celulele canceroase sintetizează proteine anormale care devin ținta atacului celulelor T citotoxice (TCD8+) spre a le distruge (Kimball, 1994). Calea de prelucrare clasa II
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
abordând calea CMH clasa II de prelucrare a antigenului și formează complexul molecular CMH clasa II - peptid antigenic care este legat la TCR și la proteina CD4, ambele prezente pe suprafața celulelor T helper. În stare activată, limfocitele T recunosc peptidele antigenice ale bacilului tuberculozei. După formarea complexului, celulele T helper sintetizează și secretă limfokine care reduc proliferarea celulelor B, producătoare de anticorpi. Celulele B suferă maturare, se diferențiază în celule plasmatice, sintetizând și secretând anticorpi specifici antigenului bacilului tuberculozei. Proliferarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
acronimul TAP derivă de la „Transporters Associated with Antigen Processing”. Se pare că genele LMP codifică și pentru două subunități ale unui complex multicatalitic de proteaze numit proteasom, pe când genele TAP codifică pentru proteine implicate în transportul în reticulul endoplasmic al peptidelor antigenice supuse prelucrării în celulele prezentatoare de antigen (APC). Regiunea CMH clasa II mai conține și gene pentru componentele complementului desemnate C2, C4, Bf (factorul B), apoi gena pentru subunitatea CYP-21 a 21-hidroxilazei, gene pentru membri ai familiei proteinelor de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
porțiunii CMH dar, ulterior, peptidul dobândește stabilizare dominantă, distribuie specificitate și influențează activarea celulei T prin modularea duratei de legare a TCR la peptidul CMH. Interacțiunea aceasta are două sub-etape, astfel ca TCR-urile să poată scana diferite complexe de peptide CMH de pe suprafața celulară, din care cauză TCR-urile sunt inerent crossreactive cu diferite peptide legate de același CMH. TCRαβ este responsabil de recunoașterea antigenelor legate la moleculele CMH. TCRαβ este un heterodimer care constă dintr-o catenă α (alpha
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
prin modularea duratei de legare a TCR la peptidul CMH. Interacțiunea aceasta are două sub-etape, astfel ca TCR-urile să poată scana diferite complexe de peptide CMH de pe suprafața celulară, din care cauză TCR-urile sunt inerent crossreactive cu diferite peptide legate de același CMH. TCRαβ este responsabil de recunoașterea antigenelor legate la moleculele CMH. TCRαβ este un heterodimer care constă dintr-o catenă α (alpha) și o catenă β (beta) (fig. 9.1), pe când TCRγδ constă dintr-o catenă γ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a da un răspuns imun și genele pentru regiunea variabilă a imunoglobulinelor, moștenite din linia germinală. Genele specifice Ir au fost identificate prin determinarea răspunsului imun la un provocator antigenic restrict, utilizându-se antigene cu heterogenitate structurală limitată de tipul peptidelor sintetice, antigene alogenice precum alotipuri imunoglobulinice și doze reduse de antigene proteinice heterologe de tipul serumalbumină, ovomucoidină și lactat-dehidrogenază. Controlul genetic al răspunsului imun este de acum bine evidențiat la oameni, șobolani și găini. Genele Ir sunt dominant-autozomale sau pseudodominante
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
IDDM1. Studiile ulterioare au demonstrat că susceptibilitatea pentru apariția DZ1 este conferită doar de unele gene din regiunea HLA, riscul maxim fiind conferit de antigenele HLA DRB1 și DQB1. Deși au fost identificate mai multe alele predispozante, datele despre secvența peptidelor prezentate și despre mecanismele prin care aceste alele contribuie la etiopatogeneza bolii sunt încă nerelevante. Regiunea IDDM18 este supusă reevaluării deoarece datele inițiale nu au fost reconfirmate. Principala genă candidat din regiunea IDDM18 este IL12B. IL-12 este un heterodimer alcătuit
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a insulinei, iar Crick și Watson elaborase modelul de structură bicatenară a ADN. Ingram a descoperit deosebirile hemoglobinei din anemia falciformă, față de hemoglobina normală. Utilizând hidroliza enzimatică cu tripsină a moleculei globinice a hemoglobinei, el a obținut aproximativ 60 de peptide, care au fost separate pe hârtie într-un evantai bidimensional, prin electroforeză, într-o direcție și prin cromatografie pe hârtie, într-o a doua direcție. Aceasta este metoda amprentei moleculare sau în terminologia anglo-saxonă fingerprinting al analizei proteinice. Astfel, s-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
evantai bidimensional, prin electroforeză, într-o direcție și prin cromatografie pe hârtie, într-o a doua direcție. Aceasta este metoda amprentei moleculare sau în terminologia anglo-saxonă fingerprinting al analizei proteinice. Astfel, s-a dovedit că hemoglobina din celulele falciforme prezintă peptide identice cu cele din hemoglobina normală, cu excepția unui singur peptid. Analiza ulterioară a dovedit că peptidul diferit la cele două tipuri de hemoglobină, se deosebea printr-un singur aminoacid: în poziția a 6-a a catenei β, la hemoglobina normală
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
gastrică. Conținutul duodenal cu un pH mai mic de 3,5 întârzie evacuarea gastrică. De asemeni, prezența acidului în duoden determină eliberarea de secretină care diminuă ritmul evacuării gastrice prin inhibarea contracțiilor antrale și stimularea contracțiilor pilorice. Prezența aminoacizilor și peptidelor în duoden încetinește golirea gastrică prin eliberarea de gastrină care determină creșterea frecvenței contracțiilor antrale și a sfincterului piloric. In concluzie, se poate spune că: grăsimile nu sunt evacuate din stomac decât atunci când pot fi procesate în duoden; acizii sunt
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
principale: proteolitice, amilolitice și lipolitice. Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai mici; leucinaminopeptidaza, ce acționează asupra polipeptidelor care conțin în structura lor prolină; arginaza, ce acționează asupra argininei scindând-o în uree și creatină; polinucleotidaza, ce acționează asupra acizilor nucleici rezultați din degradarea nucleoproteinelor. Enzimele glicolitice sunt dizaharidazele, care acționează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
subțire și a colonului; alături de secretină, CCK crește tonusul sfincterului piloric, prevenind astfel refluxul conținutului duodenal în stomac; gastrina și CCK stimulează secreția de glucagon. Secreția de CCK este stimulată la contactul mucoasei intestinale cu produși de digestie, în special peptide și aminoacizi precum și de prezența în duoden a acizilor grași cu peste 10 atomi de carbon. Produșii de digestie proteică și lipidică stimulează la rândul lor secreția de CCK, mecanism de feed-back pozitiv care operează pentru controlul secreției acestui hormon
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
tubul digestiv, glande salivare, organe genitale). Terminațiile parasimpatice folosesc ca mediator principal acetilcolina, cu efect vasodilatator dependent de endoteliu, dar nervii perivasculari conțin și neuroni nitrergici și peptidergici, astfel încât vasodilatația neurogenă este mediată și de oxidul nitric și de diverse peptide, cum ar fi peptidul intestinal vasoactiv (vasoactive intestinal peptide, VIP). 13.2.2. Centrii cardiovasculari bulbo-pontini Centrii nervoși esențiali pentru controlul presiunii arteriale sunt bulbopontini, iar organizarea funcțională complicată a acestor populații neuronale este descrisă în diverse moduri. O descriere
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
ca mediator principal acetilcolina, cu efect vasodilatator dependent de endoteliu, dar nervii perivasculari conțin și neuroni nitrergici și peptidergici, astfel încât vasodilatația neurogenă este mediată și de oxidul nitric și de diverse peptide, cum ar fi peptidul intestinal vasoactiv (vasoactive intestinal peptide, VIP). 13.2.2. Centrii cardiovasculari bulbo-pontini Centrii nervoși esențiali pentru controlul presiunii arteriale sunt bulbopontini, iar organizarea funcțională complicată a acestor populații neuronale este descrisă în diverse moduri. O descriere clasică prezintă acești centri cardiovasculari sub denumirea de centru
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]