1,092 matches
-
grupuri ce se crează în cursul aplicării procedurii, cu condiția să existe tipuri ce pot fi recunoscute după anumite criterii. Dacă tipurile identificate nu se știu, cunoașterea lor se poate face pe baza criteriilor individuale ale unităților, deci tipurile devin perceptibile după ce grupurile au fost constituite în hiperspațiul r-dimensional. Constituirea grupurilor se face pe baza unor criterii și funcții de decizie. Acestea măsoară în același timp similitudinea elementelor din grup și diferența dintre grupuri. După modul în care se aplică criteriile
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
ne... civilizeze, să ne cultive, să ne aducă în secolul XX etc. Aceeași atitudine se observă, uneori, și la unii conferențiari străini, la unii participanți la colocvii, seminarii și congrese, unde, o anume suficiență și chiar aroganță intelectuală este destul de perceptibilă. Reacția scriitorilor, a oamenilor de cultură români cu conștiință efectiv europeană este, în asemenea cazuri, de inevitabilă și firească reținere, rezervă, necooperare. Orice profesoraș francez (să spunem, de mâna a doua-treia, ce s-a nimerit într-un serviciu cultural francez
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
ca un corp, i-a conferit un rol determinant în construcția realității, cu care de altfel, spuneam, se află într-un schimb continuu de date simbolice. Important aici de precizat ar fi că există reguli de organizare, și ale lumii perceptibile, și ale lumii imaginare, reguli care, în cele din urmă, duc la narațiunea identitară amintită mai devreme și la ierarhia rolurilor și a unităților spațio-temporale în care ele se manifestă. Imaginarul nu este pentru realitate reflectarea ei pur mimetică (din
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în prefața volumului său, Imaginarul medieval? Mai întâi, am putea spune că reprezentarea este un tip de interfață de ordin mental între realitate și imaginar. Ea e produsă de imaginația "icastică" (sau mimetică, pentru că ea are ca referință mai ales perceptibilul), de imaginația "iconică" (sau simbolică - prefigurează sacrul definit de dogmă, "non-perceptibilul non-fantezist", divinul) sau de fantezie (imaginația "onirică", ars combinatoria, arta hibridului, a fantasticului popular creștin etc.); ea poate fi condusă către unitățile funcționale de bază ale sistemului: imaginea (mentală
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o schemă pe care se construiesc unitățile minimale, pentru că nu are forță de expresie atât cât să devină autonomă. Acest lucru se întâmplă pentru că imaginarul poate să preia prin intermediul ei imaginea despre sine (simbolică) a comunității și imaginea despre lume (perceptibilă și non-perceptibilă), așa cum și le proiectează aceasta; fapt care nu o exclude din procesul de memorare, ci doar îi limitează funcțiile în ansamblul imaginativ. O utilizez aici ca "schemă" pentru imagine. În ceea ce privește raportul necoincident stabilit de Le Goff între imaginar
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în care intervin exemplele care, de fapt, au predeterminat teoria. Așa cum se întâmplă și în "Prefața" lui Le Goff, precizările conceptuale nu ignoră cazurile concrete, de la care a plecat de fapt propria lui propunere; ele vizează modul în care imaginile perceptibilului și ale non-perceptibilului se proiectează în imaginarul colectiv, acolo unde este posibilă o articulare coerentă și funcțională a lor, intrinsecă unor structuri narative cu valoare identitară reprezentativă pentru o comunitate. Un alt punct de vedere asupra imaginarului colectiv este derivat
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reguli comune de alcătuire și "funcționare". Permisivitatea graniței nu înseamnă instalarea în mod automat a unui no man's land lipsit de consistență sau haotic. Influențele reciproce și schimburile permanente dintre realitate și imaginar sunt hotărâtoare pentru relația dintre lumea perceptibilă și gândirea colectivă, pentru menținerea echilibrului între simțul practic și proiecția intelectuală; și, de ce nu, pentru asigurarea neîntreruptă a alternativei imaginative, complementare față de o existență resimțită ca fiind insuficientă. Imaginarul este o compensație față de frustrările și de eșecurile provocate de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
echilibrului între simțul practic și proiecția intelectuală; și, de ce nu, pentru asigurarea neîntreruptă a alternativei imaginative, complementare față de o existență resimțită ca fiind insuficientă. Imaginarul este o compensație față de frustrările și de eșecurile provocate de lumea concretă, așa cum planul realității perceptibile este o compensație și o certitudine față de improbabil și de necunoscut, față de gândul care produce frică, cum descrie pe larg Muchembled ("Un monde d'insécurité et de peurs". O istorie a diavolului 21-57). Ființa umană este prinsă între două tipuri
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de necunoscut, față de gândul care produce frică, cum descrie pe larg Muchembled ("Un monde d'insécurité et de peurs". O istorie a diavolului 21-57). Ființa umană este prinsă între două tipuri de finitudine, pe ambele planuri. Neputând să stăpânească nici perceptibilul, nici non-perceptibilul (prin forța imaginației), se manifestă nu schizoid, ci compensatoriu în alunecarea dintr-o lume în alta, preferând, de cele mai multe ori în istoria culturală a imaginarului, granița și arealele ei învecinate. Disoluția acestei limite dintre lumi nu este însă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
modeleze. El nu primește însă din partea ei nimic neinterpretat, netransformat în forme specifice de discurs - simbol, imagine, complex de idei, mentalitate, structură sau cod cultural. Nu doar granița este unduitoare și nu imuabilă, dar și cele două "bazine" care redau perceptibilul și non-perceptibilul/imaginarul. Dacă e să recurg la o sumă de metafore plastice pentru a sugera mișcarea în cadrul și între aceste lumi, atunci aș invoca imaginea a două fluvii uriașe, alăturate, care își întâlnesc apele pe o platformă mediană, o
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
rețea de teme, motive etc., ce poate fi completată ulterior de noi cercetări aplicate (de aici, caracterul ei de rețea deschisă). Imaginarul colectiv și rețeaua lui conceptuală Din perspectiva observațiilor lui Jacques Le Goff, Évelyne Patlagean și Lucian Boia, reprezentarea perceptibilului are rol intermediar, este o interfață a realității cu imaginarul − lumi considerate de cei trei istorici a fi "realități" diferite ca substanță și configurație, cu legi de organizare proprii, însă fără multe elemente în comun. În comentariul anterior, dimpotrivă, am
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
intervin asupra reprezentării (ca schemă) trei tipuri de funcții imaginative − le definesc ținând cont de accepțiunea lor din perioada medievală, dar înscrise într-o veche tradiție antică (Ferraris 10-12) -, și anume: a. imaginația "icastică" sau mimetică (referința ei o constituie perceptibilul, dat sau posibil); b. imaginația "iconică" sau simbolică (figurează și ceea ce nu e perceptibil, dar nu e nici fantezist, adică divinul și sacrul interpretat dogmatic); c. fantezia sau imaginația "onirică" ("artă" a combinațiilor insolite, fantastice sau fabuloase; pentru perioada la
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
al sistemului imaginarului, ci și cantitativ și calitativ, tocmai pentru că ajută la clasificări complexe (cum preciza de altfel chiar Durand). Imaginarul, pentru că a demonstrat că păstrează pentru perioade foarte lungi de timp imaginea comunității despre sine și despre organizarea lumii perceptibile și non-perceptibile, poate fi asimilat unei modalități de narare a istoriei și a politicului (factor de coagulare a comunității), o reflectare a lor, în chip necesar coerentă. Ordonarea sistemului imaginarului reiese nu din dedublarea vreunei logici voluntariste a lumii reale
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de "ochiurile" acestei matrice pe care am ales-o pentru a organiza convențional unitățile imaginarului medieval local. Ele nu sunt "repartizate" în mod exclusiv unui registru sau altul, dar au o anumită relevanță în raport cu celelalte în constituirea materiei imaginative. Reprezentările perceptibilului sunt configurate mai curând cu ajutorul imaginației mimetice (icastice); manifestările sacrului sunt transpuse în imaginar mai degrabă de imaginația simbolică (iconică); pentru fenomenele care scapă logicii de constituire a realului sau a religiosului (încadrat canonic), fantezia, artă a hibridizării lumilor și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reperul principal, de delegat al divinității, rămâne Constantin I), discursul oficial despre putere ne relevă coordonatele pe care s-a constituit imaginarul. Să reamintim aici că registrele matricei teoretice reflectă modul în care puterea a organizat și a gestionat spațiul perceptibil, fie după ceea ce numim azi modelul antropologic, teoretizat încă de la Aristotel (masculin−feminin, stăpân−supus), fie după modele simbolice proprii evului mediu (cultură−natură) sau generale (spațiu locuit−spațiu străin, spațiu privat−spațiu public, spațiu laic-spațiu religios, spațiu concret-spațiul "lumii
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
prin puterea și imaginea sa. Pornind de la tipul dublu de existență a operei putem propune o arhitectonică ontologică a operei de artă. O posibilă stratificare ontologică nu poate ignora istoricitatea operei. În Estetica, pentru Hartmann primul strat (stratum) este cel perceptibil ce produce stratul de fond. Cele două tipuri de straturi se află într-o relație eterogenă și duce la identitatea operei. Colaborarea dintre straturi este dependentă de imaginație și, împreună, formează o existență autonomă (Ansichsein) ce intră în opoziție cu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
întrucât concretizarea lor ține de relația cu contemplatorul. În cazul picturii și al sculpturii, obiectul lor este extern conștiinței și poate fi identificat cu anumite obiecte culturale. Ele au o existență continuă independentă. Ele nu sunt entități abstracte pentru că sunt perceptibile. Acest lucru înseamnă că, dacă obiectele de artă sunt vizuale, au înțeles și proprietăți estetice, ele implică culoare și formă vizuală, reprezentarea, simbolurile și aluziile ce depind de capacitățile perceptuale umane. De aceea, în cazul anumitor arte, în special în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ce se bazează pe contiguitate, adică pe inversiunea voluntară a categoriilor logice ale întregului prin parte sau ale abstractului prin concret. Re-numirea obiectului are loc prin contiguitatea înțelesului spațial, temporal și cauzal. Metonimia reprezintă un trop simbolic ce lărgește reprezentarea perceptibilă vizuală descriind fenomenul în mod indirect. În cadrul picturii, metonimia poate fi întâlnită la Ilya Glazunov - Păpușa, ce simbolizează o analogie metonimică. Ca și în cazul metaforei, metonimia vizuală lucrează diferit de metonimia verbală. Nu există o numire în cadrul metonimiei vizuale
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
spațiu, iar realitatea lor le definește spațiul în mod special. Nu putem vorbi de un spațiu real, ci de unul relativ ce ține de perceperea subiectului. Spațiul reprezentat nu permite să fie încorporat în spațiul real sau în spațiul imaginațional perceptibil. Cu alte cuvinte, orașul în care Leopold Bloom trăiește nu poate fi identificat cu orașul real Dublin deoarece, dacă acest lucru ar fi posibil, el ar reprezenta caracteristicile orașului real Dublin, deci ne-am putea plimba fizic prin el. Prin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
esthétique, vol. 2, 1998. 2 Cf. Samuel Alexander, Art and the Material: The Adamson Lecture for 1925, Manchester University Press, 1925. 3 Pentru Monroe C. Beardsley ontologia implică o distinție între obiectele fizice și obiectele perceptuale. Dacă obiectele perceptuale sunt perceptibile datorită calităților lor, adică percepute prin obișnuița senzorială, ele sunt interpretate ca definind obiectul estetic fără să înlăture calitatea sa fizică. Pluralismul ontologic propus de Beardsley interpretează opera de artă fie ca un obiect fizic singular, fie ca un obiect
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
rezistența britanică a unui Churchil (pentru comuniști, el rămâne animat de intenții „imperialiste”), iar PCF îi denunță pe francezii care, la Vichy ca și la Londra, ar vrea să vadă Franța reintrând în război. Numai că degradarea relațiilor germano-sovietice devine perceptibilă când, pe 26 aprilie 1941, IC abandonează prioritatea acordată până atunci luptei pentru pace. Odată cu atacul german contra URSS, toți comuniștii se mobilizează într-un război total contra ocupantului, readucând în actualitate sloganele cele mai șovine ale războiului din 1914-1918
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau cu elementele construite. În poziții izolate forma coronamentului unui arbust se evidențiază când acesta este suficient de mare, în raport cu distanța de observare. Calitățile plastice ale arbuștilor de talie mică, ca exemplare izolate, sunt folosite mai ales în detaliile compoziției, perceptibile mai ales de aproape (de exemplu în stâncării, pe malul unui ochi de apă, la baza unor scări, lângă un loc de ședere ș.a.). FRUNZIȘUL Atât cel al arborilor cât și al arbuștilor aduce în peisajul vegetal, în primul rând
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
japonica, Cytisus sp.). La o observație mai atentă și alte aspecte pot suscita interesul descoperirii frumuseții arborilor și arbuștilor ornamentali, cum ar fi: luciul scoarței, desenul scoarței, modelele ritidomului, prezența unor spini, a unui suber aparent etc. O însușire peisagistică perceptibilă de la o distanță variabilă în funcție de specie este și textura sau aspectul vizual al ansamblului suprafeței vegetale a arborilor și arbuștilor, dată de mărimea și aspectul frunzelor, modul lor de inserare, grosimea ramurilor, aspectul general al trunchiului ș.a. Se consideră ca
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
ca atare, stimulează secreția de HCL (acid clorhidric) a mucoasei gastrice și de factor intrinsec (Castl), iar în procesul vederii transformă într-un mod indirect (prin intermediul coenzimelor la structurarea cărora participă) lungimile de undă scurte în lungimi de undă lungi, perceptibile, pentru care ochiul omenesc are o sensibilitate mai mare [Oeriu, 1974]. Surse vegetale: frunzele și florile de păducel (Crataegus monogyna), rizomii de pir (Agropyron repens), fructele de cătina albă (Hippophaë rhamnoides) etc. Acidul folic Derivat al acidului pteroiglutamic (teropterină), acidul
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
printre degete. Coexistența mai multor subculturi creează așadar probleme, cu atât mai mult cu cât sistemele de reglementare puse la punct nu sunt neapărat compatibile, eterogenitatea comportamentelor (sau, pentru a relua titlul uneia dintre lucrările lui Pierre Bourdieu, „distincția”) fiind perceptibilă În discurs, la nivelul condițiilor de locuit și În modurile de petrecere a timpului liber. Confruntarea Între universuri diferite se poate traduce, de altfel, printr-o mai bună Înțelegere sau prin fricțiuni mai mult sau mai puțin dure. Acestea constituie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]