1,420 matches
-
în albumele trupei s-a dovedit, oarecum, copleșitoare, datorită faptului că instrumentele trebuiau schimbate la fiecare melodie. Pentru turneul din 1976, grupul s-a extins, incluzându-i pe Jim Călire la clape și la saxofon și pe Tom Walsh la percuție, astfel trupa putea să cânte după regulile lui Martin. Martin și trio-ul au mers în Hawaii, în același an, pentru a lucra la cel de-al șaptelea album de studio al grupului. Albumul a fost înregistrat într-o casă
America (formație) () [Corola-website/Science/332950_a_334279]
-
ambele de Universal Edition. În 1899 a fost publicat un aranjament pentru pian la patru mâini al simfoniei de către Bruno Walter. Simfonia este compusă pentru orchestră, cor mixt, doi soliști (soprană și contralto), orgă și un ansamblu de alămuri și percuție amplasat în afara scenei. Utilizarea de două gonguri, unul acut și unul grav, este neobișnuită; la sfârșitul ultimei părți sunt lovite separat în alternanță. ""Cel mai mare contingent de coarde posibil"" Simfonia este alcătuită din cinci părți. Prima parte - compusă în
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
pozitiv de critica de specialitate, unele publicații considerând-ul una dintre piesele de rezistență ale albumului "3 Words". În acest context, Fraser McAlpine, editor al "BBC Music", a declarat faptul că „interpretarea vocală bine executată a lui Cole”, combinată cu „percuțiile în stil militar”, transformă piesa într-un „alt șlagăr uriaș”. Compoziția a primit o nominalizare la gala Premiilor BRIT din anul 2011, la categoria „Cel mai bun single britanic”. Înregistrarea s-a bucurat de succes în Irlanda și Regatul Unit
Parachute (cântec) () [Corola-website/Science/319156_a_320485]
-
Cheryl Cole ce primește o astfel de recunoaștere, după „Fight for This Love”. În timpul recenziilor realizate albumului "3 Words", criticii au apreciat într-un mod pozitiv compoziția. Mike Diver de la "BBC Music" este de părere că înregistrarea este „memorabilă” grație „percuțiilor militare” prezente în cântec, în timp ce Nick Levine de la "Digital Spy" declară că piesa conține „o combinație drăguță” de „corzi și nimicuri dulci”. Tom Ewing, editor al publicației britanice "The Guardian", afirmă faptul că înregistrarea reprezintă „o abordare austeră a muzicii
Parachute (cântec) () [Corola-website/Science/319156_a_320485]
-
compoziția, oferindu-i un punctaj maxim, cinci stele dintr-un total de cinci, în timp ce "4 Music" a descris cântecul drept unul dintre cele mai importante de pe album, continuând cu faptul că „interpretarea vocală bine executată a lui Cole”, combinată cu „percuțiile în stil militar”, transformă piesa într-un „alt șlagăr uriaș”. Cântecul a primit și titulatura de „Discul single al săptămânii”, din partea Ram FM, care l-a descris ca fiind „pop sufocant la superlativ”. În recenzia compoziției, Mayer Nissim de la "Digital
Parachute (cântec) () [Corola-website/Science/319156_a_320485]
-
pe data de 11 martie 1791. În vederea evenimentului reprezentat de ciclul de concerte al lui Haydn, numărul instrumentiștilor a fost ridicat la patruzeci și unu: șaisprezece viori, șase viole, patru violoncele, patru contrabasuri, apoi instrumentele de suflat și instrumentele de percuție. Pentru concertul simfonic de deschidere, Haydn a compus primele două simfonii din seria celor douăsprezece compuse la Londra în cadrul celor două călătorii efectuate. Prim violonistul era Salomon. La Londra, nu se introdusese încă obiceiul ca dirijorul să dirijeze de la pupitru
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
la radio, sau în concerte, sunt plătit.” Vorbele lui McCartney i-au influențat ulterior decizia lui Jackson de a achiziționa catalogul muzical Northern Songs în 1985. McCartney a cântat la diverse instrumente în „Say Say Say”, inclusiv la instrumente de percuție, sintetizator, chitară și chitară bas. La muzicuță a cântat Chris Smith, iar la chitară ritmică David Williams. Inginerul de sunet a fost Geoff Emerick. Producția piesei „Say Say Say” s-a încheiat în 1983, când a fost reeditată la Cherokee
Say Say Say () [Corola-website/Science/326557_a_327886]
-
a fost o formație de rock progresiv grecească, formată în anul 1967 de Vangelis Papathanassiou (clape), Demis Roussos (chitară bass și voce), Loukas Sideras (percuție și voce) și Anargyros "Silver" Koulouris (chitară). Numele formației provine din titlul piesei cu același numede pe albumul "Sings Where It's At" al lui Dick Campbell. Papathanassiou și Roussos erau deja cunoscuți în Grecia (după experiențele Formyx și respectiv
Aphrodite's Child () [Corola-website/Science/327653_a_328982]
-
la evoluția sau la tipul instrumentelor prezente în cadrul muzical arabo-andaluz. În ziua de astăzi, pe teritoriul Africii de Nord, structura formației muzicale de tip nouba este bazată pe trei tipuri de instrumente : luth, vielă cu arcuș - în arabă rebab și percuție membranofonă - tobă întinsă pe un cadru de lemn, denumită tar. De menționat că această formație de instrumente era utilizată și în sec. XIX, fiind reprezentată de către pictorul francez Eugène Delacroix (1798 1863) în lucrarea sa Nuntă evreiască în Maroc - 1839
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
total ignorat. Nu a fost folosit niciodată în orchestrele marocane. Este în schimb reprezentat într-o celebră miniatură din colecția Cantigas de Santa Maria, în care sunt înfățișați doi instrumentiști cântând împreună, unul fiind arab, iar celălalt creștin. Instrumentul de percuție cel mai utilizat în muzica araboandaluză este denumit în Africa de Nord tar, iar în țările Orientului Mijlociu riqq. Este vorba despre un gen de tamburină prevăzută cu o membrană din piele întinsă pe o singură parte pe cadrul rotund, din lemn
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
plăcuțele de alamă fiind puse în rezonanță și printr-o mișcare de scuturare. Diametrul tar-ului este de aproximativ 20 cm. Împreună cu luth-ul și rebab-ul, tar-ul formează osatura formației tipice a muzicii andaluze. Rolul acestui instrument de percuție în cadrul orchestrelor de tip nouba este extrem de important, el fiind singurul capabil să execute formulele ritmice de acompaniament, specifice fiecărei părți din cadrul unei suite. De altfel, el este folosit numai ca instrument de acompaniament și suport ritmic pentru un instrument
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
acompaniament și suport ritmic pentru un instrument cordofon, neexistând contexte muzicale în care tar-ul poate fi prezent singur. Instrumentele de suflat nu au avut în cadrul muzicii araboandaluze decât prezențe pasagere, ele negăsindu-și locul alături de binomul de bază - coarde/percuție - caracteristic acestui gen muzical. Istoricul Al-Tifashi atestă în sec. XIII prezența în Al-Andalus a unui instrument aerofon, ce se bucura de o largă apreciere. El îl denumește buq, descriind-ul ca pe un corn și asociind-ul în special muzicii
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
punct de vedere muzical, cât și organologic. Flautul oriental oblic, denumit nay, a apărut în muzica arabo-andaluză la o dată relativ târzie, fiind adus în Africa de Nord odată cu dominația otomană. În muzica turcă, instrumentele de suflat sunt adeseori asociate cu coardele și percuția. Nay-ul a rezistat în cadrul orchestrelor de tip nouba numai în anumite regiuni din Algeria. Instrumentele de tip european au pătruns în muzica arabo-andaluză relativ târziu, în a doua jumătate a sec. XIX. Vioara și viola au fost adoptate pe scară
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
animalului”. „Ring the Alarm” este un cântec rhythm and blues, cu influențe hip-hop și rock, interpretat într-un tempo moderat. Melodia este compusă în tonalitatea La major și scrisă în măsura de trei pătrimi. Instrumentalul folosit include tobe, instrumente de percuție și sintetizator. Piesa prezintă o sirenă asurzitoare la început, cu ajutorul căreia se realizează nuanța sa agresivă. Ritmul melodiei conține doar câteva sincope, frazarea vocii și sunt intens folosite armonii vocale. În cântec se folosește doar câte un acord pe spații
Ring the Alarm () [Corola-website/Science/308945_a_310274]
-
la această compoziție ca la un cântec cu o „puternică încărcătură emoțională”, în timp ce editorul publicației " The Boston Globe", Sarah Rodman, a subliniat faptul că piesa „expune furia și vulnerabilitatea”. Jonah Weiner de la revista americană "Blender" asociază înregistrarea unei „furtuni de percuții, zdrăngăneli și sirene”. "The Washington Post" caracterizează personajul interpretat de Knowles în cântec precum „o fostă [prietenă] nebună și geloasă”, continuând cu o referire la linia melodică: „fără un refren memorabil, ea [Beyoncé] nu pare suficient de convingătoare în acest
Ring the Alarm () [Corola-website/Science/308945_a_310274]
-
de la firma Winchester afirmau o cadență de două focuri pe secundă) decât o pușcă cu zăvor, în general puștile cu levier sunt reîncărcate dintr-un încărcător tubular situat sub țeavă, ceea ce limita cantitatea de muniție ce pot duce. Cartușele cu percuție centrală care au glonțuri cu vârf ascuțit tip „Spitzer”, de exemplu, pot produce explozii în interiorul unui încărcător tubular, deoarece vârful glonțului a fiecare cartuș se susține peste capsa următorului cartuș (firma Hornady produce cartușe cu glonțuri care au vârful moale
Pușcă cu levier () [Corola-website/Science/335100_a_336429]
-
scăzută pe partea afectată. Zgomotele respiratorii aspre provenite din căile respiratorii mai largi, transmise prin plămânul inflamat, sunt calificate drept respirație bronșică, și se aud la auscultația cu stetoscopul. Ralurile crepitante (ralurile) se pot auzi în zona afectată în timpul inspirației. Percuția poate fi estompată pe plămânul afectat, iar rezonanța vocală mai degrabă crescută decât scăzută deosebește pneumonia de revărsatul pleural. Radiografia toracică este frecvent utilizată în stabilirea unui diagnostic. La persoanele cu forme mai ușoare, radiografia este necesară numai în cazul
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
în pământ după o perioadă mai lungă de utilizare. Piesa trebuia mutată în cazul focului susținut. Problema a fost remediată o dată cu introducerea modelul PM-43, dotat cu amortizoare la bipied și la baza țevii. Metoda de tragere era fie cea clasică (percuție prin cădere), fie printr-un trăgaci. Aruncătorul de bombe s-a dovedit a fi atât de eficient încât armata germană a introdus în dotare exemplarele capturate sub denumirea "Granatwerfer 378(r)", iar ulterior a fabricat o copie denumită "Granatwerfer 42
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
că acestea au fost piese reacționare care le-a scris pentru a se potrivi simțului de cântare, după ce a cântat în ele de două ori. Ea descrie o melodie la începutul jocului, în care cântă o fanfară și instrumente de percuție. Shigihara, de asemenea, a compus și a realizat videoclipul în timpul genericului jocului, intitulat "Zombies on your lawn" (Zombii pe peluza ta). "Plants vs. Zombies", are ca regizor pe George Fan. Elemente strategice puternice au fost incluse pentru a face apel
Plants vs. Zombies () [Corola-website/Science/318392_a_319721]
-
albumul "Antirăzboinică", cu piesa omonimă (pe versuri de Adrian Păunescu) datând din anul 1974, când a fost ilustrată de o filmare în TVR. Pe acest prim disc full-length al lui Vali Sterian o mare parte dintre texte, compozițiile muzicale, vocea, percuțiile și chitara acustică sunt semnate de cantautor. Colaborează în continuare cu Dan Andrei Aldea (chitară), dar și cu un alt membru Sfinx, Nicolae Enache (sintetizator, claviaturi). De altfel, pe acest album se simt influențe de rock progresiv venite de la Sfinx
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
Nicolae Enache (sintetizator, claviaturi). De altfel, pe acest album se simt influențe de rock progresiv venite de la Sfinx. Discul a apărut cu o variantă modificată a copertei, varianta originală nefiind acceptată de cenzura comunistă. Fondează în 1979, alături de Iulian Constantinescu (percuție), Bebe Teodorescu (tobe) și Gabi Vulpe (bas), Compania de Sunet, formație din care vor face parte de-a lungul timpului muzicieni valoroși din diverse sfere muzicale: rock, folk, pop, blues sau jazz. Din acest moment înainte, înregistrează și concertează sub
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
copiilor” (pe versurile poetului George Țărnea), piesă ce devine cunoscută în epocă și care, prin balansul reggae abordat, se diferențiază de creațiile anterioare. În același an Vali înregistrează această piesă alături de Florin Porumb (chitară), Mihai Teleagă (bas) și Iulian Constantinescu (percuție). Florin Porumb îi lasă locul chitaristului Gabriel Nacu, care la rândul său este înlocuit de Adrian Ilie, membru marcant al formației Iris la începutul anilor ’80 și fondator al grupurilor Voltaj (1982) și Incognito (1983). La tobe apare Doru „M.S.
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
de vânt", prin care urmărește promovarea tinerilor muzicieni folkiști. În 1998 contribuie din plin la producerea primului disc full-length (intitulat " De-alaltăieri și până ieri - Vol. I") al colegului său de generație Doru Stănculescu, realizând părțile de chitară, clape, tobe, percuții, mixajele și înregistrările muzicale. De altfel, în această perioadă susține câteva concerte alături de Doru Stănculescu, acompaniindu-l la baterie. Tot în această perioadă, orchestrează câteva piese și participă ca maestru de sunet la înregistrarea albumului "Floare de vârtej" semnat de
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
și apoi reeditat în 2007. După ce a apărut cu melodii pe două dintre compilațiile "Din darul magilor" (în 1995, respectiv 1997), în iulie 1998 Sterian lansează albumul "Rugă", într-o formulă nouă a Companiei de Sunet: Vali Sterian (voce, chitară, percuție, muzicuță, pian); Mihai Neniță (vioară, pian); Dan Pirici (chitară bas); Oliver Sterian (percuție); Fredy Onofrei (chitară); Gaby Joitoiu (violoncel); Sorin Minghiat (flaut); Mircea Bodolan și Doru Stănculescu (voci adiționale). Pe acest disc, care este ultimul din cariera lui Sterian, artistul
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
compilațiile "Din darul magilor" (în 1995, respectiv 1997), în iulie 1998 Sterian lansează albumul "Rugă", într-o formulă nouă a Companiei de Sunet: Vali Sterian (voce, chitară, percuție, muzicuță, pian); Mihai Neniță (vioară, pian); Dan Pirici (chitară bas); Oliver Sterian (percuție); Fredy Onofrei (chitară); Gaby Joitoiu (violoncel); Sorin Minghiat (flaut); Mircea Bodolan și Doru Stănculescu (voci adiționale). Pe acest disc, care este ultimul din cariera lui Sterian, artistul revine la sunetele acustice și la muzica folk din primii ani de activitate
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]