895 matches
-
luxul, distracțiile facile, confortul clădirilor din oțel și sticlă și doar în ultima zi mai vizitează câte un muzeu, dar... fără un suport spiritual veritabil, rămân în continuare... goi, goi de conținut. Au grijă, însă, să se întoarcă de prin peregrinări cu multe fotografii - clișee-martor ale trecerii lor importante pe acolo (- Știți, am vizitat Luvrul!)... Sunt capabili să povestească cu lux de amănunte doar ce au mâncat, ce magazine au vizitat, ce au cumpărat și ce aventuri galante au trăit. Cât
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
catedra de sanscrită nu vă vor împiedica să vă continuați studiile de istoria religiilor! Aștept cu nerăbdare continuarea la Mithra și cartea despre Mah³bh³rata1, despre care, din fericire, Dumézil mi-a dat vești excelente. În ceea ce mă privește, după lungi peregrinări în Elveția și în al 16-lea arondisment al Parisului (întrucât „patronul” a ocupat, vreme de două luni, apartamentul, apartamentul său din rue de la Tour...), am revenit la lucrul meu mai mult sau mai puțin yoghic. Dacă totul merge bine
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
primele fisuri Își făceau deja apariția. Manolescu, În revista al cărei director fusese de curând ales, România literară, Întoarcerea mea și acceptarea conducerii Contemporanului le tratează ca pe un act de „oportunism”; G. Liiceanu, prieten de idei și complice al peregrinărilor noastre În Germania și Franța, s-a arătat nu numai mult mai indiferent la Întâlnirile noastre ocazionale, dar a refuzat să-mi publice la editura pe care i-a concesionat-o Pleșu - fosta Editură Politică și căreia i-a schimbat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
zi pe altă rută, iar către seară, când ne reîntorceam, petreceam clipe de neuitat În liniștea și singurătatea acelor locuri peste care se așternea o boltă de stele cum rar am văzut. Ne-am Încheiat cele două splendide săptămâni de peregrinare, Într-adevăr foarte obositoare, dar dătătoare de liniște sufletească, prin ștergerea din agendă (...) a oricăror griji cotidiene, ceea ce trebuie să recunosc că ne-a reconfortat totuși enorm, făcând drumul de Întoarcere prin Vatra Dornei Mestecăniș-Iacobeni-Poiana Stampei-Bistrița-Tg. Mureș. Pot spune fără
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
neavând nici o legătură cu numele satului - să poarte numele lui N. Beldiceanu și C.F.R. mi-a admis propunerea, dar guvernul Iorga demisionând, nu s-a mai realizat aprobarea. Vă trimit pe lângă revistele, pe care le mai am, În urma deselor mele peregrinări, și 6 fotografii. La una din aceste foto și anume la „Adunarea G-lă a Academiei Germane” țin mult, ca fiind unica. Vă rog mult, dacă o folosiți, să nu se piardă. Altfel le puteți ține oricât aveți nevoie. Vă mulțumesc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Europa Centrală”, cum glumim între noi cu oarecare tristețe, pentru că înțelegem că nu vom mai avea confortul și viteza TGV-urilor cu care am traversat Portugalia, Spania și Franța. Felicitas Hoppe, scriitoarea germană cu un cod al aventurii și al peregrinărilor înnăscut - are în palmares o călătorie în jurul lumii - , spune că trenul acesta e unul „de epocă” și că ne va aminti mai mult de Expresul Nord-Sud de la începutul secolului, care a prezidat simbolic organizarea voiajului nostru mirobolant. Nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
decât oricare dintre noi, trăitorii de azi, sau nu e decât aura pe care i-au atribuit-o urmașii, scoțându-l din rândul muritorilor banali și inexpresivi? VASILE GÂRNEȚ: Abia la hotel am simțit cât de mult m-au stors peregrinările prin labirintul de la Expo și plimbarea prin Hanovra. Orașul este mai spațios decât Dortmundul, iar rețeaua de magazine - impresionantă. După-amiază sunt programate câteva întâlniri în oraș, lecturi ale scriitorilor din Trenul Literaturii, dar o ploaie rebelă și, apoi, o furtună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
straie cusute cu fir etc. Un adevărat labirint, care, desigur, așa cum îi stă bine unui loc fermecat, se dovedește mult mai încăpător pe dinăuntru față de cât ți-ar sugera dimensiunile exterioare ale incintei. Nu-i găsesc pe ai mei, și peregrinările dintr-o cameră în alta, interminabile - refectoriu, capelă, dormitoare, iatacuri de taină, odăi de consiliu, sală de ceremonii, șeminee înalte, bolți împodobite cu blazoanele Ordinului -, îmi dau o senzație de singurătate abisală; este, cu siguranță, una dintre perfidiile castelului, arătată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu greșeli (de ce observ acest detaliu într-un moment de înduioșătoare solemnitate?!). Suntem mândri, ne simțim efectiv niște celebrități. Andrei Bodiu râde, dar cred că ne invidiază în secret. Oricum, e foarte emoționant să întâlnești compatrioți după o lună de peregrinare prin Europa, și nu doar același, enervant, alter ego care te însoțește. Președintele „Daciei” din Riga ne propune și el un program mai special, de alternativă (vizită la țară, petreceri nocturne...), dar îl refuzăm politicos, spunându-i că preferăm programul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unei creații majore! Mai trebuie să spun că în anii care au urmat demisiei mele și excluderii din establishment-ul literar românesc, în anii reculziunii, ai exilului intern - ’72-’77 -, apoi în anii interesanți și nu lipsiți de dramatism ai peregrinărilor mele prin America, R.F. Germania și Franța, în cele din urmă, unde m-am stabilit, am publicat câteva din romanele mele reprezentative, apărute și la București, și unde lucrez și în prezent, cu intermitențe, au fost multe zile, nopți, și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
puțină lume, în țară și în străinătate, mi-a pus, mai direct sau mai pe ocolite, acestă întrebare, începând cu rudele mele apropiate și sfârșind cu zecile de români, scriitori sau de alte profesiuni, pe care i-am întâlnit prin peregrinările mele; și nu ultimul am fost eu însumi, în multe momente în care „ingratitudinea” celor din țară își arăta colții - a celor oficiali, dar și a unor „particulari”, amici sau foști amici! Și e adevărat că nu am prea multe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
incontestabilă vulnerabilitate psihică o inferioritate morală, cred musulmanii integriști, care opun nebuniei îndoielii permanente nebunia imuabilei certitudini. Ei ignoră până la ce punct am putut noi miza pe aspirații nemărginite și am putut transforma însăși insuficiența noastră într-o dorință de peregrinare și de scotocire, luând-o ca remediu suprem împotriva depresiei. A exhuma schelete, a descifra alfabete misterioase, a explora oceane necunoscute, a studia neobosit pitecantropul, a escalada Everestul sau vârful Mont Blanc doar pentru a vedea cum e, pentru a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de parte bărbătească, adult și în putere, trebuia să se ducă la cele trei mari sărbători ale anului. Deci tânărul Isus s-a conformat, cel puțin așa ne informează Matei. Și pentru tot lungul vieții lui nestatornice și pline de peregrinări, Orașul Sfânt a rămas punctul lui fix. Toate drumurile lui îl duceau într-acolo, sau, mai exact spus, urcau înspre acel punct. Căci orașul e situat pe niște coline. La șapte sute șaptezeci de metri deasupra nivelului mării. Mai sus decât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
re-biruită. Locul universal al inițierii și cel mai frecvent întâlnit este pădurea, a cărei simbolistică vastă se compune totodată din localizarea geografică a rătăcirii și a vânătorii. Ambele modalități de mișcare prin spațiul sacru constituie trasee inițiatice, cu deosebirea că peregrinarea fără direcție face din pădure o instanță superioară, ce dictează evoluția eroului, în timp ce vânătoarea indică o luare în posesie a energiilor locului. Unele colinde doar sugerează că acolo a avut loc confruntarea mitică și prezintă întoarcerea flăcăului ca erou solar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se fălește cerbul, îl zărește și își confirmă calificarea pentru planul sacru, aleargă acasă pentru a se înarma potrivit vânătorii arhetipale (arc și săgeată) și începe o perioadă cathartică: „La vânat să-mi iasă/ Pe munții Nistrului/ Și ai pustiului”. Peregrinarea prin geografia specific inițiatică este încheiată în mijlocul săptămânii, ca echivalent temporal al centrului cosmogonic și are aceleași semnale meteorologice: nori și ceață. Abia acum flăcăul regăsește urma animalului sacru, traseul lui condu- cându-l prin locuri inaccesibile, până la apa vie: „La
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
orațiile funerare: „Unde iarba crește,/ In patru se-mpletește,/ Nime n-oncâlcește” (Agnita - Brașov). Codrii mari nu sunt incluși pe harta traseelor cotidiene, ei țin de geografia sacră, nu sunt de umblat și ordinea lor nu este tulburată fără sens magic. Peregrinarea printre copacii rari, cu iarbă ce știe a crește cum lumea se țese, este rezervată pentru drumul solitar al neofitului, ajuns aici printr-o rupere a nivelului de percepție, redevenită mistică. Imaginea este dezvoltată și în basme: „Atunci, pă timpur
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o transformare ce rescrie toate datele cu care neofitul s-a născut. Drumul greu nu poate fi parcurs fără accesoriile caracteristice, fiindcă duce în lumea fără dor: „.încălțămintea, toiagul și pâinea reprezintă obiectele cu care erau înzestrați odinioară morții în vederea peregrinărilor lor în drum spre lumea cealaltă. Ele au devenit de fier mult mai târziu, simbolizând astfel durata mare a călătoriei”. Traseul inițiatic se suprapune până la confundare în această fază cu credințele funebre, statutul de ființă plecată pe ceea lume este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la Iași și de acolo, încărcate în zeci și zeci de vagoane, la Moscova, a fost unul dintre motivele pentru care o inventariere și o evaluare relativ corectă, deci o evidență completă a lor, nu există; în al doilea rând, peregrinările hârtiilor în anii ocupației (București - Iași - București), odată cu mutarea instituțiilor de stat, a administrației centrale, guvernului etc., au dus, desigur, la pierderea multor evidențe, procese-verbale, inventare (originale sau copii); în fine, reorganizările administrative postbelice au avut, la rându-le, urmări
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
istorii. Al doilea război mondial și ofensiva nazistă pe teritoriul sovietic au determinat - aflăm din surse sovietice - evacuarea în zone îndepărtate a valorilor păstrate la Kremlin, inclusiv a celor românești. Avem de-a face acum cu o nouă etapă de peregrinări a ceea ce mai rămăsese din Tezaurul evacuat în 1916-1917, cu alte inevitabile pierderi și distrugeri. Tot din surse sovietice aflăm că, după război, s-au întors la Kremlin și „bunurile artistice românești”, ceea ce, evident, constituie doar o parte a Tezaurului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în momentul depunerii acelor valori la Kremlin, în 1916-1917, documente ce se aflau în original în arhiva B.N.R. ?; d) dacă valorile românești, depuse la Kremlin în compartimentele precizate în procesele-verbale autentice, au fost găsite tot acolo și, dacă nu, ce peregrinări au avut loc între 1918-1941, 1941-1945, 1945-1956 ?; e) ce s-a întâmplat cu celelalte bunuri depozitate la Kremlin și care nu mai apar în nici un document oficial, ulterior depozitării ?; f) în relatarea sa, acad. G. Oprescu informează că „piesele“ restituite
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Întocmit “Monografia satului natal”, care cuprindea: istoricul satului, obiceiuri, datini, strigături și cântece populare. Lucrarea mi-a fost dată ca exemplu studenților seminariști și colegilor, cu recomandarea de a o completa În anii următori. I-am ascultat sfatul, dar În peregrinările prin București, lucrarea mi-a dispărut. Un sprijin deosebit am primit În acești ani de la profesorii: Ioan Armeanu, Pimen Constantinescu, Ioan Belu, Simeon Radu, Grigore T. Popa, care m-au apreciat și m-au stimulat adesea sub cele mai variate
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de așteptare (de ce o fi fost nevoie pentru un aviz de atâta timp?!!), Corneluș a devenit “boboc” la Facultatea de Stomatologie. La drum cu „Marița” Înainte de a pleca din București ne hotărâsem să ne cumpărăm un autoturism Trabant, care În peregrinările prin țară cu Ileana și Horea Bârză, ne produsese o impresie foarte bună, cu toate glumele răutăcioase care circulau despre el, În perioada respectivă. Transferarea În Iași a impus Însă și atacarea unei părți din economiile pentru Trabant. Nu ne
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și-a repartizat. Exista ideea acesta, de a așeza oamenii care aparțineau unei instituții sau întreprinderi grupat cumva, din varii motive, din varii motive, da..., da..., deci, părinții mei au beneficiat de această politică, asta după o serie întreagă de peregrinări prin diverse locuri. Dar noi am fost, mă rog, fericiți, fericiți, eu am fost sau sunt fericita moștenitoare a unei situații... da... N. D.: - Când ați început să lucrați în Nicolina și câți ani ați lucrat ? M. V.: - Am început să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
-i prezenta scrisorile trimise de Altețele Catolice! A găsit însă un drum către "Lumea Nouă", dus-întors, care s-a dovedit că duce nu numai la aur și mirodenii, dar a împins omenirea către progresul și dezvoltarea din veacurile următoare! În peregrinările mele prin America descoperită de Columb și urmași, m-am gândit uneori la titlul dat de un alt "descoperitor al Cubei", Ernest Hemingway, unei scrieri: "Câștigătorul nu ia nimic"! Tristă poveste și trist adevăr! Amiralul s-a întors din a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
său de aur, dar a descoperit ceva care de atunci a născut mai multe vise decât aurul și care exercită o putere mai mare asupra oamenilor decât exercita Marele Han asupra supușilor săi"! Copilul vesel al trestiei de zahăr In peregrinările mele de sfârșit de săptămână prin Havana Vieja, Havana veche, un obiectiv obligatoriu era Feria de libros, târgul de carte. Nu era Feria de libros organizată anual, eveniment național și internațional ce atrage mii de edituri din Cuba și din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]