4,527 matches
-
iar noi am pornit pe cale împreună cu solul. Câțiva frați m-au întrebat ce credeam despre măreția Regelui. Acestora le-am spus: „El e Regele ce unește frumusețea unde nu se amestecă urâciune și desăvârșirea deplină, fără vreo lipsă. E însăși perfecțiunea, de care stă departe orice cusur, chiar închipuit; chipul său e însăși frumusețea, mâna sa, bunătatea. Cel care îl slujește cu credință va dobândi cea mai mare fericire, dar cine îl părăsește va fi pierdut, și-n veci, și-n
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
ci a celui care poate să decidă pentru toți, poeta depășește marginile comune ale revoltei omenești, îndreptând reproșuri într-o direcție care-i poate aduce învinuirea de blasfemie: „Mai nevinovată, dar nu nevinovată,/ Totuși mai nevinovată decât tine, / Autorul acestei perfecțiuni fără milă, / Care ai hotărât totul / Și apoi m-ai învățat să întorc și celălalt obraz”. Sau încă mai fără ocol, încă și mai aproape de marginile dezicerii și hulirii: „Egal de vinovat față de toți / Pentru că pe toți i-ai pus
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
fiului tău care nu-ți seamănă.” Sigur că acestea sunt accese, sunt crize, sunt, până la urmă, revoltele în genunchi ale unei ființe pe care nu lipsa de credință o macină ci durerea de a fi fost aruncată în lumea acelei „perfecțiuni fără milă”, în care binele și răul coexistă în atâtea raporturi de nedesfăcut. Liniștirea, „curățirea de spaime” survin și ele, ca momente ale unei superioare înțelegeri și acceptări, ale unei revelații tot de inspirație divină, în fond: „Culcată în pajiștea
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
filigran fugitiv pe eternitatea peisajului astral: „E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei Veșmîntul său cel negru, de stele semănat, Destins coprinde lumea, ce-n brațele somniei Visează cîte-aievea deșteaptă n-a visat.” Chiar dacă nu va mai ajunge niciodată la perfecțiunea din strofele transcrise mai sus, poezia lui Heliade se va înscrie în continuare pe aceeași spirală a epurării continue de contingent. Pe măsură ce efortul de a „înnobila” limba română prin neo-latinizare făcea progrese ireversibile, limbajul heliadesc se vocaliza, înlătura termenii non-latini
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
amuzantă fatalitate: Il s’agite en cent façons/ Tout finit par des chansons. Aceeași abdicare salvatoare, pirueta care te scoate de pe orice drum, aducându-te din nou în punctul zero, de unde jocul, e de presupus, reîncepe, o va cultiva, până la perfecțiune, Caragiale. În lumea românească de atunci și dintotdeauna, totul se aranjează și totul se drege, cu puțină bunăvoință. Dacă asta o face suportabilă sau, dimpotrivă, de neîndurat, cine ar putea să spună...
Scrisoarea lui Iorgu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5796_a_7121]
-
deopotrivă o modalitate de a elibera tensiunile sexuale, dar și de a le sublima estetic. De obicei, în ultimul moment intervine o dificultate neașteptată care este rezolvată printr-un deus ex machina sau prin alte mijloace și în final extazul. Perfecțiunea. Sunt ultimele cuvinte ale balerinei Nina Sayers/ Lebăda albă (Natalie Portman), „Totul este perfect”, cuvinte pe care le-am mai auzit și cu alte ocazii filmice. Dacă verificăm toate aceste stereotipuri vom descoperi că ele alcătuiesc un scenariu inițiatic care
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
doctorul Jekyll, celălalt domnul Hyde. Schizoidia se realizează perfect în timpul spectacolului și ea provoacă tragedia, dar și beatitudinea transfigurării personajului care este captat deplin în ficțiunea pe care o întruchipează. Ceea ce regizorul ne lasă să întrevedem pe parcursul evoluției Ninei către „perfecțiune” este o dimensiune patologică a personajului său. Recluzionată într-o ambianță peterpanească a unei copilării fără de sfârșit ghidată matern, Nina pare să-și refuze creșterea. Femeia din ea este insesizabilă, ingenuitatea ei este totală, însă undeva se simte nevroza care
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
de clipa morții. În rest, fenomenul vieții pe Pămînt este o cursă oarbă în cuprinsul căreia noțiunea de progres nu are nici un sens (e o iluzie să credem că evoluția este ascendentă, de la inferior la superior, în virtutea unui avînt spre perfecțiune), totul reducîndu-se la un război de supraviețuire în care variațiile întîmplătoare ale speciilor pot fi păstrate în măsura în care au virtuți adaptative. De supraviețuit nu supraviețuiesc decît cei apți a se adapta la condițiile concurenței. Tribulațiile prin care trebuie să fi trecut
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
la Arghezi experiența de cunoaștere, când e brutală, devine, cel mult, inutilă, la Barbu e riscantă. Orice apropiere neavenită de miezul cu greu stăpânit al lucrurilor poate strica un ciclu care nu se mai reia. Făcutul anulează infinitele posibilități ale perfecțiunii, dându-le o realizare concretă și, firește, perfectibilă. De aici vina lui, știut fiind, măcar de la romantici încoace, că în cele ce nu sunt adastă mai multe energii decât în cele ce sunt. Cu cât se diminuează această rezervă, a
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
o simte decît dacă, stînd într-un anumit loc, privește o stîncă al cărui vîrf se întrezărește deasupra valurilor. „Și brusc, senzația clipei eterne m-a invadat în timp ce priveam marea, undeva către această insuliță insignifiantă. Senzație de intensă armonie, de perfecțiune din care nu lipsește nimic, în care totul e prezent. Știam că senzația asta, pe care o mai avusesem, dar nelegată de aspectul fizic al locului în care mă aflam, nu durează mult. De data asta însă, senzația s-a
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
-l mutila crunt, unul din doctorii cei mai originali ai creștinismului oriental, Maxim Mărturisitorul. Grația unirii întru Domnul nu-i numai o perspectivă pentru minți ardente de monahi, capabili de o teologie deplin trăită. Pe diagrama treptelor care conduc către perfecțiunea iluminată a inimii, zvîcnește, pentru oricare dintre noi, învolburarea metaforică a aripilor de pasăre. Urcușul cel mai riguros pare să-și treacă partitura printr-o sublimă volieră. Avusesem cîndva, sub incidență contemporană, echivalentul unei atare intruziuni în bula de imaginar
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
sfera cunoașterii intuitive; Dumnezeu; noumenon) și „ceea ce e vizibil” (lumea gândirii raționaliste; omul; phainomenon). Aflat la distanță egală între raționalism și gnoza intelectualista, Ibn Șină definește - într-o Epistola asupra izvoarelor înțelepciunii/ Risala fi ’uyun al-hikma astfel filozofia: „Hikma este perfecțiunea sufletului omenesc prin cunoașterea lucrurilor și afirmarea adevărurilor speculative și practice, în măsura posibilităților omenești”. Tot că pe o noutate în epoca pomeneș te Maimonide părerea lui lui Ibn Șină că „sufletul e intelect dobândit”, creat odată cu trupul, dar nedispărând
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
ascendent.” E vorba despre locuire, despre oraș ca împăcare de antinomii, despre opere ale minții omenești pe care le năruiesc în cele din urmă, aneantizându-le, natura și natura umană, deopotrivă. Rebela mișcare a viului acceptă doar iluzoriu disciplinări armonice definitive, perfecțiunea dispunerii în spațiu poate fi oricând un sinonim al morții, legile echilibrului natural permit oricâte experimente și artificii, dar își păstrează și dreptul de a le zădărnici. Perspectiva optimistă e întreținută și simbolic: una dintre proze nu are nume, fiind
Geoficțiuni by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3290_a_4615]
-
să zămislească o nouă lume, schimbând mersul cosmic al evenimentelor. Descinderea la Florența a englezului Thomas (martorul) îl pune de îndată pe acesta în legătură directă cu una dintre cele mai desăvârșite formule de existență a umanității, creuzet a cărui perfecțiune în sine e ilustrată de activitatea fantasmatică a câtorva minți luminate, între care spiritus rector este Marsilio Ficino. Am optat pentru termenul fantasmatic, prin care autorul definește, în opera sa științifică, un prototip uman complex, retezat însă odată cu Reforma. Amputarea
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
zeu/ ca să neînchină m lui, pentru că el/ apără tot ceea ca se desparte de sine”. Pare că ambii poeți pun în pagină același scenariu de restabilire a ordinii, a întregului. Concavitățile sunt imediat umplute, pentru ca imperfecțiunea lor să nu afecteze perfecțiunea universului. Și totuși, la Nichita Stănescu, regimul e unul mitologic. Zeii (chiar morți fiind, după Nietzsche) vin să repare hiatusurile. Și o fac cu program. Respectă ei înșiși coeziunea pe care se străduiesc s-o asigure. La Mureșan, algoritmul se
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
pretinde în fața lui Herbert von Karajan că nici un sunet din cele pe care le-a adăugat în partitură nu-i aparține, finalul care lipsește putînd fiind extras din spiritul Fugii, grație unei deducții logice. Fuga e o construcție strictă de perfecțiunea unui silogism, iar cine știe premisele poate anticipa concluzia, în chiar asta constînd contribuția lui Erich Bergel la completarea operei lui Bach: a adăugat epilogul ce lipsea din edificiul fonic. Astfel sasul născut la Râșnov va da melomanilor din Germania
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
Deleanu, poemul filosofic, demonstrează Mircea Popa, este cea de a doua creație epică din cadrul Școlii Ardelene, extrem de interesantă prin noile tendințe preromantice și romantice: Ideea esențială este aceea a deșertăciunii bogățiilor lumești și a necesității omului de a aspira spre perfecțiune, spre o viață morală, cumpătată, trăită în rigorile eticii și ale respectului față de semeni." Prin cercetări personale, Mircea Popa completează cu date noi, nuanțează și aprofundează contribuțiile referitoare la personalități ilustre din Transilvania. Edificator este studiul despre Simion Bărnuțiu, în
Cărturari și patrioți transilvăneni by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9242_a_10567]
-
pe cel al unuia dintre cei mai desăvîrșiți creatori ai Europei. Așa cum aminteam nu de mult, cînd am povestit și despre Artaserse a lui Leonardo Vinci, operă barocă de mare rafinament regizoral și scenografic (decor și costume Helmuth Sturmer), de perfecțiune muzicală. Am plecat cîteva zile la Iași ca să văd cîteva montări. Ca să-mi ofer darul de a intra în bijuteria arhitecturală care este Teatrul Național din Iași. Arhitecții vienezi Fellner și Helner l-au început în 1894 și în 1896
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
cel al vodevilului și sub rigoarea comediei, dar cu aceeași tandrețe față de iluzie, de iubire, de minciună și păcatul omenesc. Umanitatea spectacolelor lui Silviu Purcărete, generozitatea lui ca artist, fac ca orice formă iau viziunile sale regizorale să tindă spre perfecțiune, dar să nu fie vreodată strivite de încrîncenarea atingerii ei. Sau a succesului cu orice preț. Și de asta este Purcărete altfel. Chiar dacă știi prea bine textul lui Labiche, regizorul te face, delicat, să pricepi că anumite sensuri se pot
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
vineri seară, ce notă merită din punctul său de vedere colaborarea dintre PNL și PSD, până în acest moment. În opinia liderului liberal, cooperarea dintre cele două partide este de nota 9. „Dau nota 9, iau un punct pentru că 10 e perfecțiunea și pentru că într-o asemenea coaliție, cu cei doi ani și cu toate încercările poate fi lipsit de credibilitate să pretinzi că totul a fost perfect în această privință”, a spus Crin Antonescu, la B1 TV. „Am convenit că această
Ce notă acordă Crin Antonescu colaborării PNL-PSD by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/38225_a_39550]
-
Caragialianei din fața Teatrului Național. Iată cum descrie Ruxadra Garofeanu acest viitor monument: „După numeroase variante la care a acces, Bolborea a optat pentru cea mai elocventă, cea a emisferei de la suprafață, căreia i se subînțelege jumătatea subterană, alcătuind laolaltă simbolul perfecțiunii transmis de la Pitagora și Platon până-n contemporaneitate. Gândită în final într-un material transparent, foarte la modă în arhitectura zilelor noastre, fie din spirit de imitație, fie prin amortizarea simțitoare a costurilor, alunecând adesea spre soluții ce atrag după ele
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3826_a_5151]
-
greși privindu-l pe Pitagora ca pe un mistic tulbure a cărui minte, cînd nu-i fugea la reîncarnări, căuta remedii facile în numere. Quintilian, în tratatul Despre muzică, scrie: „În ajunul morții sale, Pitagora le-a spus discipolilor că perfecțiunea muzicii se dobîndește mult mai inteligibil prin numere decît pe cale senzorială, cu ajutorul auzului.” (p. 129) Cu alte cuvinte, cei mai buni compozitori sunt matematicienii, calculul avînd întîietate față de inspirație. Remarca a fost infirmată de istorie, muzica fiind altceva decît, bunăoară
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
Sfințenia este calea lor comună. Ceea ce îi deosebește este faptul că unul are o soție iar celălalt (monahul) nu. În rest, ei au aceleași obligații. Hrisostom ține la această idee ca la un principiu fundamental și el este convins că perfecțiunea nu înflorește doar în pustie, în peșteri și în chiliile călugărilor, ci se regăsește și în lume30. În ceea ce-l privește, atât ca diacon, preot cât și ca episcop, el nu doar că a rămas călugăr în sufletul său, dar
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
cu potrivnicii săi, dar n-a făcut o din interes sau vanitate ori pentru a-și câștiga partizani. Pe el îl interesa doar mântuirea lor și se bucura nespus atunci când vedea că Evanghelia lucrează și credincioșii tind să realizeze idealul perfecțiunii morale în lume. El este cel mai eminent psiholog și cunoaște toate mișcările inimii omenești. Pentru dânsul, inima omenească este o oglindă deschisă, în care se uită și vede până și prin colțurile cele mai dosnice. De care patimă omenească
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
celui care și-a restrîns în mod intenționat inspirația. Versurile memorabile au fost compuse de la debut și pînă la ultimul volum, într-un interval de aproape jumătate de secol; ele oferă aceeași atmosferă, poartă același mesaj și atestă o indubitabilă perfecțiune formală. La rigoare, ar putea forma o unică poezie coerentă, armonioasă, compusă pe parcurs de decenii și aparținînd aceluiași Alexandru Philippide, aristocratul egal cu el însuși, discretul poet de mare clasă, care a căutat mereu umbra și a ocolit piața
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]