1,200 matches
-
mai aude decât suspinul vântului prin spărturile meterezelor. O, Doamne! Cine a pus oare întăia piatră în temeliile cetăței pe această culme de munte așa de bine aleasă pentru apărarea țărei? Orișicât aș întreba aceste ziduri mute, orișicât aș răscoli pergamentele colbăite din arhivele țărei, întrebarea rămâne fără răspuns.Mâna fundatoare e nevăzută, ascunsă în întunerecul veacurilor. Știut însă este că cetatea a fost rădicată mult înaintea lui Ștefan cel Mare, poate chiar înaintea lui Alexandru cel Bun. Dar cu cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
excesul lor trebuie îndepărtat. Cea mai veche și folosită metodă pentru îndepărtarea dispersiilor moleculare este dializa, bazată pe folosirea unor membrane semipermeabile dializante, care rețin particulele coloidale dar permit trecerea ionilor sau moleculelor. Drept membrane se pot folosi materiale naturale: pergament vegetal, bășici animale sau artificiale: membrane din colodiu, acetilceluloză, celofan etc. În urma procesului de dializă, concentrația electroliților în soluția coloidală (C1) scade ca urmare a migrării lor prin membrană într-un vas cu același solvent folosit la prepararea solului, obținându
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
rare din Pinacoteca statului și din Muzeul Kalinderu, juvaerurile Coroanei în valoare de 7 milioane lei aur, variatele gajuri ale Muntelui de Pietate, odoarele mânăstirești din Moldova și Muntenia, prețioasele colecții ale Academiei Române, compuse din numeroase documente originale, 300 de pergamente cu peceți domnești, 25 de volume-manuscripte române și slavone, câteva tablouri în ulei, de mare valoare - printre ele și portretul lui Avram Iancu, făcut după natură de pictorul Rosenthal - unele rarități, între care și vestitele Răspunsuri ale Mitropolitului Varlaam din
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de Pietate. Odoarele mănăstirilor și ale Academiei Române Țin să completez — spune d. Pătrășcanu — lista arătând că au plecat în Rusia mai toate odoarele mânăstirești din Moldova și Muntenia, cele mai prețioase colecții ale Academiei Române, compuse din numeroase originale: 300 de pergamente cu peceți domnești, 25 volume manuscripte române și slavone, câteva tablouri în ulei, de mare valoare - printre ele și portretul lui Avram Iancu făcut după natură de pictorul Rosenthal - unele rarități, între care și vestitele Răspunsuri ale mitropolitului Varlaam din
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
mare consta în încasarea banilor. Conform afișului tipărit, pe 28 iunie 1929 trebuia să se pună piatra de temelie a noii case de la Ipotești, dar n-a fost deloc așa. Construcția a început abia în 1933, pe 7 august, confom pergamentului, conservat perfect, găsit într-o sticlă de un litru în fundația casei, dărâmată în 1976. Din document aflăm că în prezența ministrului Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale și ad interim la Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor, D. R. Ioanițescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
asigurat pentru demnitatea țării noastre, pe care Eminescu a slujit-o cu atâta curaj și dezinteresare 86. Deci, acum cinci ani însemna 1932. E limpede că piatra fundamentală nu se pusese în 1929, ci în 1933, dată notată și în pergamentul găsit la temelia casei. Concluzia este clară: de la punerea pietrei de fundație și până la inaugurarea casei au mai trecut ani buni, căci în prima parte a anului 1937 clădirea nu era încă terminată. La 2 februarie, G. Marinescu încă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
locuri foarte interesante, cum ar fi: Camera cu Rugul Aprins care nu se mistuia (acolo nu intri Încălțat, e loc sacru), Tablele Legii (acolo i s-au dat lui Moise), Biblioteca cu cărți și manuscrise din secolele III-IV (suluri de pergament cum se scriau atunci). Am văzut cărți și veșminte de pe vremea Apostolilor, cruci și multe alte obiecte de cult religios de o valoare inestimabilă. Apoi am vizitat și cimitirul sfinților. La subsolul mănăstirii este o cameră cu oseminte ale sfinților
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
s a sărutat, coborându-se de pe cai. Tot ora șul era pavoazat. Lumea cutreiera străzile, cunoștințele se opreau și se felicitau. O bucurie generală de nedescris. O delegație de doamne a fost primită de rege pentru a-i prezenta un pergament urându-i bun venit și domnie fericită în România Mare. Didina Cantacuzino luase inițiativa și a ținut un discurs. Regele, cu lacrimile în ochi, a răspuns. Pe urmă a vorbit cu cele mai cunoscute. Mi-a spus că tot meritul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
iarmurcei judovești. El întinse călugărului mâna și-l duse-n odaie. În dulapuri vechi de lemn simplu erau cărți vechi legate în piele, crane de oameni și păseri împăiete pe polițele din părete, un pat și o masă pline cu pergamente și hârtii; iar în atmosfera, grea de mirosul substanțelor închise în fiole, făclia arunca o lumină turbure, roșie, galbenă și somnoroasă. Maistrul Ruben era un bătrân de o antică frumuseță. O frunte naltă, pleșuvă, încrețită de gândiri, ochii suri, boltiți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și ridicând cu mâna lunga poală a rasei de șiac... casa se prefăcu într-o peșteră cu păreții negri ca cerneala, lumânarea de ceară într-un cărbune plutitor în aer, cărțile în beșici mari de steclă, la gură legate cu pergament, în mijlocul cărora tremurau într-un fluid luminos și vioriu draci mici spânzurați de coarne, care zupăiau din piciorușe. Ruben însuși se zbârci, barba-i deveni lățoasă și-n furculițe ca două bărbi de țap, ochii îi luceau ca jăratic, nasul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
găsise cheia la sine... Un dulap vechi de lemn mohorât, lucrat cu fel de fel de sculpturi, era pe jumătate deschis, o candelă de steclă roșie închisă vărsa raze slabe de rubin în cămara pustie... el deschise dulapul... scoase un pergament vechi și-l desfășură dinaintea lui... Era o cartă a Spaniei. În un loc al ei era mânjită cu coloare galbenă ca aurul... El s-apropie de fereastă și se uită mult la locul mânjit. - Hm! da, da! aici trebuie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
galbenă ca aurul... El s-apropie de fereastă și se uită mult la locul mânjit. - Hm! da, da! aici trebuie să fie visul vieței mele... Și, ca și când s-ar fi speriat de neîngrijirea cu care lăsase dulapul deschis, aruncă iute pergamentul în fundul lui și-l închise iute c-o cheiță, de oțel... Apoi începu să se primble prin cămară... O oală de flori numai cu pământ era într-un colț... El turnă pământul afară... sub el erau monede de aur... C-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pana cea veche de gâscă scîrșnea pe hârtia vânătă și grunzu - roasă or suna izbită [de] călămările pline c-o cerneală cleioasă și oțetită. În urmă el închise manuscriptul vechi, plin de note marginale scrise foarte mic și legat în pergament; îl aruncă cu nemulțămire peste o claie de cărți și-și netezi barba cu espresia unei profunde neîndestuliri cu sine însuși. Moș Iosif avea un defect foarte mare. Cu o maistrie rară el știa să se înșele pe sine însuși
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și Kakko, doi frați care hotărâseră să guverneze împreună. Mi-am închipuit că fusesem chemat de Kakko, al cărui protejat eram. Ca să mă ajute. Astfel, ajuns la pretoriu, deși mă duseseră în chip straniu în încăperea în care erau rase pergamentele pentru a fi mai apoi refolosite, l-am căutat din ochi pe tovarășul care îmi fusese alături de-a lungul atâtor nopți. Dar, printre mesele pustii, mă aștepta cu totul altcineva: ducele Grasulf, unchiul său. Bărbatul acela cu barba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cronica aceasta, Cel de Sus o știe, stă scris doar adevărul despre întâmplările al căror martor am fost. Și vreau să încep prin a spune cum de m-am prăbușit atât de jos. Îmi petreceam zilele printre cărți, papirusuri și pergamente. Pot să spun fără să exagerez că am studiat, am citit sau cel puțin am răsfoit fiecare carte aflată în locurile care m-au primit, fie ea scrisă în greacă, latină sau ebraică. Foamea de a ști era insațiabilă. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a întrebat: - Când începi lecțiile? I-am răspuns: - Mâine, stăpâne. Rotari a bombănit mânios, dar a doua zi de dimineață, după baie, a venit în odaia mea. Mi-am pus pe masă cărțile, cinci la număr, din cel mai bun pergament. Aveam o Evanghelie a lui Ioan pe care mi-o dăruise episcopul catolic din Concordia, cel care fugise la Nove, ca să găsesc în prolog dovada ereziei mele ariene, lucrarea De Civitate Dei a lui Augustin de Hipona, o culegere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se înving, nici pământurile nu se cuceresc cu cărți și cu pene de scris. - Dar cu ele se guvernează și se scrie istoria, am replicat. A luat loc pe pat. - Ce-ai vrea să mă înveți? Nu există nimic în pergamentul acela care să mă intereseze. Drept care, zeflemisindu-mă, a spus: - Și-apoi n-am hotărât că o să mă-nveți tot ceea ce știi despre femei? Se aștepta să-l refuz, să nu-mi țin promisiunea, dar un gând m-a luminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spus: - Și-apoi n-am hotărât că o să mă-nveți tot ceea ce știi despre femei? Se aștepta să-l refuz, să nu-mi țin promisiunea, dar un gând m-a luminat. Am scos din desaga cu cărți un sul de pergament într-o stare precară; cuprindea Anecdota de Procopius din Cezareea, scrieri pe care, neputând să-mi permit să le cumpăr, le copiasem în întregime la biblioteca din Aquileia. Rotari, mi-am dat perfect seama, era fermecat de istorie, și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
curte, longobarzii erau toți adunați sub stejar. Vipera de aur atârnată de nuc mi-a dat de înțeles că întrunirea era importantă. Fără să zic ceva, m-am dus în odaia mea și am început să desfășor o bucată de pergament pe care Rotari încercase să scrie un gând. Mi s-a pus un nod în gât, și am aruncat cât colo pergamentul, furios. Ce mă interesau pe mine un tânăr înfumurat și un popor care nu era al meu? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Fără să zic ceva, m-am dus în odaia mea și am început să desfășor o bucată de pergament pe care Rotari încercase să scrie un gând. Mi s-a pus un nod în gât, și am aruncat cât colo pergamentul, furios. Ce mă interesau pe mine un tânăr înfumurat și un popor care nu era al meu? În clipa aceea mi-am citit limpede în inimă: Rotari a fost unicul bărbat dispus să-mi ofere în chip spontan prietenia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și porcăindu-ne. Gundo l-a pocnit peste nas ca aperitiv, după care i-a arătat măruntului și unsurosului roman care se ținea după el permisul de trecere regal cu porunca de a se pune la dispoziția noastră. Romanul a citit pergamentul comandantului, care încerca zadarnic să-și oprească sângele ce-i curgea din nasul tot mai negru și mai umflat, și a primit, drept răspuns, un pumn în ureche. Comandantul se numea Wathiri, și ne-a condus înjurând acasă la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de amănunte pe care am să le împărtășesc va îngădui cititorului să intuiască și adevărul cu care eu nu sunt în stare să mă măsor. Și, Cel Atotputernic să mă ierte pentru a fi așternut atâtea lucruri intime pe un pergament. Rotari, după ce a intrat în familia lui Gisulf, și-a schimbat firea, încetând să mai fie melancolic și îmbufnat. Pentru prima oară a avut ocazia să se confrunte în chip fericit cu doi tineri de vârsta lui. Mă refer la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
văzut bărbați și femei sosind în mici grupuri. După cum erau îmbrăcați, păreau a fi țărani. Garibaldo a venit să-mi dea vestea cea bună. - E momentul să începi să înțelegi, să pătrunzi misterul, a spus întinzându-mi un sul de pergament. L-am copiat din nou la Grado. Este una dintre cărțile tainice. După ce o citești, întoarce-te la mine. Era Cartea lui Enoh, despre care auzisem vorbindu-se câte-n lună și-n stele și pe care nu ajunsesem până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se mișca, trebuie să fie ajutat de altcineva sau să se târască pe jos, expunându-se batjocurii generale, șantajului pentru orice nevoie ar avea, riscând să-și piardă libertatea. Tot cu Rachti am început să colecționez și să aștern pe pergament legile longobarzilor. Așa se face că la moșie, în iarna de dinaintea primăverii anului 627, au existat două școli: una pentru consolidarea identității și a tradițiilor străvechi, și alta pentru a avea o armă în plus cu care să fie apărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am lăsat răsfățat ca un copil de mama sa, ajungând să-i las ei până și inițiativa în privința plăcerilor carnale. Într-o zi cosea ceva la fereastră, profitând de lumina după-amiezii, reflectată de zăpadă. După obiceiul roman, pusesem la fereastră pergament de asin atât de subțire, încât nu numai că reușea să oprească vântul rece, dar îngăduia luminii să pătrundă. Eu leneveam lângă vatră și mă uitam la striațiile și la petele pergamentului, creând din ele figuri fabuloase. Privirea îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]