1,304 matches
-
la fel dacă și-a pus centura grea cu conuri metalice a golzilor sau mantouri cu ciucuri agățați pe spatele și umerii tungușilor din Transbaikalia. Un bun șaman știe, variindu-și mișcările, să producă o muzică nuanțată, care va sublinia peripețiile ședinței. În pofida diferențelor în ceea ce privește decorul, simbolizarea și uneori croiala costumelor tungușilor (excepție făcând cele ale golzilor), acestea se compun în mod normal din aceleași elemente: - o mantie, cel mai adesea din piele, deschisă în față și oprindu-se de obicei
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
urmă, voi ajunge ceea ce-mi dorisem din copilărie : să fiu „scriitoreasă“... Cred și astăzi că fetița mea a venit pe lume la fix ca să-mi deschidă un nou drum, un soi de cărare pietruită cu cărămizi galbene, presărată cu peripeții și greutăți, dar care îmi promitea, la capătul ei, să mă ducă direct în Orașul lui Oz, acolo unde se împlinesc toate dorințele. Merg de atunci pe cărarea asta și, deși uneori drumul devine îngrozitor de anevoios, știu că totul e
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
fără el. De la geam, Omar nu îi zărea decât ochii printre ramurile de vișin. Ochii și coada care lovea din când în când trunchiul pomului. El nu o hrănise vreodată în toți acești ani, deși îi fusese părtașă în atâtea peripeții. De aceea, atunci împinsese cremona care ținea laolaltă cele două ferestre și șoptise în aerul de afară: „Eleonor, vino! Vino, fato, am să-ți descui ușa!“. Era prima oară de când avea un frigider în mansardă și se gândise că ar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dintre bulele care se desfac în jurul său, dilemele cățelului devin accesibile cititorului care știe că totul este posibil în spațiul de dincolo de oglindă. Recitind textele lui Hergé, o undă melancolică m-a purtat către robustul argonaut Patrocle, gardianul Lizucăi din peripețiile Dumbrăvii minunate. În cele din urmă, nu este nevoie să fii un om pentru a aduce lumină în jurul tău, iar simbioza dintre Tintin și Milou este reverența pe care Hergé o face acelor căței fără de nume care ne însoțesc în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și excentric dintre maharajahi. Înclinat către extremele comportamentale, stăpânitorul din Gopal este un veritabil căpitan Haddock. Inventivitatea verbală este prelungirea excitabili tății sale patologice. Bastonadele și urletele sunt solu țiile pe care domnitorul din Gopal le mobilizează, cu ușurință infantilă. Peripețiile lui Jo, Zette și Jocko au ca punct de pornire o crimă inocentă - pe pârtia din stațiunea de munte, copiii îl întrec pe cel care se socoate un schior dintre cei mai redutabili. Rivalitatea sportivă se transformă în pretext al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
tihna burgheză a roaderii osului ascuns cu grijă în colțurile grădinii, departe de ochiul vigilent și dojenitor al lui Tintin. De abia atunci, când putea să se dedice în liniște acestei delicatese canine, Milou își amintea, asemeni lui Haddock, de peripețiile trecute. Și, asemeni lui Haddock, o boare nostalgică îl învăluia, dar doar pentru puțină vreme. Căci osul dintre lăbuțele lui îl îmbia cu miresmele sale, făcându-l să uite de trecutele lui vieți de globe trotter. Și totuși, în acest
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și mâna care l-a mângâiat, pentru ultima dată, la plecare, neștiind că după acel rămasbun vor urma doar moartea și amintirea. Dar și personajele, asemenea oamenilor din carne și oase, au nevoie de odihnă după o atât de primejdioasă peripeție. Un cuvânt se scrie pe ecranul calculatorului, „sfârșit”, iar fereastra documentului se închide, înghițind cerul de la Moulinsart și întinsurile Azaniei. Tintin se întoarce către Milou și îl atinge, duios. „Este timpul să intrăm în casă, Milou. Nestor a pregătit un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
consultă agenda de lucru și-mi promite vizita la domiciliu câteva ore mai târziu. A venit cu exactitate matematică la ora convenită. L-am primit ca pe o veche și valoroasă cunoștință; am discutat despre unele probleme de viață cu peripețiile respective din acele vremuri potrivnice, domnia-sa fiind ca și mine în vizorul autorităților de atunci. I-am oferit toate trei volumele, cu autograf. Le-a primit bucuros. Știa că scriu, m-a felicitat pentru cutezanța de a scrie la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Volumul de față se prezintă drept o carte document pentru o lungă perioadă de timp - 19471990, structurat pe cinci capitole însumând 750 de pagini. Autoarea, fiica lui E. Lovinescu, obține o bursă de studii în Franța, unde ajunge după multe peripeții în septembrie 1947, mărturisind cu sinceritate: „Eu prinsesem, în septembrie 1947, ultimul tren la propriu și nu la figurat.” Erau vizibile semne că Lovinescu va deveni curând „persona non grata”, fiind atacat vehement din toate părțile ca „iudeocosmopolit”, iar cenaclul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
-sa e de părere că ar trebui să se ducă la muncă. Exact asta și face schimbând serviciu după serviciu. Fiecare nouă slujbă se transformă rapid într-o aventură nebunească, într-o calamitate în toată regula, respectând însă, ca și peripețiile lui Don Quijote, propria ei logică misterioasă. Prietena lui, Myrna Minkoff din Bronx, consideră că are nevoie de sex. Ceea ce se petrece între Myrna și Ignatius nu se aseamănă cu nici o altă poveste de genul un-băiat-întâlnește-o-fată, de care să fi auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
atît mai ușor cu cît mi-am păstrat toate Însemnările de la Capri, am numele cluburilor de noapte, am numele grupului pop italian care cînta În primul local În care ne-am dus: i Grisbi. Mă tot duc cu gîndul la peripețiile astea italienești din pricina lui Delphine care se află acolo. Oare Îmi va spune cum arată astăzi localurile de noapte din Capri? Sticla de Strathisla 1956 se va termina curînd. 1956 a fost și anul cînd mi-am schimbat colegiul. Iezuiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Întregi, sub privirea ocrotitoare a doamnei Marie-Isaure, ștergînd-o uneori rapid Îndărătul patului, la adăpostul căpătîiului, spre a da paginilor mele despre păcat gustul aventurii trăite, o nuanță de „viață cunoscută pe viu“, precum Charles Lindbergh, care Își povestea cu precizie peripețiile zborului deasupra Atlanticului. Nu s-a mai auzit nimic despre mobilele cele noi care, dacă Îi dădeam crezare tatei, trebuiau să umple casa: un șezlong făcut de Le Corbusier, o masă proiectată În Italia de un tînăr arhitect care restaurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
timpul chiar poate să încremenească în fericire, au avut loc în peisaje paradoxal nesemnificative... cum ar fi o balustradă de ciment, o bancă, o bordură sau scara blocului ei... dar asta pentru că altceva are importanță. Iată un alt episod din peripețiile lui Romeo-Ulysse: de dimineață Romeo ia maxi-taxi ca să se ducă la ea. Plouă cu găleata și el își ia umbrela. Pe drum se oprește să ia și niște flori: simte că ar vrea să-i ducă ceva și atunci alege
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Principala ocupație a acestei Adunări, și cea mai folositoare, cată să fie - după părerea mea - aceea de a lucra asupra istoriei naturale urmând Îndeaproape planurile lui Verulamius. (Christian Huygens, Scrisoare către Colbert, Œuvres Complètes, La Haye, 1888-l950, VI, pp. 95-96) Peripețiile celor șase grupuri nu se limitaseră la căutarea hărții. Probabil că Templierii, În primele două părți ale mesajului, anume cele aflate În mâna portughezilor și a englezilor, se refereau la un Pendul, dar ideile asupra pendulelor erau Încă prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
experienței de infirmieră din perioada retragerii în Moldova. Garanții ale autenticității sînt consemnarea personală a istoriei necunoscute „din spatele frontului”, prezentarea nudă a suferinței, fragmentarismul modern și observația poetică: „Cartea aceasta nu e un roman. Nu propune și nu dezleagă, printre peripeții și episoduri, o factice intrigă literară. E o suită de crochiuri, de priveliști...” (în Adevărul, an XXXIII, nr. 11056, 20 aprilie 1920). Articolul despre „culegerea de povești și basme” a lui Victor Eftimiu din Corabia cu pitici polemizează, dintru început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înainte, a sculat toată curtea în picioare să pregătească lada cu haine, coșurile cu mâncare, să curețe și să aranjeze caii și trăsura. Pe urmă a hotărât cine să meargă la Târgoviște: câțiva băieți mai voinici, ca să facă față eventualelor peripeții. De când urcase pe tron Vald Dracul cel Tânăr, se răriseră tâlharii, iar drumurile erau destul de sigure. Prințul acesta, pe care spătarul nu-l văzuse niciodată, era crâncen cu pedepsele și i se dusese vestea de om rău, dar drept, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Sfântul Andrei, cu noaptea-n cap, eu și cu măria-sa, spătarul nostru, Dumnezeu să-l ierte. Vestea morții lui Gongea l-a mâhnit pe Zogru și-ar fi vrut să știe mai multe, dar Iscru povestea fără grabă toate peripețiile lui, căzut în genunchii înfășurați în fulare groase. Era trecut de miezul nopții, iar dinspre lac se auzea din când în când cum cade zăpada dintre crengile sălciilor. - Am plecat cu trei căruțe încărcate cu mâncare, damigene de vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tocmai sosea din grădină cu morcovi proaspeți într-o căciulă. Ronțăind ultimele jeleuri, am înhățat morcovii și am fugit spre casă. Am constatat că, în tot acest scurt timp parcurs în dimensiunea mea, am reușit să trăiesc cea mai aventuroasă peripeție a vieții mele! Berci Sara, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Satu Mare profesor coordonator Cristina Șoltuz Ținutul meu fermecat Un clar răsărit își legănă lumina pe azurul înalt al cerului, soarele de aur își răsfira degetele crude și-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ți-e drumul!... Când descoperi pe prinți, iarăși se transformă în lup și cu laba începu a-l mângâia pe obraz, să se trezească. Andrei a revenit la împărat, scuze, la rege; îi povestit cele întâmplate cu frații săi și peripețiile din care scăpase cu fața curată grație proniei divine. Supărat, regele hotărî să-i pedepsească așa cum se cuvine unora cărora nu le mai ajunge agoniseala fără sudoare Ce poveste plicticoasă! zise nepoțelul... Greu e să fii bunic! continuă bătrânul... Enachi-Saviuc-Pavăl
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ce îmi spusese Zilpa când eram copil, în cortul roșu, ceva ce atunci eram prea mică să înțeleg: - Suntem toate fiice ale aceleiași mame, zisese ea. După o viață, am înțeles că era adevărat. Deși călătoria a fost lipsită de peripeții, iar mâinile mele au stat degeaba, întoarcerea acasă m-a epuizat. Ardeam să mă întorc în casa mea, să-i văd pe Shif-re și pe copilul Kiyei, care se născuse în absența mea. Am fost teribil de neliniștită în timpul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tată, zic, pupîndu-l. — Emma ! Își duce o mînă la cap, jucînd surpriza. Ai reușit să ajungi ! Fără să mai faci nici un ocol ! Și fără să mai vizitezi nici un oraș istoric ! — Nu, azi nu ! rîd. Azi n-am avut parte de peripeții. Odată, mai demult, la scurt timp după ce ai mei se mutaseră În casa asta, am luat trenul greșit și am ajuns la Salisbury, și tata nu uită niciodată să facă mișto de mine pe tema asta. — Bună, Nev. Îl dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
în chip cât mai evident.): „Pfui, vino că mă trage”... GRUBI:...așa... El zice „pfui, vino că mă trage” și eu zic „ce e, mă?” și el zice „s-a-nfășurat”, parcă, nu? MAJORDOMUL: Da, și aici trebuie adăugat că toate aceste peripeții pe marginea gropii au așa, un sens crescendo... BRUNO: Nu! De fapt, care e ideea? Noi trebuie să sugerăm că suntem stăpâniți de groapă, în prima parte, înțelegeți? Adică, mai întâi groapa, ca și natura, ca și moartea, dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a fi prezentat vreun act ad hoc, Pazi va Începe să parcurgă, urcând, prea lungul drum al calvarului său pentru că voia ca România să fie liberă și creștină. Până să cunoască primul beci numit arest, ea va trece prin câteva peripeții, determinate de lungimea drumului de la Bârsana la Sebeș, apoi la AlbaIulia, de condițiile dificile de transport, specifice anului 1948 și zonei montane, fiind nevoită, bunăoară, să petreacă laolaltă cu cei doi tartori o noapte Întreagă Într-o cameră a unei
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
-mi las bagajul. l-am lăsat la recepție, gândindu-mă s-o sun mai Încolo pe amica mea și s-o rog să vină să-l recupereze când va putea. În timp ce așteptam taxiul pentru aeroport mi-am amintit deodată de peripețiile din acea noapte. Totul fusese atât de viu Încât părea Îndoielnic să fi fost doar un vis. Pretextând că mi-am uitat Încărcătorul În cameră, am cerut Înapoi cheia de la recep- ție și am urcat Înapoi scările. Telefonul din cameră
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
noastră, mergem direct către luminile aurorei boreale. În dansul culorilor ei, făptura translucidă a lui, a străinului din țara gheții, mă va Întâmpina astă-seară cu brațele deschise. În umărul lui rotund și pufos, ca un sân rătĂcitor, ajuns prin cine știe ce peripeții la Îmbinarea dintre corp și braț, Îmi voi săpa cuib. Cât de mult mă bucur că ai ajuns ! Îmi va spune angalok-ul, Îmbrățișându-mă. Bine ai venit acasă ! Și ne vom pierde În dragostea particulelor solare pentru liniile magnetice ale
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]