1,921 matches
-
de către receptorii specifici diverselor substanțe neurotransmițătoare, apar binecunoscutele modificări electrochimice membranare, generatoare de potențiale de acțiune postsinaptice de tip depolarizant (excitator) sau hiperpolarizant (inhibitor). La baza lor stau schimburi ionice determinate de activarea sau inhibarea receptorilor membranari postsinaptici. Modificările de permeabilitate ionică produse de substanța neurotransmițătoare în teritoriul postsinaptic se însoțesc de schimbări ale excitabilității și polarizării membranare, care vor determina apariția potențialului de acțiune în momentul atingerii pragului de excitație a membranei postsinaptice. Membranele neuronale fiind excitabile, posedă capacitatea de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
însoțesc de schimbări ale excitabilității și polarizării membranare, care vor determina apariția potențialului de acțiune în momentul atingerii pragului de excitație a membranei postsinaptice. Membranele neuronale fiind excitabile, posedă capacitatea de a se depolariza și repolariza pe seama modificărilor de conductanță (permeabilitate) membranară. În condițiile polarizării de repaus, conductanța față de Na+ extracelular și K+ intracelular fiind joasă, încărcarea electrică a membranei este pozitivă la exterior și negativă pe fața internă. Ea crește în momentul depolarizării membranare, datorită deschiderii într-un prim moment
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
schimburile ionice Na+ - K+ reprezintă potențialul postsinaptic excitator (EPSP). Prin fenomene de permeabilizare predominantă pentru ionii de K+ și Cl- se produce potențialul postsinaptic inhibitor (IPSP), ca urmare a hiperpolarizării membranare. Efectul obținut depinde de tipul de ioni a căror permeabilitate membranară este modificată. Înregistrarea potențialelor electrice postsinaptice a fost realizată mai întâi la nivelul plăcii motorii (neuromusculare) folosindu-se electrozi de culegere extracelulari (Kuffler, 1942). Ulterior, s-a trecut la înregistrări de potențiale electrice postsinaptice, cu ajutorul microelectrozilor intracelulari, precizându-se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
negativi proteici și fosfați nedifuzibili, negativitatea intracelulară și predominanța sarcinilor pozitive pe suprafața externă a membranelor neuronale, caracteristică stării de repaus. Sub influența neurotransmițătorului se produce deschiderea sau mai rar, închiderea unuia sau mai multor canale ionice, însoțită de modificarea permeabilității și încărcării electrice membranare. Spre deosebire de membrana axonală, care conține numai canale ionice voltaj-dependente pentru ionii de sodiu și potasiu, corpii celulari, dendritele și terminațiile axonale prezintă o mare varietate de canale ionice activate de receptori membranari ionotropi sau metabotropi. Aceștia
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Modalități ale răspunsului neuronal postsinaptic În funcție de natura mediatorului și a receptorilor din membrana postsinaptică, stimularea presinaptică poate genera două tipuri de răspuns postsinaptic: a) potențialul postsinaptic excitator (PPSE) este un răspuns local de tip depolarizant, determinat de creșterea generală a permeabilității la Na+ și K+. Potențialul de acțiune (PA), ca manifestare propagată, apare abia în momentul în care depolarizarea atinge valoarea prag necesară. În condiții fiziologice, capacitatea unui PPSE de a genera un PA depinde de plasarea sinapsei active. PPSE nu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
conului de emergență a axonului motor, unde pragul de excitație este în general mai scăzut; b) potențialul postsinaptic inhibitor (PPSI) este o a doua modalitate de răspuns sinaptic, în cursul căruia, prin interacțiunea receptor-mediator, are loc o creștere exclusivă a permeabilității postsinaptice pentru K+ și Cl-, în timp ce permeabilitatea la Na+ rămâne nemodificată. În acest mod apare o hiperpolarizare tranzitorie. Prin propagarea electrotonică, PPSI deprimă excitabilitatea zonelor din jur sau chiar a întregului neuron, împiedicând apariția PA sub efectul unor stimuli excitatori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pragul de excitație este în general mai scăzut; b) potențialul postsinaptic inhibitor (PPSI) este o a doua modalitate de răspuns sinaptic, în cursul căruia, prin interacțiunea receptor-mediator, are loc o creștere exclusivă a permeabilității postsinaptice pentru K+ și Cl-, în timp ce permeabilitatea la Na+ rămâne nemodificată. În acest mod apare o hiperpolarizare tranzitorie. Prin propagarea electrotonică, PPSI deprimă excitabilitatea zonelor din jur sau chiar a întregului neuron, împiedicând apariția PA sub efectul unor stimuli excitatori. Astfel de conexiuni reprezintă adevărate filtre ce
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
colinergice. Îndepărtarea prin captare a acetilcolinei din fanta sinaptică poate fi evidențiată numai în prezența substanțelor anticolinesterazice. Acțiuni fizio-farmacologice. După traversarea spațiului sinaptic, acetilcolina eliberată din butonii terminali se cuplează stereospecific cu receptori colinergici din membrana postsinaptică, producând modificări de permeabilitate generatoare de manifestări electrochimice urmate de răspunsuri specifice ale celulelor-țintă. Asemănarea dintre efectele esterilor colinei pe de o parte și ale nicotinei și muscarinei pe de altă parte, l-a determinat pe Dale (1934) să atribuie acetilcolinei proprietăți colinergice de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rândul său, inhibiția serotoninergică are la bază hiperpolarizarea membranară indusă de creșterea conductanței la potasiu, iar acțiunea facilitatoare a acesteia este consecința depolarizării produse de scăderea conductanței potasice. Astfel, factorul comun al efectelor sinaptice ale serotoninei pare a fi alterarea permeabilității membranei postsinaptice față de ionii de potasiu. Modificând permeabilitatea canalelor de potasiu, serotonina modulează în sens inhibitor sau activator excitabilitatea neuronală postsinaptică. Prin efectele simultane asupra excitabilității neuronale în anumite teritorii cortico-subcorticale, sistemul serotoninergic cerebro-spinal deține un rol important în coordonarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
membranară indusă de creșterea conductanței la potasiu, iar acțiunea facilitatoare a acesteia este consecința depolarizării produse de scăderea conductanței potasice. Astfel, factorul comun al efectelor sinaptice ale serotoninei pare a fi alterarea permeabilității membranei postsinaptice față de ionii de potasiu. Modificând permeabilitatea canalelor de potasiu, serotonina modulează în sens inhibitor sau activator excitabilitatea neuronală postsinaptică. Prin efectele simultane asupra excitabilității neuronale în anumite teritorii cortico-subcorticale, sistemul serotoninergic cerebro-spinal deține un rol important în coordonarea diverselor manifestări comportamentale. Tipic, este cazul activării neuronilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
receptorilor H2, de tipul cimetidinei, metiamidei, tiotidinei sau burimamidei. La nivelul hipocampusului, receptorii H2 blochează canalele de potasiu calciu-dependente, realizând potențarea semnalelor excitatorii și antidepresantelor triciclice (Kanof și Greengard, 1979). Ca și receptorii H1 produc vasodilatație și creșterea atât a permeabilității capilare, cât și a secreției gastrice. Antagoniștii H2 sunt inhibitori puternici ai hipersecreției gastrice. Receptorii H3 sunt autoreceptori presinaptici, a căror stimulare diminuă eliberarea de histamină de la nivelul terminațiilor histaminergice centrale și periferice. În creier, receptorii H3 sunt localizați în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
selective la cationi, inclusiv la calciu. Din această categorie fac parte receptorii NMDA, KA și AMPA. Receptorii NMDA cu afinitate deosebită pentru N-metil-D-aspartat și glutamat realizează activarea canalului voltaj-dependent pentru cationii Na+ și K+ însoțită de intrarea concomitentă a calciului. Permeabilitatea mare la calciu este blocată de magneziu. Stimularea repetitivă a receptorilor NMDA îndepărtează efectul blocant al magneziului, determinând fenomenul de potențare postsinaptică de lungă durată implicat în realizarea proceselor neurochimice de memorare și învățare. Receptorul kainat este activat de acidul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivel central, cât și în cazul tractului gastro-intestinal, neurotensina exercită efecte modulatoare asupra neuronilor colinergici și adrenergici. Injectată intraventricular provoacă analgezie, hipotermie și eliberare de hormoni hipofizari. Extranevraxial, neurotensina produce, ca și substanța P, vasodilatație locală, hipotensiune și creștere a permeabilității vasculare. Peptidul vasoactiv intestinal (VIP). Format din 28 de aminoacizi are distribuție centrală și periferică difuză. La nivel cerebro-spinal se găsește în hipotalamus, hipocamp, amigdală și neocortex. Atât la nivel central, cât și în întreg tubul digestiv, plămâni, aparatul genital
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este schimbată cu apa din lichidul interstițial în intervalul scurt de deplasare a sângelui prin rețeaua capilară. Odată cu apa trec prin membrana capilară, în proporție diferită, substanțele lipo- și hidrosolubile cu greutate moleculară sub 5000. Dacă am nota cu 1 permeabilitatea porilor capilari pentru apă, a cărei greutate moleculară este 18, atunci trecerea prin membrană a glucozei, cu greutate moleculară de 180, ar reprezenta 0,6 din valoarea primeia, iar aceea a insulinei, cu greutate moleculară de 5000, doar 0,2
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este 18, atunci trecerea prin membrană a glucozei, cu greutate moleculară de 180, ar reprezenta 0,6 din valoarea primeia, iar aceea a insulinei, cu greutate moleculară de 5000, doar 0,2. În cazul albuminei, cu greutate moleculară de 69000, permeabilitatea capilară fiind sub 0,0001 justifică incapacitatea macromoleculelor proteice de a trece din sânge în plasma interstițială și, totodată, concentrația proteinelor de aproape 4 ori mai redusă în acest sector. Așa se explică faptul că, în comparație cu plasma sanguină, al cărui
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rândul său, serotonina provoacă vasoconstricție în teritoriul splanhnic și vasodilatație cutanată, însoțită de veno-constricție, mai ales în sindromul carcinoid. Plasmakininele (bradikinina și kalidina) - rezultate din activarea enzimatică a proceselor kininoformatoare locale - produc, ca și cataboliții acizi, vasodilatație arteriolocapilară și creșterea permeabilității capilare la nivelul organelor în stare de hiperactivitate. Echilibrul dintre formarea și inactivarea kininelor plasmatice pare a fi implicat în menținerea tonusului capilar general. Spre deosebire de plasmakinine, angiotensina acționează în sens vasoconstrictor și hipertensiv. Participarea sa nu este limitată la producerea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mecanism absolut particular de control nervos al arteriolelor este reflexul de axon de la nivel cutanat. Impulsurile din fibrele senzitive sunt conduse prin ramuri colaterale speciale înapoi la vase, unde duc la eliberarea de substanță P, ce determină vasodilatație și creșterea permeabilității capilare. d) Căile eferente sunt reprezentate de fibrele parasimpatice din trunchiul vagului și, mai ales, de elementele nervoase ale simpaticului toraco-lombar (fig. 81). Primele, acționând în sens inhibitor numai asupra cordului, întrețin tonusul vagal al inimii și, prin intermediul acestuia, influențează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
specifice. Dintre factorii umorali care-și dispută candidatura pentru rolul de hormoni locali implicați în reglarea circulației fac parte histamina, serotonina și polipeptidele vasoactive. Histamina este un puternic agent dilatator al arteriolelor, dublat de o marcată acțiune de creștere a permeabilității capilare. Cele mai mari cantități de histamină se găsesc în piele, tubul digestiv și țesutul pulmonar. Ea rezultă din decarboxilarea histidinei la nivelul mastocitelor, unde se găsește depozitată sub formă de granule, alături de heparină, și se eliberează atât spontan, cât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prevăzută cu proprietăți puternice vasodilatatoare. Injectarea a 1 g de bradikinină în artera brahială la om determină creșterea de 6 ori a fluxului sanguin în membrul superior respectiv. Introducerea unei cantități infime intradermic provoacă un marcat edem local prin creșterea permeabilității capilare. La concentrații molare egale, efectele dilatatoare și permeabilizante ale bradikininei sunt de 10-15 ori mai intense decât ale histaminei. În timp ce presiunea sistolo-diastolică scade brutal, frecvența și debitul cardiac cresc, ca urmare a reacțiilor neuro-reflexe declanșate de efectele iritante ale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care asigură rolul triplu (digestiv, respirator și fonator) al acestora. Echilibrul dinamic dintre presiunea hipofaringiană, ca forță de îngustare a faringelui, și activitatea mușchilor dilatatori ai acestuia (tensorul vălului palatului, genioglosul, geniohioidianul, stiloglosul și cricoaritenoidianul posterior) este determinant în asigurarea permeabilității căilor respiratorii superioare și funcției ventilatorii. La acestea se adaugă activitatea mușchilor constrictori ai căilor aeriene superioare (ridicătorul vălului palatului, constrictorii faringelui, cricoaritenoidienii laterali, tiroaritenoidianul adductor al corzilor vocale), complianța regională, hipertrofiile adeno-amigdaliene, anomaliile anatomice, precum și simpla trecere de la poziția
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ce reprezintă o arie receptoare diencefalică specializată pentru stimularea centrului setei. Angiotensina acționează, de asemenea, și asupra organului vascular al ariei terminale, cu același efect. Ambele zone sunt organe circumventriculare, neurohemale, situate în afara barierei hemato-encefalice și dotate cu o înaltă permeabilitate, datorită prezenței de capilare fenestrate, prin intermediul cărora neurosecrețiile pătrund în circulație. Legătura dintre organul subfornical și centrul setei este probabil colinergică. Blocanții receptorilor angiotensinei nu determină abolirea completă a setei ca răspuns la hipovolemie, ceea ce dovedește că baroreceptorii din cord
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
porțiunea sa descendentă este permeabilă pentru apă, ramura ascendentă este total impermeabilă. Aceasta permite în schimb, reabsorbția sodiului și clorului. În comparație cu tubii proximali, la nivelul cărora predomină celulele cilindrice, bogate în mitocondrii, restul epiteliului tubular, inclusiv tubii distali, prezintă o permeabilitate mai redusă. Aceasta suferă importante modificări sub influența hormonilor implicați în reglarea hidroelectrolitică (ADH, aldosteron etc.). c) Excreția (secreția) tubulară realizează prin procesul invers reabsorbției, transportul unor substanțe din capilarele peritubulare în lumenul tubilor uriniferi. Ca și reabsorbția, secreția tubulară
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
directe a pompei Na-K ATP-aza membranară a celulelor epiteliale tubulare. Spre deosebire de aldosteron care activează reabsorbția ionilor de sodiu și secreția (excreția) ionului de potasiu la nivelul tubilor colectori, hormonul antidiuretic (ADH) determină creșterea reabsorbției tubulare a apei ca urmare a permeabilității crescute pentru apă a celulelor epiteliale din tubulii distali, colectori și ductele colectoare. Contribuind la retenția apei în organism când există riscul deshidratării, ADH reprezintă factorul hormonal de bază în controlul gradului de diluție sau de concentrare a urinii. La
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
după formare, plasmakininele sunt rapid inactivate de către carboxipeptidaze (kininaze) prin ruperea și îndepărtarea argininei din lanțul polipeptidic (fig. 126). Formate în torentul circulator, plasmakininele își manifestă efectele lor multiple, între care pe prim plan se situează vasodilatația locală și creșterea permeabilității capilare. La nivel renal, aceste efecte sunt prezente în plenitudinea lor, explicând apariția proteinuriei tranzitorii din cursul efortului fizic. S-au descris fenomene de adevărată competiție între polipeptidele vasoactive la nivelul capilarelor renale și din circulația generală. Un exemplu elocvent
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
filtrarea, cât și reabsorbția apei. Mecanismul prin care ADH crește reabsorbția de apă este încă discutat. Unii cercetători susțin ipoteza că ADH ar acționa prin intermediul hialuronidazei. Această enzimă, acționând asupra mucopolizaharidelor structurale, ar determina depolarizarea acestora și, astfel, ar crește permeabilitatea pentru apă a peretelui tubular. Alți cercetători au pus în evidență că vasopresina acționează prin legarea de receptorii specifici de la nivelul membranei celulelor-țintă. S-au descris două subtipuri de receptori pentru vasopresină: receptorii V,-vasculari, evidențiați pe membrana fibrelor musculare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]