3,143 matches
-
Voi fi în ținută civilă... I-a asigurat reintrarea în trafic și și-a frecat mâinile mulțumit. "Asta e meseriașă, se vede după față, borfița! Ei bine, în seara asta mă voi distra ca lumea...” - Urmează stația "Piața Gorjului", cu peronul pe dreapta! Vocea din difuzoare parcă l-a trezit din somn pe Fănel. A coborât mult mai bine dispus și s-a îndreptat către casă. Chiar în spatele pieții, la etajul doi, prima scară, ferestrele erau luminate. Anca era într-un
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
Ștefănescu sosește în Canada, în portul Quebec, la bordul unui vas cu care traversează oceanul. Bună dimineața, Canada! De-aici va pleca spre Montreal, unde va începe o altfel de viață și-apoi mai departe, numai Dumnezeu știe pe unde... Peronul gării din Montreal i s-a părut neîncăpător pentru ceata de tineri veseli care veniseră să-l întâmpine împreună cu Emil Onaca, prietenul său. Au petrecut până seara târziu, sărbătorind sosirea lui în Canada. Peste puțin timp, va lua contact cu
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
biletul de vapor Napoli - Sidney, Australia”. Da, Mitică Sinu hotărâse ca destinația următoare să fie Australia! Erau destui emigranți români care luaseră această decizie și el nu stătuse mult pe gânduri și li se alăturase. În acea oră însă, pe peronul gării din Torino s-au zbătut multe gânduri în mintea lui, sufletul i se frământase îndelung și lucrurile au luat cu totul și cu totul altă întorsătură, iar direcția în care viața lui urma să se îndrepte a suferit modificări
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356876_a_358205]
-
aud iar larma veseliei de-altădată, și în gara mea străveche și la ochi încercănată să oprească pentru mine enigmatic călător. Astăzi iar mă duc pe șine și verific semaforul, să roșească de plăcere și ulei pun pe macaz, pe peron voi duce-o bancă adiind a mângâiere și voi aștepta cuminte să-mi coboare călătorul, să-mi sărute-al meu obraz. Leonid IACOB Poezie din volumul meu „Lâng-o margine de lume” Referință Bibliografică: într-o gară / Leonid Iacob : Confluențe Literare
ÎNTR-O GARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356933_a_358262]
-
în care reușește să părăsească România este unul ieșit din tiparele acelor timpuri: Dan Isăcescu trece granița între roțile unui tren de marfă! Isăcescu va respira aerul libertății într-o lume nouă în care continuă aventura începută pe un vechi peron de gară și trăiește din plin fiecare clipă a vieții sale, ca și cum ar fi ultima. Compartiment de lux spre Occident - curaj și inventivitate! Anul de grație 1948 se evidențiază, printre altele, prin cel mai puternic exod de refugiați spre Occident
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356924_a_358253]
-
nu am putut risca să-l pierd. Cât m-am putut umili rugându-l să mă păstreze ca amantă! Am fost lașă. Mă doare să recunosc asta, dar cred că așa am fost. O femeie lașă...”. - Trenul accelerat.... din direcția... peronul pe partea dreaptă...! Olga a ascultat atentă vocea din difuzor. Și-a privit liniștită ceasul și a căutat bagajele cu privirea. O valiză elegantă și o geantă pe măsură. Erau la locul lor. Nu s-a grăbit. Era finalul călătoriei
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
fiul nostru? Îi voi spune adevărul. Paternitatea se poate dovedi ușor, ulterior. Va accepta să formăm o familie acum, după zece ani? ... Am nevoie de mult curaj ca să-i propun asta. De ce am atâtea emoții? De ce-mi este frică?” Peronul Gării de Nord era foarte aglomerat. Poate că întârzierile anunțate la unele trenuri provocaseră multă îngrijorare. Olga a coborât forțându-se să-și ascundă emoția. Nu l-a văzut și s-a speriat. S-a oprit după câțiva pași mici, dezorientată. „Nu
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
Mulțumesc mult! Sunt foarte frumoși trandafirii. Mulțumesc! Meriți încă un sărut! a exclamat Olga imediat ce Emil i-a oferit florile și l-a cuprins din nou într-o îmbrățișare largă, sărutându-l fără rețineri. Observând că au rămas singuri pe peron, Emil a primit îmbrățișarea zâmbind cu înțelegere și a răspuns cu aceeași afecțiune. „Ce bine arată prințesa! Vremea i-a stabilizat trăsăturile-i frumoase. A maturizat-o și i-a alcătuit o alură de mare doamnă. Desăvârșită sub aspect fizic
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
am făcut acum, după atâția ani? Va trebui să înțeleagă... La vârsta mea, timpul este mai rapid, transformă fără milă și desenează vârsta pe figură și trup. Nu glumește cu omul.” - Așa emoții am avut!! Nu te-am zărit pe peron... - Așa se întâmplă de obicei. Să mergem acasă! - Tot acolo stai? Știu drumul dacă mă... - Nu, nu știi drumul. M-am mutat. Am un apartament de trei camere în spatele Primăriei Capitalei. - O, ce frumos! Stai aproape de Cișmigiu. Mă plimbi cu
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
Cu plăcere, dacă și timpul ne va fi favorabil. „Oare mai pot să vâslesc ca pe vremuri? Mai bine în Herăstrău, cu vaporașu'. Hm! Oricum, lacurile sunt înghețate. Lasă, că mai este timp. Vedem noi!” Au ieșit pe ușile din dreapta peronului și au mers către înapoi vreo sută de metri până la locul în care era parcată mașina lui. „Ehei! a exclamat Olga imediat după ce s-a așezat pe canapea. Ai schimbat și mașina. Asta-i străină.” Drumul a fost greoi. Aglomerație
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
se așezau în file de carte în cumințenia tăcerilor dintre tărâmuri: „[ ... ] începusem a răsfoi o carte a cărei primă filă ne definea condiția noastră, de gunoieri la porțile Europei, pentru încă douăzeci de ani. Mă pomenii din nou singur, pe peronul din Vicalvaro, unde mă lăsase metroul de Rivas. Mă predaseră din mers, ca pe un consemn de intrare dintr-o lume în alta ... Devenisem parolă pentru schimbul gărzilor, devenisem problemă de stat. De stat pe gânduri! Eram singurul fără bilet
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > SERGIU GABUREAC - CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (3) - ROMA Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 601 din 23 august 2012 Toate Articolele Autorului Trenul ne duce glonț și ne lasă pe peronul Gării Termini. În 15 minute pășim pe Via Ottaviano ce duce direct la Sf. Scaun. O coadă uriașă unduia în Piața Sf. Petru, sub soarele arzător al dimineții, plin de vigoare. Noroc că făcusem exercițiul, la o coadă mult mai
ROMA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355139_a_356468]
-
2011 Toate Articolele Autorului Clasamentul etapei nr. 210 Locul I - 34 puncte Textul nr. 35 - Cezar F. Ciobica bufnița-n azil - bătrânii strânși la masă înghit cu noduri Locul II - 29 puncte Textul nr. 21 - Petru-Ioan Garda noapte geroasă - pe peroanele gării se dansează step Locul III - 24 puncte Textul nr. 12 - Ioan Marinescu-Puiu casa pustie - pe vechiul dulap încă miros de gutui Mentiuni Textul nr. 38 - 17 puncte - Ana Urma fără adresă - în cutia poștală teancuri de frunze Textul nr.
HAIKU (210). de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355195_a_356524]
-
Prin angajamente patriotice se lucra sub imboldul “cincinal de calitate în patru ani și jumătate”. Se lucrau șase zile pe săptămână, îmi amintesc eforturile ce le facem lucrând practic continuu! Obișnuiam să petrec duminicile la munte, plecam dimineața către Gara de Nord, peronul era locul nostru de întâlnire, acolo în fața ferestrei depuneri bagaje. Un mic grup de opt zece băieți și fete urcam gălăgioși în trenul ce ne ducea la Sinaia, Predeal, Brasov. Îmi amintesc, în una din escapadele noastre, urcam către Cabana
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
cum să cobor, că mă așteaptă tata în gară? -Minodora! Minodora! striga pe la geamuri un bărbat de la țară. -Aici sunt, tata! îi strigă sărind să se vadă peste umărul bărbatului nebunatica asta mică. -Minodora, să nu rămâi în tren! Pe peron se anunța plecarea trenului. I. o luă în brațe și coborî cu ea în gara Caransebeș, ținând-o lipită de corpul lui, învelită cu mantaua (nu mai era vreme să o dea jos de pe el și să-i acopere goliciunea
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
Mai ținându-mă de un gard, mai tupilându-mă pe lângă un zid, iată-mă-s la gura de metrou. Aici, cald și bine. Cobor scările și doar ce ajung în stație, că și aud o femeie strigând din răsputeri, de pe peronul de vizavi: - Emil! Emil! Emil! După cum își agită brațele în aer doamna nurlie ce îl strigă pe Emil, presupun că el este, firesc, o persoană foarte importantă..., cel puțin pentru ea. Privesc în jur și încerc să îl descopăr pe
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
în ajutor. Dar cine? Și dintr-o dată, simt că aerul nu e suficient pentru toți și parcă aș vrea să strig. Să strig? Ce să strig? Nu știu de ce, dar mi-aș dori să strig și eu, asemenea doamnei de pe peron: - Emil! Emil! Emil! „Hapciu”, răsună iar un strănutat în spatele meu. „O fi Emil cel care strănută?”, mă întreb. Dar întrebarea rămâne fără răspuns, curiozitatea mea nu are cum să fie mulțumită. Mă mut de pe un picior pe altul și simt
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
mamă, bre, crede-mă, eu i-am zis ei: mă, tu ai impresia că...?, mai încearcă fiul încă o dată să o lămurească. Să știi că am dat peste Emil, îmi spun. De asta îl striga de zor, femeia aceea, pe peron. Aflase că el e pe cale să devină burlac și vroia, probabil, să îi fie consoartă sau măcar tovarășă de suferință. Iată-l deci pe Emil aici, în fața mea! Sigur el e! Și dintr-o dată, Emil nu mai are semnal. Dialogul
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
foame și lui Emil? Și iarăși aș vrea să strig: - Emil! Emil! Emil! Urmează o stație lungă. Băiatul care mănâncă a uitat de la un timp să mai tragă cu ochiul spre cel de la ușă. Într-un sfârșit, trenul oprește la peron. Se deschid ușile. Băiatul țâșnește printre ele. Văzându-se singur, căci cel mai mic e pe mai departe ocupat cu mâncatul, se întoarce și se proptește între cele două uși. - Haide, mă, ce faci?, strigă el către băiatul care înfuleca
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
băiatul care îl așteaptă pe lăcomos. Buimăcit, acesta sare de pe scaun și disperat, o ia la fugă pe interval. Pășește în viteză afară din tren, pe sub arcul făcut de brațul celuilalt băiat, care imediat ce îl vede teafăr și nevătămat pe peron, dă drumul la uși și cu un salt măiastru, îl urmează. Trenul pornește. - Ia uite, dragă, era să rămână în metrou copilul ăsta, comentează pentru sine, cu voce scăzută, femeia corpolentă, pe care o suspectez că le-ar fi mamă
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
având patru nivele și o cupolă impunătoare din sticlă. La cota zero (nivelul străzii) existau sălile pentru vânzarea biletelor și de asemeni diverse restaurante sau mici spații comerciale. Se urca pe niște trepte spre primul nivel de cale ferată, cu peroane de așteptare pe ambele părți, și tot ce este necesar într-o gară, având șase linii terminus împărțite în două grupuri de câte trei și separate de o deschidere centrală care permitea vederea spre nivelurile inferioare; La cota -1 aflată
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368832_a_370161]
-
o clădire mare însă părea nouă după arhitectură, mai mult din sticlă și metal, dar mai ales era modernă, cu benzi rulante de urcare din interiorul sălii de așteptare spre pasarelele de traversare a căii ferate, inclusiv benzi transportoare spre peroane. Costul biletului de tren nu a fost prea mare, doar de nouăsprezece euro dus-întors. În zona gării era o parcare încărcată până la refuz cu autoturisme. Nu știu dacă erau numai ale călătorilor cu trenul, sau poate că le lăsau acolo
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370760_a_372089]
-
toaletă publică. De asemeni sunt multe flori și clădiri care găzduiesc diferite activități culturale sau sociale. După vizitarea parcului, am plecat să descoperim și alte edificii interesante din capitala belgiană, așa că am intrat din nou în subteranul gării unde sunt peroanele și apoi am ieșit la suprafață în incinta gării propriu- zise. De aici ne-am îndreptat spre oraș. Prima dată am mers spre stânga gării, deoarece se vedea de la distanță o clădire importantă, la fel de încărcată de statui, ca și teatrul
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370760_a_372089]
-
un moment dat a sunat telefonul domnului Bonte prin care era anunțat de către soție că și-a terminat vizita medicală și că ne așteaptă în mijlocul gării, așa că în pas mai alert am ajuns la locul de întâlnire și apoi pe peronul de întoarcere spre Gembloux. În această relatare nu am putut scrie despre tot ce am văzut și datorită faptului că nu știu ce era pe acolo, nefiind cineva care sămi spună ce reprezenta acel obiectiv. Nici domnul Bonte nu era mai informat
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370760_a_372089]
-
se întoarcă la București chiar în seara aceea, ca să nu creeze griji părinților. Am condus-o la gară. Întunericul se lăsa din ce în ce mai dens. Până la sosirea trenului mai era aproape o oră. Începuse să fie răcoare, de aceea ne plimbam pe peron, povestind multe lucruri și îmbrățișându-ne cu căldură. Iată, sosi trenul. Adelina urcă în vagon, însă privirile și inima ei rămăseseră alături de mine. Ajunsă în compartiment, veni repede la geam, îl deschise și-mi făcu semn cu mâna. Am conversat
PENULTIMUL EPISOD) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370893_a_372222]