2,409 matches
-
de locuitori, așa cum preferă să se exprime istoriografiile clasice. În afară de aceasta, să nu uităm că în această perioadă diaspora ebraică apare și în alte locuri, precum colonia militară Elefantina din Egipt de la care ne-au rămas numeroase papirusuri din epoca persană. Epoca neo-babiloniană este astfel o perioadă istorică în care a început răspândirea (diaspora) poporului evreu în afara regiunii palestiniene și în care s-au dezvoltat diferite „tipuri” de ebraism antic, nu neapărat identice între ele. Experiența exilului: continuitate și schimbare Dispărând
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de altă parte, în regiunile periferice, este documentată prezența cultului specific religiilor vecine, după cum rezultă, mai ales, din descoperirile arheologice din Galileea și din zona de coastă unde au fost găsite multe mărturii ale religiozității feniciene sau filistene din epoca persană (cf. infra, pp. 132-133). Influența religioasă a fost cu siguranță variată, fie pentru că teritoriul siro-palestinian era împărțit în mai multe regiuni mici (Fenicia, Filisteea, Idumeea etc.), fie pentru că comunitatea iudaică a început să fie dislocată și în afara teritoriului său originar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
să se adapteze și să se piardă în ambientul în care au fost transferați, probabil, au pus în mișcare un intens proces de apartenență și de memorie colectivă care se va vedea împlinit doar după reîntoarcerea în patrie, în timpul epocii persane. Programul viitoarei reconstrucții religioase iudaice se observă în conținutul Ez 40-48 care, între altele, mută prerogativele cultuale uzuale de la rege (cf. Cap. 4, pp. 71-72) la grupul sacerdotal sadocit, realizând astfel un fel de monopol, și-i declasează atât pe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
începutul secolului al V-lea î.C., ce reprezintă un credincios în fața zeului lunar înfățișat prin caracteristici aramaice. Aceste două sigilii, care dovedesc prezența cultelor astrale în Iuda, aparțineau foarte probabil oficialilor de etnie non-iudaică, respectiv babiloniană, primul sigiliu, și persană, al doilea. Cât privește însă teritoriul din partea de nord, trebuie să remarcăm că unele regiuni periferice, adică toată câmpia Șaron la sud de Carmel, zona Akko la nord de Carmel și Galileea nordică, trecuseră sub controlul cetăților feniciene. Această situație
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din Elefantina (cf. Dion, 2002; Contini, 2009), în timp ce „modelul babilonian”, mai rigorist, tipic teologiei sacerdotale, este cel care va fi readus în Iudeea după întoarcerea din exil și care, în ciuda unor opoziții, se va impune în religia iudaică din epoca persană și elenistă (cf. Boccaccini, 2008). Numai acest ultim tip de religiozitate va fi considerat ortodox de către textele biblice, astfel că (târzia) Cartea lui Esdra lasă să se înțeleagă că numai repatriații trebuie considerați moștenitorii religiei ebraice „autentice și originare” (cf.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
considerați moștenitorii religiei ebraice „autentice și originare” (cf. Esd 6,19-22: „Cei repatriați au celebrat Paștele [...]. Fiii lui Israel întorși din captivitate au mâncat împreună cu toți cei ce s-au separat de impuritatea popoarelor țării”). Spre religia iudaică din epoca persană Izvoarele biblice, în special cărțile lui Esdra și Nehemia înfățișează începutul epocii persane ca împlinire a „marii reîntoarceri” a „întregului” popor din exilul babilonian și a încercării de „restabilire” a cultului originar yahwist în Ierusalim după abandonarea țării în voia
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din exilul babilonian și a încercării de „restabilire” a cultului originar yahwist în Ierusalim după abandonarea țării în voia cultelor idolatrice ale „altor” populații. Restaurarea cultului originar yahwist ar fi avut loc prin bunăvoința și „libertatea religioasă” permisă de suveranii persani, de regele Cirus în special, care ar fi acordat personal edictul de reconstruire a templului din Ierusalim (Esd 1,2-4; 6,3-5). Libertatea religioasă îngăduită de Cirus, care este considerat de Isaia chiar un „ales, uns” al lui Yhwh (Is
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Cilindrul lui Cirus, liniile 11-12, 26, 30-32, Cf. Schaudig, 2002, pp. 552-556). Această viziune istorico-religioasă foarte răspândită în literatura științifică trecută este viciată de unele interpretări teologice influențate de puternica propagandă regală din scrierile lui Cirus și ale altor suverani persani (cf. Kuhrt, 1983, 2007) și de teologia biblică a „marii reîntoarceri” din cărțile lui Esdra și Nehemia. Studiind bine documentele administrative persane, ne dăm seama că presupusa susținere persană a religiilor locale era doar o strategie funcțională de legitimare a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
viciată de unele interpretări teologice influențate de puternica propagandă regală din scrierile lui Cirus și ale altor suverani persani (cf. Kuhrt, 1983, 2007) și de teologia biblică a „marii reîntoarceri” din cărțile lui Esdra și Nehemia. Studiind bine documentele administrative persane, ne dăm seama că presupusa susținere persană a religiilor locale era doar o strategie funcțională de legitimare a puterii, fiind, de fapt, interesată, întâi de toate, de stabilitatea guvernării și primirea regulată a taxelor. Pietatea religioasă declarată a regilor persani
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
puternica propagandă regală din scrierile lui Cirus și ale altor suverani persani (cf. Kuhrt, 1983, 2007) și de teologia biblică a „marii reîntoarceri” din cărțile lui Esdra și Nehemia. Studiind bine documentele administrative persane, ne dăm seama că presupusa susținere persană a religiilor locale era doar o strategie funcțională de legitimare a puterii, fiind, de fapt, interesată, întâi de toate, de stabilitatea guvernării și primirea regulată a taxelor. Pietatea religioasă declarată a regilor persani pentru zei, funcționa spre mai buna acceptare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
persane, ne dăm seama că presupusa susținere persană a religiilor locale era doar o strategie funcțională de legitimare a puterii, fiind, de fapt, interesată, întâi de toate, de stabilitatea guvernării și primirea regulată a taxelor. Pietatea religioasă declarată a regilor persani pentru zei, funcționa spre mai buna acceptare a dominației străine în tentativa de a amortiza cât mai mult posibil revendicările religioase; era vorba, în definitiv, de un adevărat pragmatism politic. Cultele locale puteau fi, așadar, autorizate, dar numai în măsura în care nu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
un adevărat pragmatism politic. Cultele locale puteau fi, așadar, autorizate, dar numai în măsura în care nu alimentau răscoale și fără să prevadă reduceri și scutiri de la regimul fiscal normal. Acest fapt ne induce să considerăm că, deși iudeii au obținut de la autoritatea persană autorizația să reconstruiască templul, ei nu au primit ajutoare sau privilegii speciale pentru restaurarea templului și a cultului și trebuiau să se descurce cu finanțele celor fideli cultului. Nu este greu să ne imaginăm cum o decizie asemănătoare atât de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cultului originar yahwist preexilic prezentată de cărțile biblice apare, mai degrabă, ca rezultat al unui lung proces de revizuire religioasă. Conform tendințelor exegetice moderne, cultul, așa cum este cunoscut în actuala legislație a Cărții Leviticului, s-a dezvoltat tocmai în timpul perioadei persane; în mod asemănător, și celebrarea sâmbetei pare să fi obținut o atenție specială în epoca persană (Is 56,2 ș.u.) și la fel se poate spune despre organizarea preoției, chiar dacă sunt mari dificultăți în schițarea detaliilor. Organizarea claselor sacerdotale
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
proces de revizuire religioasă. Conform tendințelor exegetice moderne, cultul, așa cum este cunoscut în actuala legislație a Cărții Leviticului, s-a dezvoltat tocmai în timpul perioadei persane; în mod asemănător, și celebrarea sâmbetei pare să fi obținut o atenție specială în epoca persană (Is 56,2 ș.u.) și la fel se poate spune despre organizarea preoției, chiar dacă sunt mari dificultăți în schițarea detaliilor. Organizarea claselor sacerdotale este reformată complet după reîntoarcerea familiilor sacerdotale provenite din Babilon (cf. Cardellini, 2002; Schaper, 2000), care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fost nevoie de mult timp pentru realizarea programului de revizuire propus de clasa sacerdotală, iar organizarea preoției, așa cum ne este cunoscută din izvoarele biblice, trebuie interpretată drept rezultatul final al unui proces care s-a desfășurat pe durata întregii epoci persane (Grabbe, 2004, pp. 224-230). Cât privește sfera credințelor religioase, monoteismul ebraic s-a dezvoltat chiar în perioada persană. După cum am menționat mai sus (cf. Excursus 1), monoteismul nu a existat în toată perioada monarhică și nu poate fi considerat o
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ne este cunoscută din izvoarele biblice, trebuie interpretată drept rezultatul final al unui proces care s-a desfășurat pe durata întregii epoci persane (Grabbe, 2004, pp. 224-230). Cât privește sfera credințelor religioase, monoteismul ebraic s-a dezvoltat chiar în perioada persană. După cum am menționat mai sus (cf. Excursus 1), monoteismul nu a existat în toată perioada monarhică și nu poate fi considerat o caracteristică originară a yahwismului. În același timp, tocmai în această perioadă, aproape ca o compensare față de eliminarea tuturor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
puteri supraomenești: dacă forma finală a Cărții veghetorilor (1Enoh 1-36) și a Cărții Astronomiei (1Enoh 72-82) datează din epoca elenistă, atunci tradițiile lor cele mai vechi - precum cea despre căderea îngerilor din 1Enoh 6-7 - își au originea chiar în epoca persană. Când s-a pierdut speranța de a readuce la conducere un descendent din neamul lui David, caracteristicile regale ale zeului Yhwh, probabil, s-au diminuat, iar teologia regală tipică din epoca preexilică (cf. Cap. 3, pp. 31-38) a început să
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
prezenței iconice și mai puțin abstracte ale lui Dumnezeu specifice epocii monarhice. Cât privește opera teologică scrisă, de obicei, originea unor cărți profetice primite apoi în canonul biblic, precum Tritoisaia (Is 56-66), Ageu, Zaharia, Ioel, Iona, e contextualizată în perioada persană. Aceste cărți propun o viziune universală în care Yhwh nu mai este zeul suprem al regelui, al poporului și al teritoriului său, ci devine Domnul întregului pământ (Zah 6,15) și al tuturor popoarelor (Is 66,18) care vor accepta
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sus, dar diferența este în fond limitată pentru că, privind bine, pentru ambele teologii rămâne neschimbată necesitatea ca toți oamenii să accepte unica și adevărată religie și cultul unicului și adevăratului zeu: Yhwh. Din punct de vedere arheologic, în timpul primei epoci persane continuă influența culturii feniciene și egiptene și începe totodată cel al culturii grecești. Mai ales în Galileea, drept consecință a dezvoltării economice a cetăților de pe coasta feniciană meridională precum Dor, Akko, Iaffa, Sidon, se observă puternice influențe culturale feniciene (Niehr
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de argilă cu urme de sigilii utilizate pentru sigilarea papirusurilor) aferente papirusurilor din Samaria descoperite la Wadi Daliyeh (cf. Dušek, 2007) în care motivele iconografice pot fi împărțite în trei: cele care continuă tradiția israelitico-feniciană, cele cu motive babiloniene sau persane, cele de stil grec (Stern, 2001, pp. 540-541). Din punct de vedere religios, sunt interesante descoperirile de urme de sigilii care înfățișează imaginea marelui rege persan, peste care se află discul solar al lui Ahura Mazda, mărturie a prezenței culturale
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fi împărțite în trei: cele care continuă tradiția israelitico-feniciană, cele cu motive babiloniene sau persane, cele de stil grec (Stern, 2001, pp. 540-541). Din punct de vedere religios, sunt interesante descoperirile de urme de sigilii care înfățișează imaginea marelui rege persan, peste care se află discul solar al lui Ahura Mazda, mărturie a prezenței culturale persane în Palestina. O ulterioară descoperire religioasă este cea făcută în 1986 pe muntele Mișpe Yammim, în Galileea de Nord, puțin mai la nord de lacul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cele de stil grec (Stern, 2001, pp. 540-541). Din punct de vedere religios, sunt interesante descoperirile de urme de sigilii care înfățișează imaginea marelui rege persan, peste care se află discul solar al lui Ahura Mazda, mărturie a prezenței culturale persane în Palestina. O ulterioară descoperire religioasă este cea făcută în 1986 pe muntele Mișpe Yammim, în Galileea de Nord, puțin mai la nord de lacul Tiberiada, (Kamlah, 1999; Frankel, Ventura, 1998). Aici, în interiorul unui complex ocupat prevalent în epoca persană
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
persane în Palestina. O ulterioară descoperire religioasă este cea făcută în 1986 pe muntele Mișpe Yammim, în Galileea de Nord, puțin mai la nord de lacul Tiberiada, (Kamlah, 1999; Frankel, Ventura, 1998). Aici, în interiorul unui complex ocupat prevalent în epoca persană și elenistă, au fost scoase la lumină multe obiecte de ceramică din epoca persană, o monedă din Tir și diferite obiecte de bronz utilizate votiv (un taur Afis cu discul solar între coarne, un leu etc.). Între diferitele obiecte votive
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Mișpe Yammim, în Galileea de Nord, puțin mai la nord de lacul Tiberiada, (Kamlah, 1999; Frankel, Ventura, 1998). Aici, în interiorul unui complex ocupat prevalent în epoca persană și elenistă, au fost scoase la lumină multe obiecte de ceramică din epoca persană, o monedă din Tir și diferite obiecte de bronz utilizate votiv (un taur Afis cu discul solar între coarne, un leu etc.). Între diferitele obiecte votive, o relevanță particulară o are o situlă din bronz, produsă în serie, în Egipt
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
1972). Vasta răspândire a acestor altărașe, ca și mediul domestic în care au fost descoperite, exclud ideea că erau utilizate în cultul oficial; e probabil totodată să fi avut doar un simplu uz profan. Concluzionând, religia ebraică în timpul primei perioade persane pare să fie în fază de dezvoltare și tranziție rapidă. În ea sunt prezente încă influențe și tendințe religioase diferențiate, astfel că nu ar trebui să vorbim despre acest arc de timp ca și cum ar fi punctul de sosire al religiei
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]