1,115 matches
-
spațiul pe care-l măturam cu fundul pantalonilor de pijama, acolo, între ladă și caloriferul de sub fereastră, o apropiasem de ochiul meu drept. În cameră mirosea puternic a flori și a ierburi, îngrămădite de mama parte pe masă, parte pe pervazul geamului și care dădeau camerei un aspect de acvariu. De multe ori, pierdut în acea junglă, rupeam cîte-o begonie proaspătă, îmi înfigeam unghiile murdare în caliciul ei fraged, ciclamen, îl desfăceam ca pe-un fruct micuț și frecam ușor între
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
părul de degetele ei (vai, atât de subțiri, atât de pline de inele cu care-i ciocănea-n cap din când în cînd!) era trimis la tablă, așa că-n curând un șir de băieți nefericiți, "pletoșii", abia depășind cu capetele pervazul tablei, unde zăceau bureții jerpeliți și bucățelele de cretă, se-nșirau umăr la umăr, spre veselia celor rămași. Tovarășa scotea atunci un forfecoi uriaș, uns cu grăsime, îl clănțănea fioros pe sub nasul lor și le făcea apoi cîte-o cruce-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de arbori, mii și mii de clădiri încălecate până la orizont, uneori pierdute-n ceață și frig, alteori transparente ca sticla, în nopți limpezi cu stele reci și lună orbitoare. Băiatul stătea ore-ntregi după perdea, cu fețișoara abia ridicată deasupra pervazului, ca să vadă, fără să se mai sature, cel mai frumos peisaj din lume. În depărtare se aprindeau și se stingeau reclame colorate. Uneori, foarte rar, un avion trecea chpindu-și steluța roșie printre celelalte stele, intrând într-un nor și ieșind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mereu că visează. Când geamul se deschidea, te izbea, o dată cu aerul rece al dimineții, o explozie de glasuri, tropote, începuturi de lozinci recitate de zeci de oameni, râsete... Încă buimac de somn, copilul fugea la geam și se atârna peste pervaz lângă părinții lui. Pe-acolo, pe Ștefan cel Mare, era traseul pe unde treceau cei cu defilarea, așa că-i puteai vedea pe toți pe rând, grupați după uzinele și fabricile lor, purtîndu-și pancartele pe care scria realizările, cifre, grafice... Toate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dacă se mai putea mișca. Ce ar fi vrut să fie și el la defilare... Mircea se plictisea până la urmă de curgerea aia monotonă, dar tot nu pleca de la geam. Aștepta el ce aștepta. Pentru că deodată, la început abia simțit, pervazul și geamurile începeau să tremure și un vuiet surd umplea șoseaua. Zgomotul se apropia din ce în ce mai mult. "Vin tancurile!" striga bucuros copilul. Milițienii începuseră să se-agite, împingeau mulțimea spre trotuare, zgomotul creștea până la un urlet greu, continuu, și deodată se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
culmea fericirii. Mama trebuia să-l țină ca să nu cadă de pe geam de entuziasm. Când dispăreau ultimele, șoseaua se umplea din nou de oameni, vibrând mai departe ca în timpul unui cutremur. Abia atunci băiatul se-ndura să se ridice de pe pervaz și să intre în casă. Îl dureau coastele de la orele de stat pe geam. Mânca în fugă și ieșea afară la adunat stegulețe. Nu strânsese cine știe cîte: vreo opt tricolore, fără valoare fiindcă le găseai peste tot, și doar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mâini. Începu să plângă în hohote, dar pe tăcute, mîngîindu-și obrajii cu ele. Le puse-napoi în punguță, le vîrî sub pernă și plânse mai departe, năclăind perna de lacrimi și de salivă. Ploaia se întețise, răpăia acum furios pe pervazul de tablă. Adormi încălzit și leoarcă de transpirație. Marea fereastră rotundă de pe frontonul morii, chiar de deasupra firmei pe care scria "Moara Dîmbovița", răsfrângea acum culoarea catifelată-a amurgului. În preajma ei, într-un loc din zidărie unde lipsea o cărămidă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu cele trei x-uri pe coadă, saboți vopsiți în galben și felurite soiuri de brânză etalate pe cîte-o felie groasă de lemn. Prin căsuțele plutitoare se aprinseseră primele lumini și puteai vedea, la geamurile cu lădițe de flori pe pervaz, până-n adâncul odăilor, căci mei un fel de perdele, în orașul acesta spectral, nu-ți împiedicau privirile. Ca-ntr-un enorm teatru de păpuși, puteai vedea-n fiecare fereastră bărbați și femei adânciți în fotolii, în semiumbră, sau trebăluind, sau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mormăi Kasser. ― Se prea poate, dar ce-ar fi să-i lăsăm pe onorabilii noștri invitați să decidă singuri asupra a ceea ce doresc eu să le propun? Bătrânul dădu din mână a lehamite și se ridică de la masă, așezîndu-se pe pervazul ferestrei ca să privească imensele crucișătoare și nave de transport care pluteau pe orbite joase. Bella începu să povestească despre lumea zeților. Planul său era simplu: izolarea unei familii de zeți și apoi manipularea felului în care matca își controla lucrătorii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
clipe. Apoi, unul câte unul, se „trezesc”. Un zâmbet poznaș le apare în colțul buzelor: cine ar putea să creadă în „somnul” lor? Căci unii se aflau pe scaune, alții pe canapele, unii jos pe covor, iar alții chiar pe pervazul ferestrei... În paturile lor nu se aflau decât Sorin și Sorina. Alt zvon de pași se aude acum. De astă dată din săliță. Oare, cine să fie acolo? întreabă Cristinel? Cu toții ar vrea să afle răspunsul la această întrebare, dar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și jumătate, late de un cot și jumătate și înalte de un cot, pe mesele acestea trebuiau puse uneltele cu care se junghiau vitele pentru arderi de tot și pentru celelalte jertfe. 43. Pe dinlăuntru, casa avea de jur împrejur pervazuri de un lat de mînă, care slujeau ca mese pentru carnea jertfelor. 44. Afară din poarta dinlăuntru erau două odăi pentru cîntăreți; în curtea dinlăuntru: una era alături de poarta de miază-noapte și avea fața spre miază-zi, cealaltă era alături de poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
va cuprinde ea, este preasfînt. Iată, aceasta este legea asupra Casei. 13. Iată măsurile altarului, în coți: fiecare cot era cu o palmă mai lung decît cotul obișnuit. Temelia era înaltă de un cot, și lată de un cot; și pervazul dimprejur avea o lățime de un lat de mînă; aceasta era propteaua altarului. 14. De la temelia de pe pămînt pînă la pervazul de jos erau doi coți, și o lățime de un cot; și de la pervazul cel mic pînă la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
o palmă mai lung decît cotul obișnuit. Temelia era înaltă de un cot, și lată de un cot; și pervazul dimprejur avea o lățime de un lat de mînă; aceasta era propteaua altarului. 14. De la temelia de pe pămînt pînă la pervazul de jos erau doi coți, și o lățime de un cot; și de la pervazul cel mic pînă la cel mare erau patru coți, și un cot lățime. 15. Altarul avea o vatră de patru coți; și din vatra altarului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
lată de un cot; și pervazul dimprejur avea o lățime de un lat de mînă; aceasta era propteaua altarului. 14. De la temelia de pe pămînt pînă la pervazul de jos erau doi coți, și o lățime de un cot; și de la pervazul cel mic pînă la cel mare erau patru coți, și un cot lățime. 15. Altarul avea o vatră de patru coți; și din vatra altarului se înălțau patru coarne. 16. Vatra altarului avea o lungime de doisprezece coți, o lățime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Altarul avea o vatră de patru coți; și din vatra altarului se înălțau patru coarne. 16. Vatra altarului avea o lungime de doisprezece coți, o lățime de doisprezece coți, și cu cele patru laturi ale lui făcea un pătrat. 17. Pervazul avea patrusprezece coți lungime pe patrusprezece coți lățime, în cele patru laturi ale lui; marginea de sus era de o jumătate de cot; temelia era lată de un cot de jur împrejur, și treptele erau îndreptate spre răsărit. 18. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
din sămînța lui Țadoc și care se apropie de Mine ca să-Mi slujească, zice Domnul Dumnezeu, un vițel pentru jertfa de ispășire. 20. Să iei din sîngele lui, și să ungi cele patru coarne ale altarului, cele patru colțuri ale pervazului, și marginea care-l înconjoară, să curățești astfel altarul și să faci ispășire pentru el. 21. Să iei vițelul pentru ispășire, și să-l ardă într-un loc anume lîngă Casă, afară din sfîntul Locaș. 22. În ziua a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Dumnezeu: "În cea dintîi zi a lunii întîi, vei lua un vițel fără cusur, și vei face ispășire pentru sfîntul Locaș. 19. Preotul va lua din sîngele jertfei ispășitoare, și va pune pe ușiorii casei, pe cele patru colțuri ale pervazului altarului, și pe ușiorii porții curții dinlăuntru. 20. Tot așa vei face și în ziua întîi a lunii a șaptea, în ziua întîi a lunii noi, pentru cei din popor care păcătuiesc fără voie sau din nechibzuință, și astfel veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
era cocoțat pe capră, cu un bici lung în mână. Nici nu se uită la mine. Penibil de greu, am urcat cufărul în drișcă. Era acolo un amplasament special pentru sicrie; m-am întins pe locul acela, cu capul pe pervaz, ca să văd în jurul meu și am tras cufărul pe piept, ținându-l cu amândouă mâinile. Biciul șuieră; caii porniră sforăind. Aburii care ieșeau din nările lor lăsau o dâră ca de fum în aerul ploios; galopau cu salturi ușoare. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
staționa un car funebru rablagit, cu doi cai negri costelivi. Cu o agilitate deosebită, bătrânul se cățără pe capră. Am urcat și eu în drișcă și m-am întins pe locul în care se amplasează sicriul, cu capul sprijinit pe pervaz, în așa fel încât să văd în jurul meu. Am pus vasul pe piept, ținându-l cu mâna. Biciul pocni în aer. Caii porniră spumegând. Înaintau cu salturi înalte și ușoare, atingându-și copitele de pământ, cu eleganță și fără zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
puterea ușa în urma sa. Închide ochii și capul începe să i se învîrtească cu tot cu cameră, în timp ce o nouă senzație de vomă i se instalează în gît. Cu ochii împăienjeniți, reuși după o ultimă sforțare supraomenească să se agațe de marginea pervazului și să privească în măruntaiele nopții. Prin nările transpirate își adulmecă duhorile de rachiu pe care stomacul i le pompează afară prin esofag ca pe niște baloane invizibile. Este convins că nu va mai ajunge la capătul suferinței, că viziunea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mesei. — Roja spune că totul depinde de telefonul ăsta, reia Gulie, privind din nou în direcția holului ca în gura unei văgăuni. Pînă la urmă tot o să pună cineva mîna pe ei, începe să se gîndească oprindu-se locului în dreptul pervazului, dînd la o parte perdelele de la geam, privind prin sticla prăfuită în stradă, descumpănit de tabloul indivizilor care brăzdează trotuarele în sus și-n jos, simțind că viața lui a ajuns într-un punct mort. Pușcăria o să-i mănînce, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Numai dacă ai trăit acolo înțelegi care-i adevărul. Acum, hai acasă, Petrache! Hai, că ne așteaptă nevestele și copchiii. Doar ei ne mai pot încălzi sufletele... Costăchel și-a tras un scăunel lângă fereastră. Și-a așezat coatele pe pervaz și a rămas cu privirea în peisajul de afară. O ninsoare calmă stăpânea firea. În liniștea din pragul înserării - undeva în sat - a picurat un clinchet timid de clopoțel... „Aho! Aho! Copii și frați!”... Amintirile copilăriei picurau în suflet... picătură
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aceea pornise o ninsoare ca de basm. Părea că odată cu fulgii, peste sat cobora o liniște sfântă... Părea numai... Hai la culcare, Costăchele! Îi târziu! Stai așa pe întuneric de atâta vreme!... Costăchel ședea la geam, sprijinindu-și coatele pe pervaz. Privea la fâlfâirile fulgilor, zâmbind unei vechi aduceri aminte... Măriuca... cu o broboadă roșie care îi acoperea aproape toată fața venea spre el pe poteca de pe malul gârlei... El se întorcea de la Petrache. Se pregăteau să meargă cu uratul... „Ce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am aplecat am ridicat ceva ce părea a fi un glonț. Avea o greutate de plumb și era Încrustat cu sânge. L-am ținut În palmă și apoi l-am băgat În buzunarul de la haină. Și mai mult sânge pătase pervazul din lemn al liftului de mâncare. M-am aplecat În puțul liftului ca să strig În jos la Inge și mi-a venit să vomit, atât de puternic era mirosul de putrefacție. M-am tras Înapoi clătinându-mă. Era ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-mă În jos, am văzut că liftul Însuși era blocat Între etaje. Privind În sus, am observat că la una dintre frânghiile care susțineau liftul fusese pusă o bucată de lemn acolo unde se Învârtea pe scripete. Stând așezat pe pervaz, cu jumătatea din partea de sus a corpului În puțul liftului, m-am Întins În sus și am scos bucata de lemn. Funia a luat-o la vale pe lângă fața mea În josul puțului și a aterizat În bucătărie cu un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]