1,378 matches
-
luminoasă, încât părea batjocoritoare. Abia când Weber se urcă pe podium, într-un moment când Sydney insista că era ora 8.00 p.m., își dădu seama că toată chestia cu invitația ar fi putut fi o capcană. Privi spre marea pestriță a fețelor zâmbitoare, curioase, ale unei specii care vâna în haită. Nu suporta să-și citească discursurile. De obicei dezvolta niște notițe, dând reprezentații fluente, efervescente. Dar în seara aceea, când se abătu de la însemnări, îl apucă vertijul. Era cățărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
subjugată, lovită, violentă, uluită și năucită - la colțul unei astfel de străzi, un om a fost ucis. Era un italian mărunțel, Între două vîrste, care avea un fel de cărucior fragil, staționat lîngă trotuar, unde ținea o colecție sărăcăcioasă și pestriță de țigări, bomboane ieftine, băuturi Îmbuteliate, o sticlă cam soioasă de suc de portocale Întoarsă cu gura În jos Într-o cană cilindrică cu smalțul alb sărit și o mică sobă cu ulei pe care se aflau mereu mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
alcătuită din fire cristaline și luminoase, parcă dansa și clipea pe turlele uriașelor turnuri sclipitoare, pe tot Întinsul fațadelor arzătoare ale marilor clădiri, peste mulțimea fără număr ce forfotea și umplea neîncetat strada, scăldîndu-le În lumină și culori vii și pestrițe, de parcă lumina se reflecta Într-un lac de safir. De la un capăt la altul al străzii, cît vedeai cu ochii, mulțimea Înainta cu mișcări Încete, dar sinuoase, de reptilă uriașă viu colorată. Parcă luneca, parcă se mișca, parcă se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În aerul din jurul nostru. „Să gîndești astfel Însemnă să gîndești prea ciudat.“ „Credință! Nu, nici un dram!“ - pașii care răsună aici, pe stradă, trezesc ecoul prafului din Italia, iar Rosen tot mai zîmbește. Și mi se părea că viața aglomerată și pestriță a acestui pămînt măreț seamănă cu un bîlci. Iată clădirile BÎlciului, magazinele, dughenele, cîrciumile, lăcașurile plăcerii. Iată locurile unde oamenii cumpără și vînd și fac negoț, mănîncă, beau, urăsc, iubesc și mor. Iată nenumăratele mode considerate eterne, iată BÎlciul străvechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lui, și care ne păruse atît de definitiv pierdută, Încît căpăta o ciudată aură de vis atunci cînd ne gîndeam la ea, se reîntorcea acum, sub strălucirea neașteptată a vieții și bucuriei și războiului, cu toată gama sa de culori pestrițe și victorioase. Și, pentru o clipă, am crezut că totul va fi așa cum a fost, că el nu va Îmbătrîni și nu va muri niciodată, ci va trăi veșnic, iar zilele de vară, livada și diminețile strălucitoare vor fi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nea Cercel nu i-ar fi dat, nici copiii nu-i plăceau mai mult ca porumbeii. În birjă, Nicu începu să se scarpine. Cred c-am luat un purece, spuse, dar apoi fu cu totul absorbit de grija bună pentru Pestrița și de grija rea pentru plicul pierdut, în timp ce vizitiul era și el preocupat de sticla lui. Uite că i se făcuse iar sete. 5 Seara. L-am cunoscut, în sfârșit, pe domnul Dan Crețu. L-a adus chiar papa, care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să se afume, și plasă colivia pe pat. Ființa pestriță dinlăuntru era liniștită, mai mult dormea. — Vrei să mănânci? Vrei să bei? o întrebă Nicu și auzi din mintea lui că Pestrița nu dorește nimic. — Vrei să dormi? iar pasărea pestriță din mintea lui răspunse că vrea să doarmă și s-o mai lase-n pace. Atunci Nicu nu-i mai vorbi. Mâncă el, repede și aproape pe nemestecate. Doctorul Margulis îi spusese că trebuie să mănânce mereu la aceleași ore
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bolnava noastră“ și să-i dea sfaturi medicale, fără să obosească să i le repete. Oare de ce făcea asta? Se pomeni cu un bulgăre de zăpadă în geam, își luă steaua cu beteală și fugi afară, lăsând-o pe frumoasa Pestrița adormită în bucătărie, pe masă. Acum avea, pe lângă o mamă, o colecție de castane zbârcite și-o vacă fără uger, un porumbel viu, care era, de fapt, porumbiță, și de care urma să se despartă mâine. Au trecut, cu băieții
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dalte. În mari grădine i se arătă lui 150Isvorul viu ce cade, vrând să salte. El se mira cum toate - astfel a fi pot: Grădine, rediuri, lacuri, ziduri, șipot. Dar un balaur tologit în poartă Soria cu lene pielea lui pestriță, 155Cu ochi - nchiși pe jumătate, poartă Privirea jucătoare să-l înghiță, Iară Florin - inima-n el e moartă - 52 {EminescuOpVI 53} {EminescuOpVI 54} {EminescuOpVI 55} Când vede solzii, dinții cei de criță. Sărind la el și-nfipse a lui spadă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fi, ți-l dau. - Nu, pe acesta-l voi - zise Făt-Frumos, ținând la vorba lui. Baba scîrșni din dinți ca apucată, dar apoi își strânse moara cea hârbuită de gură, ca să nu iasă prin ea veninul ce-i răscolea inima pestriță. - Hai, ia-ți-l - zise-n sfârșit. El se urcă pe cal cu buzduganul de-a umere. Părea că fața pustiului se ia după urmele lui, și sbura ca un gând, ca o vijelie pintre volburele de năsip ce se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
importanță! ― Pentru mine, da. ― În orice caz, nu din carnetul dumitale. Uite, vezi, eu nu spun că ești prost, dimpotrivă! Mai mult, îți dau cuvântul meu de onoare că tot în sensul ăsta te-am descris maiorului. Deștept, cărpănos și pestriț la mațe! E de la sine înțeles că o asemenea poveste n-ai fi așternut-o pe hârtie. ― De unde ai aflat? ― Mă privește. Dacă-mi vinzi trucul cu cianura, îți spun. Grigore Popa îi întoarse ostentativ spatele. ― Mi-e greață! Ascultă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
haine pentru a scăpa de mirosurile oribile de la Café Kundera. Totuși, nu protesta când ceilalți fumau. Și nici nu Înceta să mai meargă la cafenea. Venea acolo În mod regulat, atât pentru că Îi plăcea să facă parte din acest grup pestriț, cât și pentru că se simțea atras, În secret, de Caricaturistul Alcoolic. Nu că Gazetarul Homosexual Ascuns ar fi vrut să aibă o relație fizică cu caricaturistul. Doar la gândul că l-ar putea vedea dezbrăcat simțea că Îl trec fiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zahăr. — Alo, treziți-vă! Omul despre care vorbiți nu ne-a vizitat nici măcar o dată de când a pus piciorul pe pământ american. Singurul lucru pe care l-am primit de la el, ca dovadă că e Încă În viață, sunt niște vederi pestrițe cu peisajele din Arizona, a spus Asya cu o privire veninoasă. Cactuși În lumina soarelui, cactuși În amurg, cactuși cu flori purpurii, cactuși cu păsări roșii... Tipului ăstuia nu-i pasă de noi nici măcar atât cât să schimbe stilul vederilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tuturor, El ar fi trebuit să supravegheze multă vreme Istanbulul ca să-și dea seama cine ce făcea În spatele ușilor Închise și cine, dacă exista cineva, rostea blasfemii la adresa Lui. Celui din cer orașul Îi părea probabil un model strălucitor de licăriri pestrițe, Împânzite În toate direcțiile, artificniște artificii explodând În mijlocul Întunecimii dese. În clipa asta modelul urban strălucitor e colorat În nuanțe de portocaliu, roșu și ocru. E o configurație de scânteieri, unde fiecare punct e o lumină aprinsă de cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În aer șerpi imaginari Înspre trecătorii și vânzătorii ambulanți de pe trotuar, de parcă Îi dirija pe toți, orchestrând Întreaga larmă a orașului. După ce s-a terminat prima jumătate a cântecului s-a iscat o scurtă confuzie, fiindcă puțini din corul acela pestriț păreau să știe versurile celei de-a doua jumătăți. Însă nelăsând acest amănunt neplăcut să le distrugă solidaritatea, au luat-o iarăși de la Început, de data asta și mai agresiv ca Înainte. Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Tații noștri nu aveau gusturi proaste“. După Assisi, viitorii mei părinți s-au dus la Verona, unde se oprise Sfîntul Francisc la Întoarcerea de la Veneția. Au urmat o procesiune, ținînd mătănii În mîini, cu ochii ațintiți asupra flamurilor și stindardelor pestrițe care te făceau să te gîndești la țesăturile orientale și care le aminteau că sfîntul voise să-l convertească pe sultanul Egiptului. Era mai puțin stingheritor să te gîndești la călătoria Sfîntului Francisc În Egipt decît la invadarea Etiopiei de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și puse un CD cu coloana sonoră din filmul Amélie. Matthew era acum la Paris. Parisul lui era cel al restaurantelor celebre și al hotelurilor scumpe. Parisul ei era cel al lui Amélie, ireal ca un vals Într-o lume pestriță. Trebuia să se obișnuiască cu gândul că nu fusese decât o aventură de-o noapte, o fată al cărei chip Îl uitase deja, una dintre tinerele delicioase cu care se culcase. Poate că energia și pasiunea ei Îl urmăriseră câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
foștilor lui colegi de la oratoriu, acum privea fetele care se grămădeau În jurul lui, de parcă ar fi fost Flash Gordon. Jacopo se Întreba dacă Cecilia era și ea Întâmplător pe-acolo, printre lume. În răstimp de jumătate de oră, piața era pestriță de partizani, iar mulțimea Îl striga cu voce tare pe Terzi și cerea un discurs. De la un balcon al palatului comunal apăruse Terzi, sprijinit În cârja lui, palid, și cu mâna Încercase să liniștească mulțimea. Jacopo aștepta discursul, pentru că toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Și apare din senin. Pe cei neatenți îi mușcă Și-i împroașcă cu venin. Sper să nu comit o gafă, Dacă o descriu așa: Are gâtul de garafă, Seamănă cu-o macara Cu urechi și cu cornițe Și cu hainele pestrițe. Voind lumea să o vadă, Scoate capul prin zăpadă. Câte-n lună, câte-n stele, Toate-s adunate-n ele; Câte-n apă, pe pământ, Tot în filele lor sunt. Le-am văzut în multe părți Și sunt doldora de
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Arbore, Artur Verona, Rodica Maniu ș.a.m.d. i-au frecventat salonul. Că de unii se folosea întru acoperirea combinațiilor sale financiaro-politice, speculîndu-le nevoia de bani și afirmare, este neîndoielnic. Cercul era de fapt o lume cvasiboemă, cvasiinterlopă, o societate pestriță și eteroclită de poeți, ziariști, pictori, sculptori, graficieni, caricaturiști (unii dintre ei - necunoscuți la acea dată), cărora li se adăuga un număr de escroci, bon-viveuri excentrici și prostituate. De o jenantă notorietate a rămas activitatea filogermană a mentorului din timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doar adevăratele talente”. Comentînd volumul de debut, Caii lui Cibicioc, al lui Ion Călugăru (nr. 27), Vinea remarcă adaptarea personală a amintirilor din copilăria autorului de la „duioșia și humorul sănătos al lui Creangă” la „fiorul suferind și subtil” evocînd „viața pestriță și misticismul tîrgurilor evreiești din nordul Moldovei”. Ideea refuzului imitației (deopotrivă a formelor străine și a valorilor autohtone), prin urmare a originalității autentice, este o dată în plus reafirmată: „Singular debut, într-o literatură osîndită la pastișul formelor străine și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în Contimporanul, anul II, nr. 33, 3 martie 1923), unde figura Libertății planează - spînzurată - deasupra „noului ev”: „De curînd, poliția tuturor neamurilor a prins-o ca pe o prostituată, și din steagurile a treizeci de națiuni i-au ghemotocit căluș pestriț și au spînzurat-o pe furiș noaptea, deasupra planetei... Cine, oare, se gîndește la fața-i vînătă și crispată, la limba cinic turgescentă, deasupra baletului universal, la ochii ei care-și holbează idealurile, respinse, în viitor; la pletele-i violente ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o sală comună și maximum trei sute de yeni pentru o cameră individuală. Existau și hanuri de o sută de yeni, unde ți se putea oferi un pat de campanie pentru o sută de yeni. Dormitoarele comune erau înțesate de lume pestriță, dar camerele de trei sute de yeni erau, de obicei, ocupate de familiști. Cei care locuiau aici cu familiile erau în cea mai mare parte muncitori zilieri, muncitori ocazionali, proxeneți, foști pușcăriași. Deși muncitorii zilieri erau angajați cu ziua, lucrau permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lui Crist. IV - Pan cântă Sunt singur și sunt plin de scai. Am stăpânit cândva un cer de stele și lumilor eu le cântam la nai. Nimicul își încoardă struna. Azi nu străbate-n grota mea nici un străin, doar salamandrele pestrițe vin și cîteodată: Luna. V - Păianjenul Gonit de crucile sădite pe cărări Pan s-ascunse într-o peșteră. Razele fără de-astîmpăr se-mbulzeau și se-mpingeau cu coatele s-ajungă pîn'la el. Tovarăși nu avea, doar un păianjen singurel
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
deși după spiță alese, îmi par semințele ce mi le ceri. Culori luminate, doar ele destăinuie trepte și har. În rânduri de saci cu gura deschisă - boabele să ți le-nchipui: gălbii, sau roții, verzi, sinilii, aurii, când pure, când pestrițe. Asemenea proaspete, vii și păstoase și lucii culori se mai văd doar în stemele țărilor, sau la ouă de păsări. Semințele-n palme de le ridici, răcoroase, un sunet auzi precum ni l-ar da pe-un țărmure-al Marii
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]