1,249 matches
-
liniște, Încât Își auzea pantofii țăcănind pe asfalt, ca o tobă care Însoțește derularea unui film mut. Se vedea și pe ea În film: un film de Fellini, dar fără coloană sonoră. Își scoase pantofii și merse desculță pe primul petic de iarbă, se așeză un moment, cu pantofii În mână, uitându-se la luna plină, ținându-și respirația pentru ca liniștea să fie deplină. Cât de mult Îi plăcea liniștea! O mașină trecu Încet, muzica era dată la maxim. Un tangou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în altul, fiind când prea rezervat, când prea îndrăzneț. Cauza gafelor fiind mereu aceeași: nu mă gândeam decât la mine, nu judecam decât din punctul meu de vedere. Dar parcă niciodată nu mi-am dat, mai rău ca atunci, în petic. În fâșia de lumină care pătrundea de-afară prin ușa rămasă deschisă, am zărit o femeie căutând înfrigurată ceva. „Ce vrei? Ce cauți aici?” mi se adresă ea pe un ton înfricoșat și răstit. Am înțeles imediat ce căuta: un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în multe locuri plămădindu-și creația, trebuie să recunosc că acolo și-a dat măsura adevărată. Văzând dunele de marmură inima mi-a bătut cu putere și mi s-a tăiat respirația. Fulgerau albe în lumină, deasupra ierburilor crescute pe peticele de pământ dintre stânci. Păreau puse acolo anume ca să le aducă aminte bătrânilor că nu trăiau într-o lume oarecare, că nu trebuiau s-o judece după azilul lor mizerabil. Dincolo de zidurile între care Arhivarul strângea hârțoage pentru o istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a observat gestul și a zâmbit. „Nu te așteptai să mă mai vezi, nu-i așa, domnule sculptor? Mai ales după ce Francisc nu ți-a dat voie să treci”. „Da, așa e”, am bâiguit eu. Pe geam se zărea un petic de cer înstelat, cu o lună enormă, roșie, și am auzit respirația obosită a mării. Bătrânul s-a așezat pe marginea patului; avea fața încă mai plină de pete, semn că boala de la ficat evolua; apoi s-a ridicat, ferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
corpului lui de cretă ce se fărâmițau ca niște atomi În aer, iar până la urmă ne rămase la picioare o grămăjoară de cenușă arsă. Dee se aplecă, scotoci În pulberea aceea cu degetele lui descărnate și scoase din ea un petic de hârtie pe care-l ascunse În sân. În clipa aceea ieși din umbră un rabin bătrân, cu o tichie unsuroasă ce semăna mult cu gluga mea. — Doctorul Dee, presupun, zise el. - Here Comes Everybody, răspunde eu umilință Dee, Rabbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
le recombine cu elemente contemporane, ca formă de protest față de autoritarismul acestor guverne. Majoritatea operelor din expoziție au fost create, cu mari riscuri, Înainte de 1989, dar unele piese sînt mai recente: de exemplu, o sculptură a lui Pan sudată din petice ale destrămatei Cortine de Fier. Pan cel din legendă venea din Tracia, Albania de azi. Au inclus În catalog o declarație Înflăcărată a unui artist care a petrecut cincisprezece ani Într-o Închisoare. Viziunea noastră despre lume stă Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
timp? Domnului doctor Kildare? Că o să fii o mireasă încântătoare, dar însărcinată? — Am avut destule pe cap. Sigur că da. Cum ar fi faptul că bebelușul ar putea să aibă părul șaten, ochi albaștri, înconjurați de riduri și să poarte petice de piele la coate ca Jack Allen, în loc să fie un zeu arian fără simțul umorului și cu o diplomă de profil real. — Stevie! Fran chicoti fără să vrea. — Laurence are un minunat simț al umorului. Doar că e diferit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nici unul, Stevie. Crede-mă. Și-ar fi dorit să fie atât de sigură de ea pe cât părea. — Apropo, eu și Sean ne gândeam ca data viitoare să punem în scenă Romeo și Julieta. — De-abia aștept. Stevie îi întinse un petic de hârtie. — Te-a căutat viitoarea mamă soacră. Poți să-i dai un telefon? Fran încercă imposibilul, anume să găsească un colț liniștit din care s-o sune. — Bună, Camilla, am înțeles că m-ai căutat. — Da. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
limbii”. Articolul polemic din 1914 despre „Mișcarea contimporană poetică“: „...anume neologisme și elemente de comparație și alegorii, cîteva corăbii, de pildă, porturi, rade, niște droguri și coloniale, cacao, eucaliptus, opium, eter și hașiș, cîrpesc la spate pantalonii versificatorului cu un petic violent: simbolism. Dar fondul sufletesc al concurenților e aproape același. Aceiași poporaniști sînt cei ce din pricina multor lipsuri de complexiune par incapabili de a asimila altă cultură decît aceea a țării lor. Ceilalți, felurit etichetați, au prins din lecturile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întâmplat cu străinul? Endō clătină puternic din cap. Probabil îl durea, bandajat cum era. Și-a amintit că, la câtva timp după ce a început să-și recapete cunoștința, a simțit ceața umedă pe obraji și a deschis încet ochii. Un petic de cer era senin și a văzut zburând într-acolo o egretă singuratică, bătând din aripile ei albe ca zăpada. Dar a văzut-o nedeslușit. Era tot ce-și amintea, și nici de lucrul acesta nu era prea sigur. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bine-ar fi să sufle-n steaua de la poartă, s-o stingă. Ea singură-i de vină că sosesc atâția trași-împinși din patru vânturi, cu nechez de soartă. De-aceeași prea senină părere e și asinul bătrân, ce roade-n petice condurii găsiți prin paie și prin fân. Maria n-avu timpul pîn-acum nici măcar să-și vază pruncul de-atîta solie din atâta drum. S-apleacă peste iesle și peste lumină Maria. De dragoste-i țâșnește laptele în sâni, și-i umezește
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de vreme ce nu tu le-ai dobândit? În acel moment am încetat să mai scriu. Dacă nu m-aș fi ferit, o turmă de băieți m-ar fi trântit la pământ. S-au cățărat în stejar și-au atârnat de crengi petice de piele de miel de curând jupuit. M-am dus să mă sprijin de zidul curții, în spatele lui Faroald. Când m-am întors cu fața, Rotari și adalingii dispăruseră, precum armele lăsate sub nuc. După o lungă tăcere, am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
precizat clericul care ne aducea la masă, observându-ne dezamăgirea. Din fericire, cardinalul Adeodato ne-a venit în ajutor. Un servitor de-al său ne-a adus niște curci fragede rumenite, vin proaspăt și dulce de culoarea aurului și un petic de papirus pe care scria: „Stiliano, bunica mea era longobardă și nu prea agrea sobrietatea sfinților părinți. Cred că ți se potrivește și Domniei Tale. Să ai o noapte liniștită“. A doua zi, după ce am zăbovit aproape toată ziua la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
meargă jocu-n vise, dară Să nu știu cât plecat-ai fost! Pasiuni Să cant îmi place, Să joc, Să desenez în culori vii Ceea ce văd peste câmpii. Să pun culoare peste tot, Să bucur ochiul orișicui Cu roșu, verde și gălbui Pe petice de orișice. Iar cu aparatul foto, Ținut aproape, lângă mine Surprind instantanee vii Cu ce se-ntâmplă pe-astă lume. Floare de copilărie Copilăria-i ca o floare de mai. O rogi din suflet: „Mai stai!” Dar ea se grăbește
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
totul de la început, iar la început totul era sterp, lipsit de orice asemănare cu prezentul. Timpul a mai trecut și, încet-încet, apa a luat în stăpânire totul: cât vedeai cu ochii, numai albastrul cerului și al apei. Soarele era un petic auriu pe întinderea de valuri. La un moment dat, pământul a început să tremure, să bolborosească apa, ca și când ceva nu își mai încăpea în piele, voia să iasă... și atunci au început, s-au ridicat fermi, gata să atingă norii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am avut încotro, trebuia să atac mingea din patru pași, și de fiecare dată mingile se izbeau cu putere, la urmă Janika nici nu-și mai ridica mâinile, se arunca doar înaintea mingii, prăbușindu-se cu minge cu tot, un petic de iarbă se umpluse cu sânge, de-abia se mai putea ridica, se vedea că n-o să poată șuta, era complet slăbit, atunci nea Gică s-a apropiat, avea la el un prosop, i l-a întins lui Janika, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
adevărată, unul să se ducă-n spatele barăcii după lemne, iar ceilalți să-l ajute să desfacă pungile și valizele ca să sorteze, în sfârșit, tot calabalâcul ăsta, așa că ne-am apucat atunci să golim pungile, am aruncat conținutul, hăinărie și petice, pe jos, am deschis pe rând și valizele, erau și ele pline de haine, dar puse pe categorii, în una doar cămăși, în alta doar șosete făcute ghem și izmene, în a treia pantofi eleganți de damă, pe puțin cinșpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pot reamenaja ca să facă față standardelor tale de specialist în cordon bleu, mi-o întoarce el. Pornim spre etaj și intrăm într-un dormitor uriaș ce dă spre spatele casei. De sus, parcelele cu legume arată ca o cuvertură din petice regulate ce se întinde până departe spre pajiștea verde. Dedesubt se vede o mică terasă și o grădiniță de flori, cu clematite și trandafiri agățători. — E un loc frumos, spun, aplecându-mă pe marginea ferestrei. Îmi place. Cum stau așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nikki! L‑ar descoperi pe cotorul carnetului de cecuri. - În ordine. Cum vrei să‑l completez? - Bani gheață. Nu era nevoie să cer lămuriri. - Ți‑am scris adresa unde să‑l trimiți, mi‑a spus și mi‑a Înmânat un petic de hârtie. - E ca și făcut. - Am să‑ți Înapoiez banii. - Lasă asta! Mă Întrebam dacă nu cumva vreunul dintre musafiri Îi șterpelise o brichetă sau un bibelou și Ravelstein plătea acum răscumpărarea. Dar mi‑am spus că n‑are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Din ochiul de apă stătută se înălță o mână într-o mănușă vișinie. Prinse brotacul și îl ținu ridicat de-asupra băltoacei. Apăru apoi și un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde larg deschisă. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. - Revoluția, oftă Țongu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în minte. „Provocările continuă...“ Înainte de a deschide gura, mai tuși odată. Își potrivea glasul, parcurgând încă o dată lista. Tresări. Abia atunci observă că în stânga lui un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Puțin aplecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
masa, că e sâmbătă și are o nuntă la cantină după noi. Continuăm mâine. Și cu concluzii. Cu fir roșu Stătea la un colț al mesei, cel dinspre calorifer, al lungii mese cu fel de fel de hârtii, cutiuțe, pixuri, petice de ziare. Într-o sticlă de plastic, ciudatele peturi pentru berea „Comandor Günther “, retezată șerpuitor pe la jumătate, se ofilea un smoc de cârciumărese vișinii. În capătul celălalt al mesei, pe o bucată de ziar, rămăseseră câteva cojițe de salam, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
făcut să ajungeți unde sunteți acum. Balcanisme de-astea și vă mai dați de europeni. Mai mult sigur că v-o ia bulgarii înainte. Cine să-l semneze... Și eu semnez, dacă e necesar. Unde? Oficiantul îi arătă undeva în josul peticului de hârtie. Insul chicoti, săltând de pe un picior pe altul: - Și credeți că doamna semna cu numele ei adevărat? Știți câte pseudonime are? Toate de la Chir date: Cheramu, Vaccinela, Dondona, Vichenta, Nepansata, Scorțolina, Pontarista, Cvantumela și, printre multe altele, Tihomira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
luă banii, mai privi lung spre cei doi, ridică din umeri, ocoli mașina prin față și dădu să intre la locul lui. Pe scaunul lui stătea însă un ins slab, înalt, cu un fel de redingotă, cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau de parcă uitase să stingă lumina în plină zi. Pe cap avea un fes tricotat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
seama, le pui un dosar în față, și ei, hap, îl înghite și, gata, sentința. Chiar nu vă este milă? Se răsuci brusc spre ea, zâmbind nedumerit. Un ins slab, înalt, cu un fel de redingotă, cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau de parcă uitase să stingă lumina în plină zi. - Am auzit Aznavour și am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]