52,877 matches
-
artistului, care se va auzi Înceată (gâtuită, ca și cum ar veni de pe altă lume) și tristă, vine de undeva de foarte de departe. De pretutindeni, din tot universul. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (șade pe un scaun În fața unei pietre pipăind-o) Piatră ! (șoptind) Piatră ! Pentru un moment avem impresia că auzim valurile mării lovindu-se de țărm) Să iei piatra și să-i dai forma unei ființe, a păsării, de pildă, este ca și cum ai lua-o de acolo din trecut, de foarte de departe
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
de undeva de foarte de departe. De pretutindeni, din tot universul. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (șade pe un scaun În fața unei pietre pipăind-o) Piatră ! (șoptind) Piatră ! Pentru un moment avem impresia că auzim valurile mării lovindu-se de țărm) Să iei piatra și să-i dai forma unei ființe, a păsării, de pildă, este ca și cum ai lua-o de acolo din trecut, de foarte de departe În timp. De acolo de miliarde de ani, unde ea așteaptă, tot așteaptă neobosită... și are
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
În timp. De acolo de miliarde de ani, unde ea așteaptă, tot așteaptă neobosită... și are puterea să aștepte În veci. Și o aduci În clipa de azi. (i se aude respirația adâncă) Ce clar văd lucrul acesta. Să aduci piatra de acolo, din trecut, de la miliarde de ani, În clipa de față. (râde ușor, ca pentru el, cum râd bătrânii) Ar trebui să mă sperii și să mă Înfricoșez de puterea mea! (oarecum speriat) Dar nu m-a deformat ea
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
departe parcă se aud țipetele unor pescăruși, triste, pustii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Câteodată o simt mai mare decât mine. Ea, puterea aceasta. Și atunci parcă și-ar bate joc de mine. Dar m-am Învățat cu ea. (pune urechea și ascultă piatra, o ascultă atent un timp) Parcă aud ceva, dar e puțin ce vreau eu să știu. Tot palma, tot pipăitul Îmi spun mai multe... (respiră adânc, gâjâit) Piatra nu vorbește, ea Îți spune prin sine, prin substanță, prin ordinea În
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
de mine. Dar m-am Învățat cu ea. (pune urechea și ascultă piatra, o ascultă atent un timp) Parcă aud ceva, dar e puțin ce vreau eu să știu. Tot palma, tot pipăitul Îmi spun mai multe... (respiră adânc, gâjâit) Piatra nu vorbește, ea Îți spune prin sine, prin substanță, prin ordinea În care s-au așezat atomii și s-au făcut vinele pietrei. Și asta e un lucru bun... Să poți să vorbești prin tine, și prin nimic altceva. (după
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
puțin ce vreau eu să știu. Tot palma, tot pipăitul Îmi spun mai multe... (respiră adânc, gâjâit) Piatra nu vorbește, ea Îți spune prin sine, prin substanță, prin ordinea În care s-au așezat atomii și s-au făcut vinele pietrei. Și asta e un lucru bun... Să poți să vorbești prin tine, și prin nimic altceva. (după un timp de gândire, valurile mării se aud triste, pustii) Acesta este cel mai frumos fel de tăcere din toate câte le-am
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
asta vorbește de o neputință a ta. (tace trist) Și prin ce să te exprimi? Prin sunet, care este o umbră decăzută, o formă căzută În haos, o destrămare a substanței și a formei? (mică pauză) De aia Îmi place piatra. (gândurile Îi curg molcom, tace un timp, oftează) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (privind În zare, cu o expresie de milă pe chip) Să mulțumesc Domnului că sunt sculptor. (i se aude respirația obosită) De fapt de ce să-i mulțumesc? (după un timp
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
asta este ca și cum mâna ta s-ar Întinde mult În trecut, (vorbește rar, greoi) și tu te-ai Întinde o dată cu ea, sufletul tău s-ar Întinde, ar călători prin timp să ia puțină materie de acolo din străfundul timpului. De unde piatra asta a adunat În ea atâta tăcere, de parcă ar fi un burete. (zâmbește amar) Și totuși, deși a adunat În ea atâta timp ar mai aduna În ea În continuare miliarde de ani. (departe se aud clopotele unei biserici scufundate
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
amar) Și totuși, deși a adunat În ea atâta timp ar mai aduna În ea În continuare miliarde de ani. (departe se aud clopotele unei biserici scufundate În pământ) Ce mister are În ea ființa aceasta? Când taie dalta În piatră, ea timp concentrat, esențializat, taie, timpul devenit ca sticla, limpede, albăstrui. Știrbește gura daltei și se face cioburi, dacă nu știi să te apropii de el. (tace un moment) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (furat de gânduri) Mda... Dacă nu, mi-aș dori
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
alcătuire de imagini, ce ar fi cu putință numai. De atâtea ori am vrut să sparg tot ce (PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRȚI) PERSONAJELE: Constantin Brâncuși Domnișoara Pogany Mama artistului Dumnezeu Vocea cioplisem, Însă ideea că și așa, din piatră inertă, bătrână de miliarde de ani, faci chip ce-ți dă ideea vieții, este prea mult ce faci, de aceea mi-am Înfrânt durerea și nu le-am spart. (este obosit, trist) Acum cu trecerea anilor m-am mai Împăcat
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
războaie, vremuri de glorie și vremuri de restriște. Popoare si neamuri au trecut dinspre trecut spre viitor, au venit pe lume și s-au petrecut din lume generații, iar colțul de rai unde i-a Încremenit Dumnezeu pe voevodul de piatră și câinele său a trecut În stăpânirea când a unui crai, cînd al altuia. Vremurile s-au schimbat, oamenii s-au schimbat și ei, orașele și satele arată altfel, numai ei doi au rămas aceiași ca mai de demult. Ei
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
și munții, frumoșii munți mai dăinuie astăzi rezistînd veacurilor. Am cerut o sticlă de vin și am stat in sala cavalerilor, bând stropi de soare și ascultând liniștea veacurilor ce se prelingea molcom peste pereții reci din rotundul bolților de piatră. L-am Întrebat pe actualul castelan cum poate să dea un butuc de vie atât de bătrân și după atâta amar de ani un vin așa de bun? Mi-a răspuns că rețeta-i simplă. Numai timp Îți trebuie. Foarte
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
Mi-a răspuns că rețeta-i simplă. Numai timp Îți trebuie. Foarte, foarte mult timp! Și răbdare! Viței Îi trebuesc câteva secole, timp În care rădăcinile-i noduroase să ajungă până acolo unde sucul pămîntului e mai bogat și vlaga pietrei calcaroase și a țărânei așteaptă să fie culeasă de rădăcinile noduroase care s-au luptat mult strecurându-se prin cotloane nebănuite să ajungă În Împărăția secretă a lumii neajunse de ochi omenesc, În Întunecata și recea lume minerală. În timpul ăsta
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
apoi nemaiputând suporta atâta lumină Își ascunse botul sub treptele spălate de nemiloasa răpăială a ploilor. Apoi simți deodată o căldură nefirească străbătându-i blana până În adâncul trupului, zbârlindu-l. Schelălăi și se ascunse și mai mult sub treptele de piatră. Alte chelălăituri se auziră prin tot cartierul străbătut deodată de atâta lumină. Scântei orbitoare trosniră-n văzduh, căzând de-a lungul stâlpilor de beton. Apoi totul recăzu În Întunericul de mai Înainte. Numai urletele câinilor răzlețiți, rămași fără case, din
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
scăpă din mână Înspăimântat. Căzută pe covor lumânarea Își continuă arderea. Femeia se repezi s-o ridice, dar rămase uimită cu ea În podul palmei. ― E rece, mai putu ea să rostească rigidizându-se la fel ca bărbatul. Rămasă ca de piatră, cu lumina izvorând din palmă, femeia nu schiță nici un gest când bărbatul i-o luă din mână. Dar parcă nu i-ar fi luat-o. Din palma ei continua să se reverse lumină. Câinele se repezi la ciudații vizitatori mârâind
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
franco-română, „La Compagnie Franco Roumaine de Navigation Aérienne”, pe scurt „La Franco-Roumaine”. Din acest cuplu, din această prietenie sinceră, Uniunea Europeană va avea mult de câștigat. Mă bucur, stimate domnule Danielopol, că, spre deosebire de alți interlocutori ai mei, n-ați aruncat nici o piatră spre grădina țării noastre... Știu la ce vă gândiți, la românii care ne fac de râs În străinătate. Dar ce Înseamnă aceștia În raport cu un popor care a dat omenirii atâtea nume ilustre? Nimic altceva decât pleavă. Pleavă au și alte
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
periodicul “Cuvântul Romnesc”, din Hamilton, care s a situat încă de la început în avangardă luptei pentru o Românie liberă democrată și creștină și pentru păstrarea ființei și identității neamului. Acesta a fost credo-ul enunțat de cei care au pus piatră de temelie a ziarului. În paginile “Cuvântului Românesc”, care s-a difuzat timp de trei decenii în peste 25 de țări ale planetei, nume de prestigiu și-au pus semnătură pe articole cu tema politică, religioasă, istorică și literară. Dacă
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
și ne pun piedică cu nedumeririle, Întrebările și Îndoielile lor. Alteori te oprești din goana ta, chemi martori și le arăți necivilizat, dar concret, cu degetul, răsăritul din fața lor, o poartă de cleștar, o pădure de măslini, un râu cu pietre nestemate. Ei se prefac că nu le văd, dar tu le vezi, le atingi, le Împarți cu ei, pe când ei râd neîncrezători, te arată la rândul lor cu degetul și Își șterg tălpile mânjite de haos pe bucățica de speranță
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
a trecut zâmbind sora moartă și Înapoi În viață. Nu se trăiește ușor cu o astfel de luciditate. Și totuși, uitarea este refuzată simplu, fără emfază, așa cum este refuzată, la Ileana Mălăncioiu, orice iluzie. Rezistența la iluzie este, În fond, piatra din capul unghiului În construcția identitară, biografică și literară a poetei. O formă rară de imunitate dobândită prin datul nașterii Într-o lume ce nu avea vreme pentru complicate eșafodaje rațional justificative cu privire la problemele vieții. O lume lipsită de apetitul
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
Hristos și-și ridică ochii „către ciorchinele din care sângele curge peste noi”. Trupul Îndumnezeit al lui Hristos este plin de energiile vii ale Duhului Sfânt și credinciosul, „umplut de sângele Celui care a făcut să țâșnească din nou izvorul pietrei”, se Îndumnezeiește prin această unire tainică<footnote Idem, De vita Moysis, P. G. XLIV, col. 413AB. footnote>. Hristos unește trupul Său cu trupurile credincioșilor, pentru ca, prin uniune cu ceea ce este nemuritor, Și omul să se poată Împărtăși de neputreziciune<footnote
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Hristos euharistic, creștinul strălucește spre ceilalți ca mirosul unei mâncări parfumate”<footnote Idem, In Ecclesiasten, VIII, P. G. XLIV, col. 740A; cf. Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni ..., p. 405. footnote>. Cunoscând că Hristos este numit de Sfântul Apostol Pavel „piatră”, ne va fi de un mare folos, fiindcă „ne va ajuta să ne Întărim viața noastră În virtute Și să rămânem neschimbați În ea, stăruind neclintiți În răbdare de-a lungul suferințelor Și arătându-ne puternici Și hotărâți cu sufletul
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
neschimbați În ea, stăruind neclintiți În răbdare de-a lungul suferințelor Și arătându-ne puternici Și hotărâți cu sufletul, Împotriva oricărei năvăliri a păcatului. Căci numai prin aceasta Și prin altele de felul acesta vom putea fi Și noi ca piatra, căutând să Înfăptuim În viața noastră cea schimbătoare Și neschimbabilitatea Și nemutabilitatea Stăpânului nostru”<footnote Idem, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, În PSB, vol. 30, p. 466. footnote>. Sfânta Euharistie curăță sufletele noastre, le sfințește, le Îndumnezeiește, le transfigurează, le
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
pe vremea asta. M-am oprit la motelul lui Marty. Cu puțin noroc aveam să dorm într-un pat uscat. La recepție am dat peste o blondă corpolentă, îmbrăcată într-o rochie roșie cu model floral, avea un colier din pietre false și unghii lungi ca niște dălți, vopsite în roz. I-am cerut o cameră care să aibă și duș funcțional. După ce m-a studiat câteva secunde, mi-a cerut un act de identitate. I-am dat buletinul. S-a
ALECART, nr. 11 by Raluca Rîmbu () [Corola-journal/Science/91729_a_92906]
-
la Bizanț, reprezintă tendința bisericii de a grupa și selecționa cântările de cult după criterii pur religioase. Baza teoretică a muzicii bizantine o constituie concepția greacă despre moduri, căreia îi aduce ușoare modificări. Pontificatul lui Grigore cel Mare rămâne o piatră de hotar între istoria antică a bisericii și cea medievală. Antifonarul papei Grigore cel Mare poartă denumirea de Coral gregorian, cunoscut și sub denumirea de Cantus romanus (fiindcă provenea de la Roma) sau de Cantus choralis (fiindcă era interpretat numai de
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
converti cugete la Dumnezeu-Iubire, Sfântul Ioan Gură de Aur remarcă: Iubirea este un mare învățător și poate să-i întoarcă pe oameni de la rătăcire, să le schimbe felul de viață, să-i îndrume spre filozofie. Ea poate să facă din pietre oameni<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 33, 6 la I Corinteni, P.G., LXI, col. 284. footnote>. Aceeași idee o găsim și Fericitul Augustin care afirmă: Nimic nu-i atât de dur și de inflexibil care să nu fie
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]