9,829 matches
-
22" Glamelatc "Glamela" „Glamela“ Grigione (pe numele ei adevărat Pamela) este chintesența a ceea ce Înseamnă o contesă italiană cu părul ca pana corbului, care Își stabilise reședința la New York. Și-a câștigat porecla, la propriu, acoperindu-se cu câte o picătură de glamour de la an la an, și mai ales fiind un oaspete constant, pe vremea adolescenței, pe Stealth, vasul preferat al lui Gianni Agnelli. Glamela este una dintre femeile cele mai șocant de neconvenționale din New York. Dacă o suni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o părere de roșu. Și Mona zice: — De unde-ai scos aia? — Băutura? zice Helen. Poartă o haină groasă dintr-o blană în diferite nuanțe de brun, înspicată cu alb. E descheiată și dedesubt se vede un costum albastru-stins. Soarbe ultimele picături de vin și zice: — De pe bar am luat-o. De-acolo, de lângă castronul cu portocale și statueta de alamă. Și Mona își înfige amândouă mâinile în codițele roșii și negre și-și apasă creștetul capului. — Ăla e altarul! zice. Arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ciupit cu penseta încinsă. E mai rea decât atunci când îți cureți o rană cu spirt. Îmi încleștez mâinile pe fund și strâng din dinți, cu sudoarea curgându-mi pe picioare. Sudoarea frunții îmi picură de pe nas. Mi se taie răsuflarea. Picăturile cad drept în jos și pleoscăie între picioarele mele desculțe, desfăcute larg. Ceva enorm și tare se înșurubează în mine, mai adânc, și vocea oribilă a polițaiului zice: — Așa, prietene, relaxează-te. Și număr: 12, 13... Înșurubarea se oprește. Chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu fie prea târziu, țipă, în timp ce se îndepărtează. Capitolul 43 În camera 131 de la centrul medical New Continuum podeaua scânteiază. Linoleumul pârâie și plesnește când pășesc pe el, peste cioburile și așchiile de roșu și verde, de galben și albastru. Picăturile de roșu. Diamantele și rubinele, smaraldele și safirele. Pantofii lui Helen, și cel roz, și cel galben, au tocurile bătucite și făcute praf. Pantofii distruși zac în mijlocul camerei. Helen stă în colțul celălalt al camerei, într-o rază firavă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o aventură în intențiile mele. Ai putea să-mi răspunzi: "literatură", dar eu cred că-i altceva, iartă-mă că ți-o spun!, abia ne-am cunoscut azi... Vlad rotește mult timp paharul gol, apoi, după ce-l scurge de ultima picătură, face semn cu capul: Mai luăm un rînd? Nu, ce-o să zică prietena ta? Așa-i, clătină Vlad capul cu oarecare părere de rău nu trebuie să mă fac de rîs. Mi-ar plăcea să-i mențin părerea bună despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
supune, simțind un gol imens în stomacul învățat în ultima vreme cu mese la ore fixe. Din ochii ei frumoși, frumoși chiar și cînd sînt triști un căprui voalat de durere și de gînduri -, încep să se prelingă, pe gene, picături infime de lacrimi. Își amintește de noaptea cînd Radu, puțin amețit, ieșit împreună cu toți prietenii pe pîrtia de lîngă cabană, a prins viteză, a luat-o printre brazi și s-a rătăcit. În căutarea lui s-au format mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
hotărăște cu glasul ei ferm, în timp ce-și aprinde o țigară stabilești cu Theo ce-i de făcut pentru mîine seară. Da murmură Mihai, încă buimac de somnul adînc din care a fost trezit. Mîna lui, tremurînd, scapă cîteva picături de apă mai mult peste lingurițele de nes din ceașcă și nu mai poate freca, să iasă spuma groasă, pe placul Mariei. "Se înșeală dacă își închipuie că fac petrecerea la ei mîine seară. Găsească-și alt dramaturg!" hotărăște Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scriitor. Dar nici nu-ți dau voie să fii asemeni celorlalți. Tot n-am înțeles. Drept replică, fata saltă scurt din umeri, un fel de "te privește", apoi se așază în fotoliu. Mihai începe să prepare nes-ul, atent la picăturile de apă, să iasă spuma groasă. Ce-i cu lista asta? arată Cristina spre o hîrtie. Cărțile pe care le caut. Fata ia un creion și face cîte o steluță în dreptul cîtorva: Astea ți le pot împrumuta eu. Khayyam se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cristina? Fata îi ocolește privirea și rămîne cu ochii în jos, clătinînd ușor din cap: Mă simt îngrozitor, înțelege-mă! Cu atît mai îngrozitor cu cît, pătrunzînd în conturul vulgar al gîndurilor, știu că te-am frustrat de..., de ultima picătură a paharului plăcerii în doi, cînd, ca un prost ce ești, chiar dacă eu te-am asigurat că nu-i nici un pricol, te-ai retras... E oribil, nu-i așa? Nu. E omenește posibil. Dar nu de asta vreau să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
drept, uneori se înlocuiește alcoolul cu culesul porumbului ori al sfeclei furajere, dar nu-i regulă, că se mai merge și la cules de vii asistenții au sarcina să-i noteze pe cei care mănîncă mai mult, să le dea picături de burtă -, numai că, spre bucuria studenților, viile-s puține și, uneori, pentru ele, se găsește mînă de lucru. Taci odată îl roagă doctorul, încercînd să se liniștească. Lazăr întoarce capul spre profesor, care îl privește lung, iscoditor, sfîrșind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întorc la masă, în fugă, ascunzîndu-și fața în poala mamei lor. Mircea Emil își simte obrajii arzînd, iar ochii încep să i se scalde într-o pînză groasă de ceață, care se prelinge încet spre rădăcina nasului, transformîndu-se în două picături mari, pornite în jos, de-a rostogolul. Mă duc să mă întind și eu pe o saltea spune el, ridicîndu-se jenat, pornind aiurea, pe lîngă ferestre, dincolo de care, în întunericul lăsat, se aude vîntul învăluind zăpada. Țăranul mai aduce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dobitocule, iar „futut“ e cuvântul-cheie aici, pentru că eu mă refer la o sculă cu care să poți fute. Vorbesc despre o bucată țeapănă de țesut spongios, bine irigat, cu o cupolă roșiatică și bombată, din care țâșnește spermă, țâșnește viață: picături dătătoare de viață! Dumnezeule, ce misiune nobilă! Compania bărbaților mi se pare mult, mult mai plăcută, ție nu? Am întrebat, ție nu? — Ba da, categoric. Legătura non-erotică dintre bărbați, despre asta e vorba, nu-i așa? I se mai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
documentar filmat cu încetinitorul; toate părțile creșteau deodată, în deplină armonie. Se desfăcuse și se lungea la soare. Se sculase în toată splendoarea-i delicată, iar pielea care îl acoperea se întinsese, devenind catifelată. La vederea capului pulsând, cu o picătură de lichid seminal în ochiul întredeschis din vârf, Carol simți cum o cuprinde un val de exaltare. Își încleștă mâinile în jurul feselor și se lăsă pe călcâie. Unii spun despre penis că ar fi o chestie urâtă, o adăugire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se transforma în piston. Și, presimțind orgasmul în adâncul ei, Carol își dădu seama că fute și este futută, că îl pătrundea pe tânărul hidalgo în aceeași măsură în care era ea însăși pătrunsă. Termină într-o explozie de spermă. Picăturile țâșniră din cel de-al treilea ochi al lui Carol și căzură pe husele pernelor, pe covor, pe coapsele ei netede și lipsite de păr. Își înmuie o unghie dată cu ojă în lichidul sidefiu și o duse la buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un exterior. În realitate, mușchii lui erau tari ca oțelul; mă apucase cu mâna de gât, îmi dăduse un genunchi în boașe, iar vârful cuțitului mi se apropiase de grumaz suficient cât să-mi zgârie pielea, făcând să țâșnească o picătură de sânge. Capacitatea mea de a opune rezistență - păianjenul detestabil al intenției vagi - dispăruse. Mintea mea căuta cu disperare o scăpare din situația aceea oribilă. Și care ar fi fost aceasta? Șiretenia țărănească a trupului. Când cineva îți pune cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cinci lumini verzi la rând, până la înălțimile reci ale podului suspendat de pe Westway. Alan era entuziasmat la gândul că mașina cea neagră îl ridică deasupra pielii încrețite a orașului. În fața lui, podul descria o curbă lină, întinzându-se spre vest. Picăturile ploii de primăvară biciuiau parbrizul, dar nu reușeau să schimbe traiectoria mașinii nici măcar cu un milimetru. Conducând cu vigoare și fermitate, își dădea seama, cu fiecare curbă străbătută, că podul suspendat forma conturul țeapăn al unei femei imense. Capul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Tocmai genul de povestiri care, spuse în alt context, i-ar fi revoltat pe acești oameni (universitari americani, fotoreporteri italieni, atașați diplomatici și alții asemenea lor). Numai că, în locul acela aflat la sud de Linia Verde, cu tencuiala umedă și picăturile de apă prevestitoare de rău, acei oameni n-ar fi putut decât să râdă, să râdă și iar să râdă. Odată eliberați, și-ar fi mijit ochii la lumină. Ar fi declarat: „Bull e cel care ne-a ținut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de timp ca să-i câștige încrederea, să scoată sunete empatice până când ea se hotăra să-i mărturisească ce lucru neînsemnat din ziua aceea o supărase într-atât. — Am avut o zi de rahat. Bull încă bolborosea deasupra paharului de sherry. Picăturile care îi umezeau buza de sus erau complet neatrăgătoare și la fel erau și ochii mici și roșii, ca de porc. După ce ai plecat, am sunat-o pe o prietenă de la Londra. Plănuisem să ieșim împreună seara trecută... — Și te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la 28 ianuarie 2008. Sala de înot este o clădire cubică de culoare bleu. Exteriorul acesteia este alcătuit din 1.234 de perne pneumatice. Sub cerul albastru acoperit cu nori albi, Cubul de Apă se transformă parcă în mii de picături de apă ce plutesc deasupra Beijingului. Cubul de apă (Foto: Yang Ying) Clădirea principală a noului sediu al postului de televiziune CCTV, cu o înălțime de 234 m, se află în zona centrului financiar al capitalei Chinei. Cu o suprafață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lucrări de specialitate, ca Farmacopeea Hui, care a asimilat părțile pozitive ale medicinii tradiționale chineze și cele ale medicinei arabe. Printre medicamentele și rețetele medicale cuprinse în această lucrare se găsesc atât pilule, praf, tablete, cât și cremă, ulei, supă, picături și unguente. Pe parcursul dezvoltării îndelungate a medicinei Hui, a fost format un set de metode terapeutice inedite. O trăsătură specifică a acestora o constituie combinarea medicamentelor cu alimentele. Medicina naționalității miao Potrivit medicinii miao, veninul, lipsurile, rănile, acumulările, bacteriile și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
după comunism ca Iugoslavia lui Miloșevici. Sunt mulți cei care au murit cu acest gând, mai amar decât moartea: comunismul nu va pieri niciodată, va călca în picioare și oasele copiilor copiilor noștri. Pentru umbrele lor neîmpăcate trebuie vărsate câteva picături din șampania deschisă la Praga. România merita să intre în NATO. După părerea mea, merita încă de acum 5 ani. În 1997, la Madrid, am fost respinși de America. Greu de spus pe ce bază, de vreme ce tot atunci a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
așa cum el a mărturisit în bucătărie pentru mama, că gebul vroia să însemne handbalist. La capătul micului puseu de schizofrenie (convins că dedublarea seamănă cu o mașină de spălat - curăță omul, dar îl stoarce ca pe-o cârpă, până la ultima picătură), recunosc că eu, Filipul unic, n-am avut și nici nu am de-a face cu ocupația asta. Eu am fost portar de fotbal. La Steaua. La pitici. O treabă încurcată, fiindcă într-a cincea, când galeriile nu se înnebuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca să ne halească de vii, Gec, pușca-n sus, ciuruiești orice mișcă - înțeles șefu! -, Bile, nu te mai smiorcăi că te râd și curcile, vreau disciplină, vreau să-i nimicim până la unu, după o stâncă uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o carte s-au ițit cele două pene roșii ale unui indian cu arc, o mână sigură îi ține calul, o alta îl ajute să descalece, indianul se furișează (ca o pisică, ca un linx) pe după stânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
chestia 2 - mi-e milă de războinicii ăia căzuți în luptele din spatele ușii închise, în tundra nesfârșită din camera Mateiului mic, acolo unde „noaptea se furișează duminica la ora două după-amiaza“, unde există „o stâncă uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o carte“ și „un deal ca o cută de pernă“, unde „răsăritul nu întârzie să apară odată cu perdeaua trasă“ și unde „mațele soldaților (după cum spune o voce din înaltul universului) n-au nici un gust“. Dumnezeu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
găsească vreo explicație. Crucea se înroșise de-a binelea, iar în culoarea ei, aveam, nu știu de ce, senzația că se oglindește imaginea unui căpcăun aflat la balcon cu o căldare imensă în mâini, un căpcăun rânjit care aducea ca două picături de apă cu Șchiopu Bărbosu, un căpcăun care pândea doi copii, iar ceea ce mă nedumerea pe de-a-ntregul era că ceva din senzația aia îmi spunea că, așa aplecați deasupra unor melci sau furnici, acei copii eram noi. De abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]