2,469 matches
-
un nume: mama. Privirea aceea blândă, care te mângâie mereu, acele brațe încărcate de dragoste care te îmbrățișează în orice zi. Zâmbetul de primăvară ce-ți înseninează zilele încărcate de nori, oaza de liniște, înțelegere și prima picătură de înțelepciune picurată în sufletul tău de copil. Primele jaloane ale vieții tale se sprijină de cuvintele sale. Ea știe să strângă în sacul inimii lacrimi scurse ale ochilor și să spele cu ele tot greul de care în viață, poate, te izbești
MAMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366399_a_367728]
-
repetam o poezie, ca să-i spun. O păpușică de mi-ar fi dat din sac plin, nu mi se mai frângea dorință în suspin. Prin noapte neagră, cu ochi ațintiți la geam, doborâtă de somn, spre ziuă adormeam. Gene-mi picurau bobițe de smaralde, când mă trezeam cu dorințe înghețate. Același dar mă aștepta lângă pernă, când Moșul se ducea-n poveste eternă. Nu mai voiam caiete, cerneală și toc. Acum aș vrea doar al copilăriei joc. Așteptam Iarna cu mii
AȘTEPTAM IARNA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366536_a_367865]
-
final al lui Toma Danieluic, nepotul bătrânului, ca pe o rugăciune de izbăvire: „ A fost marea mea șansă, dragul nostru, să te cunosc și să-mi dăruiești înțelepciune. Caietele tale m-au înălțat ca om, convorbirile cu tine mi-au picurat lumină în minte și mi-au întregit caracterul; toate ale tale povețe mi-au călăuzit trecerea prin viață.” Apare firească, în context, întrebarea nepotului celui pentru care trecerea prin lume a luat un curs neobișnuit: „Dacă a știut atâtea despre
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366554_a_367883]
-
muzica mai tare, de parcă nu s-ar fi auzit până la uliță, iar Mișu a adus de la bucătărie damigeana și țigările. Fetele au alergat după ulcele și s-au întors purtând și sticla de lichior din care au început să-și picure pe sâni, rar, metodic, după care se ungeau pe tot pieptul și pe pântec, îndoindu-și provocator trupurile. Băieții le-au privit pe ele, s-au privit pe ei, au rânjit a satisfacție vecină cu nebunia și s-au culcat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
Bendou Publicat în: Ediția nr. 197 din 16 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Luceafăr Cum aș putea să fac să crezi în mine , Iubirea mea de calciu, iod și sare ? Cum aș putea prin unghii și prin vine , Să-ți picur stropi din stropii mei răbdare ? Ca să te-nalți, aproape un Luceafăr, Dar precum urci, să și cobori în mare ? Iubirea mea de calciu, iod și sare, De fiecare dată tot mai teafăr De ambrozii și remușcări sublime? Ca numai tu
LUCEAFÃR de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366716_a_368045]
-
Mansarda asta-n rocă dizolvată Sălbatec, pe vecie, m-a-îngropat! Ce-am fost cândva? Ce mai sunt eu? PROFET, TIRAN sau SEMIZEU... Urcând din lingușit în lingușit. Un huiduit! Săpându-mi Zeul, Cu trudă, cu talent și cu zăbavă, I-am picurat din pana mea otravă Și-am apărut în haina-I sclipitoare! Te iert, umila mea neștiutoare, Biată Omenire fără scut. Totuna-ți e, privind din depărtare Un zeu ce după altul s-a născut... Ce mi-a rămas? Dacă-aș
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]
-
Mariana Bendou Publicat în: Ediția nr. 198 din 17 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Cum aș putea să fac să crezi în mine , Iubirea mea de calciu, iod și sare ? Cum aș putea prin unghii și prin vine , Să-ți picur stropi din stropii mei răbdare ? Ca să te-nalți, aproape un Luceafăr, Dar precum urci, să și coborî în mare ? Iubirea mea de calciu, iod și sare, De fiecare dată tot mai teafăr De ambrozii și remușcări sublime? Că numai tu
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
cu acest astru care va face în literatura română o minunată pereche EMINESCU - PĂUNESCU. Lîngă poeți de Stelian Platon MOTTO: Cu sufletul răvășit de durere Inegalabilului și Nemuritorului nostru poet național ADRIAN PĂUNESCU. Azi-noapte te-am visat dezamăgit, Și lacrimi picurau din stele, Se tînguia în beznă un cîine adormit, Se pregăteau de nuntă ursitoare rele. Acum te desfrunzești în plină toamnă, Nu știe nimeni cînd te vei trezi. Te așezi cu cei plecați deodată, Și vei dormi de-acum în
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
cu acest astru care va face în literatura română o minunată pereche EMINESCU - PĂUNESCU. Lîngă poeți de Stelian Platon MOTTO: Cu sufletul răvășit de durere Inegalabilului și Nemuritorului nostru poet național ADRIAN PĂUNESCU. Azi-noapte te-am visat dezamăgit, Și lacrimi picurau din stele, Se tînguia în beznă un cîine adormit, Se pregăteau de nuntă ursitoare rele. Acum te desfrunzești în plină toamnă, Nu știe nimeni cînd te vei trezi. Te așezi cu cei plecați deodată, Și vei dormi de-acum în
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
zi doar puțină pâine pe masă, O gură de apă și Sfânt Numele Tău. Pune pază gândurilor de tot ce e rau. Îndepărtează de la mine toate păcătuirile, Freste-ma de toate nelegiuirile, Umple-mi inima de dragoste și de căldură, Dulceața picura-n cuvântul ce-l scriu Și în vorbă ce-mi iese din gură. Izbaveste-ma de blestemul străvechi, Omoară din mine omul cel vechi, Să nu mai pornesc peste tot, să n-ajung nicăieri, Să fiu azi mai bun decât
CURATA DOAMNE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365725_a_367054]
-
-și lărgi perceperea Lumii și a lui însuși. Dacă s-ar limita doar la nivelul abstracției, autoanaliza ar fi nerelevantă, ar fi o simplă înșiruire de peisaje în timpul unei călătorii fizice... fără participarea Spiritului. Prin vraja penelului, artistul Mihai Cătrună picură iubire, lumină și culoare în inima privitorului. Omule, să nu lași, niciodată, să moară în inima ta, dorința de a iubi, orice vârstă vei avea! „A iubi o femeie înseamnă a iubi un vis al sufletului tău!” Grafica: Mihai Cătrună
ŞI TOTUŞI...IUBIREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365753_a_367082]
-
interferează, evidențiind visceralul ce resimte cerebralitatea ca presiune asupra memoriei care face să vibreze trăirea:” Când norii se adună pe Cer/ Și vântul, praful lumii îl poartă. Între Cer și Pământ se deschide o Poartă/ Prin care ploaia, viu argint,/ Picură viață pe bătrânul Pământ. “( Grădina bunicii). În acest décor ancestral se desfășoară aventura eului, unde sevele trecutului și ale ființelor sunt căutate, prin plasma organicității pure nealterate de canonul prezentului existent. Poeta trăiește trecutul prin rememorare, creionând o scenografie adecvată
AL. FLORIN ŢENE: FLOAREA CĂRBUNE- ANCESTRALE CHEMĂRI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365782_a_367111]
-
ulmul bătrân din fundul grădinii. La prânz, urmăream foșnetul de mătase al aripilor diafane ale fluturilor ce se odihneau în brațele florilor încărcate de miresme și dulceață aromitoare. Pe seară, sub mărul din grădină, cântecul sublim al unei păsări necunoscute , picura ca argintul viu, dansa deasupra grădinii, apoi se așeza lin peste flori... Alteori, ascultam glasul salcâmilor înalți cu ramurile grele sub povara ciorchinelor de flori albe prin care alergau grăbite albinele, cu "coșurile" pline. Noaptea, înainte de culcare, ascultam șoapta ierbii
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
cu natura "râzând de-atâta verde", șoseaua "ce șerpuia a nesfârșire", munți cu înălțimi "impresionante” sau "variabile", valea "unde bătrânii cedri tronau ca niște împărați printre pini și alți arbori", câmpia "ce se deschidea în fața noastră ca un evantai verde, picurat din plin cu lacrimi galbene, culturi de rapiță înflorite în cel mai superb galben ce-l poți vedea primăvara, pomii încărcați de floare - parcă în același timp în care s-a produs limpezirea sufletelor noastre, , livezi de portocali, lămâi și
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
Zău că putea! Sau de ce atunci când ajungeai cu nervii la pământ se spunea că ți s-a umplut paharul. Brusc, se hotărî că în acea seară va sări peste etapa dușului. N-ar mai fi putut suporta să-i mai picure apă în cap, orice fel de formă sau de denumire ar fi purtat ea. - Calmează-te! Vocea lui George nu părea deloc liniștitoare. - Cât mai e? - Dacă mă tot întrebi, nu va trece mai repede timpul! Mai e o jumătate
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
O jumătate de an mai târziu, la următoarea ei vacanță la părinți, în România, Eli era complet schimbată, îndurerată, îngândurată. De ce îi fusese frică, nu scăpase; Hans suferise un atac. Cu o naturalețe de-a dreptul supraomenească, Eli depăna amintirile, picurând printre rânduri tristețe și o stranie imponderabilitate eterică. Găsea cuvinte pentru cele mai complicate stări contradictorii, reușea să descrie tragic și comic concomitent, evocând momentele acelei mari treceri la care asistase involuntar, dar pentru care simțea o inexplicabilă gratitudine. „Era
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
părut că ar fi mirosit ceva suspect. Țărâna aia nu mai avea nimic în comun cu fostul lui stăpân. Din reflex, țineam palma întinsă sub lingura cu care presăram cenușa. Parcă încercam să duc ceva prețios la gură, evitând să picure." Referință Bibliografică: Hans - fragment de carte / Gabriela Căluțiu Sonnenberg : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 823, Anul III, 02 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gabriela Căluțiu Sonnenberg : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
vale. În toamna toamnei mele e încă primăvară, Îmi înfloresc toți spinii în marea mea pustie, Peste deșertul vieții am mai clădit o scară. Cărarea-nlăcrimată e singura ce știe Că-mi sorb cu resemnare licoarea prea amară În care-am picurat un strop de poezie. INCURABIL Am înțeles... n-am să mă vindec niciodată de această foame și sete de frumos. Am să rămân așa nevindecată de durerile lumii, de durerea Ta și a mea... numai să pot iubi incurabil. ȘI
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
Iubesc o iluzie s-ar zice (Sau mi-o zice propriul cuget?) Dar iluzia mea poartă nume, E făcută din carne, Din oase, din sânge. Lângă mine A fost, m-a strâns, m-a iubit, Iar în suflet mi-a picurat Din veninul amar al speranței. Era doar iubire de sine? Oare? Mă simt împresurata de-ndoieli, Dureroase-ndoieli! În inima-mi Va-nfigeti aproape triumfator Ghearele! Și nu e drept! Și e păcat, Căci vreți cu orice preț s-o
FRĂMÂNTĂRI de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366185_a_367514]
-
Urme nu lasă Și-ți mângâie obrazul Ușoară, sfioasă. Vara suspină Cu lacrimi perlate Ce scânteie-n soare Pe ierburi plecate. Lacrima verii E blândă și caldă În transparența ei Lumea se scaldă. Toamna e tristă Și lacrimi tăcute Îi picură-ncet Pe crengile mute. Lacrima toamnei, Rece și-amară, E pentru cei Trecuți de vară. Iarna plânge Cu lacrimi de gheață Și nu mai poți Să le ștergi de pe față. Lacrima iernii E surdă durere, Pentru cel ostenit Ce odihna
LACRIMILE ANOTIMPURILOR de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366256_a_367585]
-
făcut, mereu intervenea câte o piedică până când a sosit și ziua împlinirii acestei dorinți. A fost o după-amiază în care am retrăit multe momente din trecutul acelor vremuri, am evocat personalitatea deosebită a profesorului Teodor Damșa și am lăsat să picure o lacrima pentru plecarea lui în lumea celor drepți. Mi-a povestit scene din viața sa că o completare la ceea ce mai cunoșteam, timp în care am retrăit în lumea de atunci. Ne-am amintit cum a trecut prin grele
OAMENI CARE AU FOST, ARTICOL DE ELENA BUICĂ-BUNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361562_a_362891]
-
plămade thracice. Mă regăsesc cu tot ce e mai bun în mine, în stihurile și melodiile interpretate de ea. (Mihail Sadoveanu) Din aburul pământului străbun, răsfirat ca din pâinea fierbinte în prag de sărbătoare, sub adierea diminețelor însorite peste care picură mireasma sfântă a acestui Neam Dacoromân, multimilenar și arhibinecuvântat, Dumnezeu luă rotunjimea horei, legănarea apei, tremurul căprioarei, îmbrățișarea dorului, tulnicul doinei Oltului, surâsul soarelui, cutezanța ierbii, broderia florilor, murmurul baladei Jiului, bocetul codrului, firul legendei Dunării, zborul pescărușilor, semeția haiducului
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
în: Ediția nr. 1074 din 09 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cine urmărește urmarea care se lărgește? Dacă mai progresăm în prostie purtăm pe cap un fund de pălărie. Toți prvim in cer să căutăm îndurarea dar nu vedem cum picură zarea. Toate vor fi avute când vor fi văzute și doar nimicul o să ne vorbească iar în loc de cap o să avem fereastră. Iar de-i așa mai departe unde să fie așa, când depărtarea e mai va. Nici urmă, nici turmă
TOTUL SE AFLA LA LOCUL SAU de PETRU JIPA în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361691_a_363020]
-
mirosul e mort și e fad, Ah, nevermore, gândește, clocește, bocește, Vremea se schimbă, te strânge în clește, Mâncă un ou, caută numai pe cer Oile, norii zboară lin spre Tanger, Nu e nimic, tu ești un geniu, e sigur, Picură soarele, noi avem prea multe riduri. Ambiție, bere, clătite, dădacă, Efeminat fuge policemanul Cioacă, Un gramofon bine plasat în meninge, Vine cățelul și linge și linge, Javră, te du, nu ai treabă aici, Tu ești ovală, noi am ajuns licurici
AGONIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361700_a_363029]
-
de noxe, îngerii îndârjiți se buiau între ei cu penelul și distribuiau durere cu nemiluita doar într-un colț de tablou, pedepsind nedreptatea. Dintr-un vas cu anafură și apă sfințită aflat la îndemână și tare colorată în roșu, lichidul picura pe tâmpla altarului și lua trup de rugăciune chicotind în smerenie. Miros de mirt și floare uscată de ghindă căzută de la butoniera cavalerului cu același nume, visat de toate evele care-și părăsesc adamii acuzându-i de spurcăciune și prefăcută
GEORGE NICOLAE PODIŞOR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351882_a_353211]