762 matches
-
Drept urmare, îi elimină unul cîte unul și devine eroul unei lupte necruțătoare împotriva dușmanilor pe care i-a creat în ochii unui popor cucerit. Astfel, își găsea adevărata sa destinație mausoleul lui Lenin, și anume, de a fi scară și piedestal. Făcînd pelerinajul pentru a se închina în fața zeului mort, mulțimea îngenunchează la picioarele conducătorului viu și cumplit. Restul este cunoscut din toate scrierile contemporane. Cel mai autentic rămîne, după mine, raportul lui Hrusciov, întrucît este interesat și constituie un document
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
multe rânduri, feminitatea este asociată, blagian, luminii, așadar vieții și cunoașterii ("Pe-aprinse palisade te zdrențuie lumina" sau "Ascunde-ncet lumina-n căușul palmei tale/ Cât iarba din privire va da în spic tăcut/ Absente răni stelare nu-ți fie piedestale/ Abia sosit sfârșitul devine, în grabă, început"). În fine, bărbatul se jertfește, fără preget, pe altarul animei, văzute în termeni aproape mistici: Pe trupul tău de tânără femeie / Emoții tari precum parfumuri rare/ Se-aprind ușor cum taina în moscheie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de culpabilitate. Există și forme de ascetism datorate excesului de vanitate. Ca să nu cităm decît unul dintre cazurile cele mai aberante, dar extrem de semnificativ: stiliții, care își petrec viața în vîrful unui stîlp (simbol al elevației și în același timp piedestal) ca să se expună admirației scontate. Asemenea forme de nebunie ascetică nu există în Occident, unde ele ar duce la internarea respectivilor într-un azil de alienați, ci mai curînd în India, unde se pare că se bucură de o anumită
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sunt armele lor discursive cele mai uzitate, fiind ridicate la rangul de eliberare de barierele ființei umane, la fel cum umanismul modern își căuta „salvarea” în știință, medicină, tehnologie sau industrie. Mai mult chiar, libertatea alegerii este pusă pe un piedestal, în contextele în care finitudinea umană este socotită tributară istoriei, culturii și spațiului, impunând un număr limitat de alternative și aducând consecințe care nu pot fi controlate în totalitate și care se supun întâmplării și elementului imprevizibil. În fapt, programul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
constitui un echivoc, admițând că în acele timpuri o astfel de distincție era clară. Ba chiar e logic să ne gândim că, așa cum în templul din Ierusalim arca era tronul nevăzutului Yhwh, la fel taurul de la Betel și Dan era piedestalul nevăzutului Yhwh. e) În timpul săpăturilor din anii ’60 în localitatea Tel Arad, în Negheb, la est de Bersabea, a fost descoperit pe acropole un mic templu ce nu este menționat în Biblie. La început a fost datat în secolul al
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
variate. Un grăitor exemplu sunt templele de la Ierusalim și Betel (situat câțiva km mai la nord), unde cultul era celebrat în forme și după date diferite; conform expunerii Dtr din 1Reg 12,26-33, templul din Betel era un tron, un piedestal diferit pentru același nevăzut Yhwh. d) Același lucru reiese destul de clar și din textele anterioare centralizării cultului la templul din Ierusalim: din Ex 23,14-16; 34,18-23 transpare o societate tipic agricolă din perspectiva datelor diferitelor sărbători și aniversări puse
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
independente de om. Nu este o structură de oțel odihnindu-se pe patul de stâncă al realității obiective, ci diafan plutitoare împreună cu alte speculații în regiunile parțial explorate ale minții umane. Dacă crearea geometriei neeuclidiene a smuls brutal matematica de pe piedestalul adevărului, tot ea i-a dăruit libertatea de a cutreiera. Opera lui Lobatchevsky, Riemann și Bolyai a dăruit efectiv matematicienilor bilet de voie să cutreiere oriunde doreau. Faptul că geometriile neeuclidiene, care erau cercetate inițial de dragul a ceea ce părea a
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
acest lucru în alt fel: „Ajutați-i suficient pe alții să obțină ceea ce vor și veți obține ceea ce doriți”. Herb Wardlow, care a făcut din Kmart magazinul cel mai mare din America, cu mult înainte de a fi dat jos de pe piedestal de către alții, a spus: „Aflați ce vor oamenii și dați-le”. Și a mai adăugat un gând: „Și ceva în plus”. Cu alte cuvinte, dați-le oamenilor mai mult decât se așteaptă, faceți-o din proprie inițiativă și urmăriți-i
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
să-și trateze oamenii bine și tot așa. Este un cerc vicios. Dar tratarea oamenilor așa cum trebuie este un lucru surprinzător de neobișnuit în America corporatistă din ziua de azi. Decideți chiar acum că vă veți urca oamenii pe un piedestal și că îi veți face să se simtă importanți. Făcând acest lucru, puteți să le cunoașteți nevoile, dorințele, țelurile și visurile. +++ TEMĂ Puneți un carton de 3 × 5 în biroul dumneavoastră pe care să îl vedeți de obicei și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
definite în Dictionnaire thématique du român de mœurs. 1850-1914 (2003) sunt: mama a familiei, înger, amantă pasionala, curtezana devoratoare, prostituată [v.Hamon, Viboud, p.246]. Dacă în prima jumătate a secolului al XIX-lea locul femeii este mai mult pe piedestal, cea de-a doua jumătate produce o imagine mai puțin poetica. Pariziana din jumătatea a doua nu mai poate fi comparată cu acea femeie, necunoscută firava și tandra cu pălărie roz, moartă pe străzile Parisului, al cărei sânge revoluționarul Florent
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cheia tratamentului diabetului pancreatic” considera contribuția sa, cu buna credință și modestia savantului „o modestă contribuție ia finisarea unui splendid edificiu științific”. Pentru Peter Manu recunoașterea internațională a meritelor savantului român, devenită o certitudine de necontestat astăzi, rămâne încă „un piedestal de exagerări și omisiuni” (pg. 12), pe care încearcă să-l demonteze printr-un amalgam de motivații cel puțin îndoielnice dacă nu chiar bizare. Din nefericire pentru autori toate aceste motivații sunt ușor încadrabile în ceea ce s-ar putea numi
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
printr-un amalgam de motivații cel puțin îndoielnice dacă nu chiar bizare. Din nefericire pentru autori toate aceste motivații sunt ușor încadrabile în ceea ce s-ar putea numi, prin simpla inversare a termenilor pe care ei înșiși îi folosesc, un piedestal de omisiuni și exagerări: omisiuni - în ceea ce-l privește pe omul de știință Nicolae C. Paulescu și exagerări - în privința impactului social pe care l-ar fi avut scrierile sale antisemite. Paulescu și realitățile timpului său Exersându-mi răbdarea parcurgerii până la
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
religioase, centrul de greutate trebuie mutat pe educația naționalistă, realizată prin intermediul studiului istoriei: "Să facețĭ dar, din studiul istorieĭ naționale, partea cea maĭ principale a misuneĭ vóstre" (Melidon, 1874, p. 121). Aceeași năzuință secularizantă, de recentrare a identității naționale de pe piedestalul său creștin-ortodox pe fondul dat de trecutul istoric transpare și la Stef. C. Michailescu, inspector general al învățământului primar în următoarea decadă. Nu doar substanța educației morale trebuie să ia accente mai pregnant istorice în detrimentul celor religioase, dar și iconografia
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
transformat într-un adevărat cult al morții, poetul din Rășinari care va ajunge prim-ministru în guvernul Goga-Cuza a fost unul din principalii creatori ai "catehismului datoriilor noastre" naționale, în care imperativul moral consta în a face "din hetacombele noastre piedestalul gloriilor de mâine" (Goga, 1927, p. 26). Principiul forță din care s-au împărtășit toate formulele de extremă dreapta a fost "ideia națională", care, desfăcându-se progresiv în conștiința românească, "a cucerit toate mințile și a devenit suprema noastră dogmă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un soclu, de pe care să fie adulată. „Dacă tradiția misogină a gândirii medievale poziționa femeile într-un abis, convențiile dragostei curtenești, ca și cele ale cultului Fecioarei Maria, au fost mereu privite ca dăruindu-le un loc elevat, pe un piedestal, însă, percepându le mereu într-o atitudine pasivă, le-a limitat la simplul rol de obiecte frumoase a căror unică funcție era să inspire forța activă în bărbați.”21 În romanele cavalerești, personajul feminin, idealizat și venerat, ocupa un rol
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
această verosimilitate, în autenticitatea trăirilor și în bogăția ideatică, feministă de cele mai multe ori, stă pozitivarea personajului negativ, perceput din perspectiva unei lecturi actuale ca unul mult mai modern decât ne-am aștepta. „Giovanni Boccaccio, în acest roman modern, coborând de pe piedestalul divinității pe femeia înger, îi construiește un monument real, ridicând femeia la starea umanității depline.”248 245 Ibidem, p. 517. (trad. n.) 246 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 40. (trad. n.) 247 Ibidem. (trad. n.) 248 Alexandru Balaci, op. cit., p. 90
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ne și așteptăm de la o donna angelicata: „În anii tinereții mele/ Ea m-a cârmit în toate cele.”667 Pletora de calități nu putea cunoaște un climax decât în această transcendere a ființei iubite, angelizarea, eterizarea ei, ridicarea pe un piedestal al perfecțiunii morale și al frumuseții absolute: „Cea mai frumoasă și mai bună,/ Desăvârșirilor cunună”668. Pierderea acestei minuni, prin moartea care răpește femeia iubită, duce la tânguirea neconsolată și tragică a îndoliatului cavaler, ce se simte, după edenica existență
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Vulturița, simbolic, este o donna angelicata, cu trăsături aristocratice și comportament pe măsură, este imaginea femeii idealizate („O vulturiță, cea mai minunată/ Din câte-a zămislit închipuirea,/ Cea mai blajină și mai dezmierdată,/ De haruri plină.” 673), ridicată pe un piedestal al admirației și devoțiunii totale, dar care rămâne doar un model, un personaj plat, din păcate, nereușind să se individualizeze, să spargă un tipar și să dobândească o personalitate distinctă. Legenda femeilor cinstite (The Legend of Good Women, c. 1386
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dragostei propus de Pandar, ci analizează, cugetă, cântărește evenimentele în care este implicată, dar, o dată acceptându-l pe Troilus, devine pasională, nu i se poate imputa ipocrizia. Reprezintă un ideal de grație și de curtoazie, care însă va decădea de pe piedestalul inițial.983 Drumurile celor două personaje principale ale poemului sunt diferite, dar cel al Cresidei pare mult mai tragic. Troil se înalță, însă ea decade. După cum o descrie naratorul, personajul feminin cunoaște o mișcare descendentă dintru început, când o percepem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Indiei amintește de Siva, divinitatea hindusă, împodobită cu un colier de șerpi, cu trei ochi simbolizând soarele, luna și pământul, regele dansului a cărui sarabandă frenetică este premergătoare distrugerii universului. Ca stăpân al dansului (Nataraja), Siva era reprezentată pe un piedestal de lotus, înconjurat de un semicerc de flăcări, cu un picior ridicat gata să zdrobească un demon. Mișcarea sa fără încetare simbolizează forța creatoare a naturii, în ritmul dansului său cosmic, creația evoluează, se dezvoltă și se regenerează succesiv.151
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
același mod. Era într-un fel umil. Deși era conștient de abilitățile sale cu totul neobișnuite - i-a spus odată lui Raymond Townsend că știe că este «un caz aparte» -, nu i-ar fi plăcut să fie ridicat pe un piedestal.“91a Din această perspectivă, putem înțelege mai bine de ce Wittgenstein s-a gândit în mod serios că va trebui să părăsească definitiv Universitatea și să o rupă cu filozofia și de ce a încercat să-și convingă prietenii să evite să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
În siguranță pe stînca solidă a virtuții, decît pe gheața lunecoasă și fragilă a norocului” (J. Lubbock). * „Urăsc Versailles-ul, pentru că acolo toată lumea este mică; mi-e drag Parisul, pentru că În el toată lumea e mare.” (Ch. Montesquie) Într-adevăr, În fața piedestalelor marilor spirite ale umanității nu poți să nu-ți simți limitele sufletești, nu poți să nu simți o admirație amestecată cu o invidie vanitoasă. În schimb, În cîmpul larg social, fiecare Își poate găsi comparații favorabile sieși. * „Stilurile bune zămislesc
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un anumit respect față de sine). * „Mereu am avut curajul de a socoti glorie invidia atrasă din pricina virtuții, și nu ură.” (Cicero) O convingere asemănătoare a avut și Hector Berlioz: „Trebuie să strîngi pietrele care ți se aruncă; sînt Începutul unui piedestal”. * „Orice virtute Își are viciile ei și orice viciu Își are virtuțile sale.” (M. Codreanu) Iată cîteva explicații ale acestui paradox: „E cu putință oare să concepem virtutea fără vicii, iubirea fără ură, frumusețea fără urîțenie?...Suprimați un viciu, și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
compasiune, asemeni Fecioarei Maria, sau intrigante, distructive, malefice, precum Eva. Uneori femeile erau reprezentate ca fiind adevărate nimfomane, cu un talent special în a-i atrage pe bărbați pe calea păcatului și a-i distruge. Alteori erau așezate pe un piedestal fiind adulate, ca adevărate simboluri de castitate. Aceste puncte de vedere diametral opuse au devenit sursa dezbaterilor literare privind natura femeii, care a început în Evul Mediu și au continuat și în secolul al XVII-lea. Fiecare tabără își apăra
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
De regulă, invidia este destructivă: "urâm obiectul invidiei noastre și ne bucurăm de nenorocirile care i se întâmplă. În mintea noastră, persoana pe care o invidiem este întotdeauna mai mare și mai tare decât noi. Așteptăm îngrijorați să cadă de pe piedestal, suntem permanent atenți la orice fragment de informație care sugerează că nu e atât de perfectă pe cât pare, iar dacă îi merge prost suntem încântați", remarcă R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 124). Ca simțământ nivelator, invidia tinde să
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]