2,096 matches
-
ciudată a nălucirilor. Santinelelor care stau de veghe lângă tabără li se arată, ca prin jocul nopților arabe, ființe feminine învăluite în vălul lor înmiresmat - dincolo de ele se află capcana rebelilor. Cei care le urmează, ca prin transă, merg către pieirea lor și aduc și pieirea camarazilor lor. În acest spațiu neiertător, trecutul primului război mondial, al tranșeelor și lașității îi bântuie pe doi dintre cei care se înmormântează în marea Saharei, spre a uita ceea ce nu poate fi uitat niciodată
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
stau de veghe lângă tabără li se arată, ca prin jocul nopților arabe, ființe feminine învăluite în vălul lor înmiresmat - dincolo de ele se află capcana rebelilor. Cei care le urmează, ca prin transă, merg către pieirea lor și aduc și pieirea camarazilor lor. În acest spațiu neiertător, trecutul primului război mondial, al tranșeelor și lașității îi bântuie pe doi dintre cei care se înmormântează în marea Saharei, spre a uita ceea ce nu poate fi uitat niciodată. Soldatul Moreau descoperă în căpitanul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
noi, copiii? De ce am avut atâta de suferit? Doar eram mici când ne-au smuls din cuiburile noastre. Scriu și tremur de emoții mari, de retrăiri când îmi amintesc cum se comportau cu noi, concluzionând: „Comuniștii staliniști au dus la pieire și schimbul de mâine al neamului nostru” (pag. 251). își reamintește că: „Odată, când în casă nu era nici fărâmă de pâine, nimic de mâncare, Mișa (fratele) a plecat la școală flămând, a găsit 25 de copeici, a cumpărat 100
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fi mai bine pentru tine să nu te găsim, măgar gras ce ești, spuse Liz. — Șterge-o, umflatule! N-am avut parte de nu știu când de o bătaie bună, mai adăugă Betty. Suntem gata. — Mișcarea voastră revoluționară e sortită pieirii, striga Ignatius după fetele care se îmbrânceau pe aleea ce ducea spre casă. Mă auziți? E con-dam-na-tă! Nu știți nimic despre politică și despre cum să convingeți alegătorii. Nu veți avea nici un mandat național. Nu veți reprezenta nici măcar Cartierul. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Noaptea nu ne-a priit deloc. Ne dădeam seama că ajunseserăm la o răscruce periculoasă: dacă Aronne nu găsea o dezlegare în privința locului unde era închis Rotari, eram nevoiți să urmăm căi necunoscute care aveau să ne ducă, probabil, spre pieire. Am ajuns în preajma prăvăliei lui Iov înainte de ceasul fixat, drept care ne-am mai învârtit prin târg, nu înainte de a arunca un ochi spre palatul exarhului, mirându-ne de belșugul și de felurimea mărfurilor. În timp ce mă simțeam în al nouălea cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu amărăciune: - Dacă n-o să izbutiți să-i faceți pe tineri să priceapă că e bine să accepte ceea ce e bun în lume, chiar dacă nu e longobard, poporul vostru va trebui să se bizuie doar pe propriile spade, ceea ce înseamnă pieirea voastră. Veștile proaste nu se opriseră încă. Pe drum m-am întâlnit cu Ansoald, care venea spre mine. Eu i-am spus că mama lui murise, iar el mi-a spus că tatăl meu murise de un blocaj al rinichilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
simțit niciodată un asemenea volum de ură și de negare a dreptului la viață, iar voința care a voit stârpirea evreilor a fost confirmată și justificată de un vast asentiment colectiv, În sensul că lumea ar fi mai bună În urma pieirii și extincției lor. „Rismus” era cuvântul prin care profesorul Davarr definea cruzimea, ura, hotărârea de a debarasa omenirea de această populație inoportună prin azvârlirea ei În cuptoare și gropi comune. Nu‑i nevoie să mergem mai departe cu speculațiile. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a Macedoniei Latine ca reprezentantă autoritară, admirabilă a folclorului nostru strămoșesc să ne umple inimile și sufletele de bucurie, insuflându-ne, totodată, un spor de nădejde că nu se va adeveri nicicând profeția Întristătoare a marelui savant Tache Papahagi privind pieirea dialectului aromân! Distinsă și preamilostivă Camelia noastră dragă Sunt literalmente fericit că am fost desemnat de colegi ca să vă felicit de ziua aniversară a Domniei Voastre. Francezii spun că nu există bucurie mai mare decât aceea de a face bine
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Albina, Bana armânească, Deșteptarea, Dimândarea, Tribuna Învățământului, Buciumul, Permanențe, Memoria, etc., precum și la cotidienele Acțiunea (din Piatra Neamț), Oglinda (din București), Oglinda (din Câmpina), Prahova (din Ploiești) etc. Semnează și cu pseudonime. Laitmotivul activității sale publicistice Îl constituie convingerea Înfricoșătoare că pieirea neamului românesc devine inevitabilă prin degradarea morală, la maximum, a intelectualității, clasă alcătuită, mai ales după 1944, exclusiv din lichele și din iude. Datorită, Îndeosebi, intelectualității s-a ajuns, În timpul regimului comunist, la performanța oribilă ca Partidul Comunist Român (recte
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de Mihai Stere Derdena, scriitor care a debutat editorial la 64 de ani. Mihai Stere Derdena trăiește cu mâhnirea nesfârșită că nu se mai nasc lideri politici ca dreptul Vlad Țepeș și ca incoruptibilul Corneliu Zelea Codreanu, care să oprească pieirea neamului românesc. În cartea „Intelectualii și Mișcarea Legionară. Mari conștiințe românești”, Mihai Stere Derdena este considerat, pe drept, „simpatizant legionar”. Iar În Enciclopedia Wikipedia se menționează că „Mihai Stere Derdena este un opozant al comunismului din România.” Postfață Am avut
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
vreme. Iar oamenii ar fi fost mici, tot mai mici, ca pigmeii, chiar și mai scunzi, din pricina hranei, tot mai puțină și mai sărăcăcioasă, mai mult iarbă, frunze și rădăcini. Iar consanguinitatea excesivă i-ar fi condamnat, În final, la pieire. Sfîrșitul lumii, după Thomas. Contrazis de Berg, care avea alte păreri și Îi tot povestea cîte ceva din cartea rubedeniei sale, un manuscris, poate chiar o scriere a anticarului, te puteai aștepta la orice de la el. Vroia să propună și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dreptate să fie... Codoșul s-a însuflețit: - Bine, am să dau ecsivă la caramangii că n-ai murit și că-i chemi la prăduială... S-a dus și-a spus printre oamenii lui. A auzit Bozoncea. Fiere era. Îi jură pieirea și ucenicului și ălui bătrân. Aflase Nicu-Piele, aflase Sandu. Clătinau din cap: - S-a făcut râios, vrea să treacă peste Stăpân... Și-n mintea lor se gândeau că parcă s-ar fi dus după Paraschiv, că o să împartă totul cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îngropîndu-ne? Dacă oamenii ar umbla goi, ar câștiga mult mai ușor siguranța fizică a morții. Hainele se interpun între noi și rosturile noastre, creând o iluzie de putere și neatârnare. Când treci însă gol prin fața unei oglinzi, te pomenești menit pieirii, căci trupul e un zăcământ de zădărnicie, în care mucegăiește gândul nemuririi. După câteva milenii de civilizație, de-ar începe oamenii să umble dezbrăcați, aruncând cu hainele iluziile implicate, ar deveni cu toții metafizicieni. Doar când te zărești gol ți-aduci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ale muririi? Doamne! singurul tău martir: sângele omului. Dacă moartea n-ar întrerupe consolările dorului de a muri... Dar vieții lipsindu-i infinitul, cum am putea muri fără capăt? Omul, scârbit de sine însuși, devine un lunatic care-și caută pieirea în pustiurile lui Dumnezeu. De nu-ți pare că ești autorul norilor ce împînzesc cerul, la ce mai vorbești de plictiseală? Și de nu simți cum cerul se plictisește în tine, la ce mai privești spre Dumnezeu? Sânt vulgare acele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Deodată, într-o după-amiază îngreuiată de plictiseală și veșnicie, impalpabila lui imensitate ți se descoperă irezistibilă și moleșitoare. Și atunci te miri de ce-ai umblat pentru înec după întinderi, când el te cheamă, vast spațiu diafan, spre destrămare și pieire. Cosmogonia mea adaugă neantului inițial o infinitate de puncte de suspensie... Atâta vreme cât oamenii nu se vor lipsi de farmecele înșelătoare ale viitorului, istoria va continua să fie o hărțuială greu de priceput. Putem însă nădăjdui că ei își vor întoarce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al ființei? Dorința de a te îneca, de a te înălța la ceruri prin spânzurătoare sau de a-ți curma viforos zilele pleacă dintr-un sublim al plictiselii - flaut în fund de iad. A stoarce din clipe un cântec de pieire, a născoci veninuri transcendente în urâtul vremii, a-ți spulbera dracii în sânge și în devenire... Rostul metafizic al timpului e să ne descarce de povara individuației. A fi e o întreprindere atât de grea, fiindcă urcăm spre a nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
expune primejdiei, cum se crede îndeobște, ci este deja primejduit, ca orice om ce desparte adevărul de minciună. Aplecarea spre sinceritate e un simptom maladiv prin excelență, o critică a vieții. Cine n-a omorât în el îngerul e menit pieirii. Fără erori, nu se poate respira nici măcar o clipă. Ochii stinși nu se aprind decât de dorul morții; sângele nu se-nflăcărează decât într-un imn de agonie. Scobor sau urc spre povârnișurile firii? Un animal care a văzut viața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a... sângelui, la artistul care și-a proiectat fastuos și măreț nervii în mitologie. Și de aceea, în încîntarea wagneriană, valuri îndepărtate și pline de amurg tălăzuiesc în preajma tâmplelor obosite sau răstoarnă peste vine adormite leacuri de vis și de pieire. Răbufnirile morții împestrițează peisajul gramatical al existenței, așa cum ni-l prezintă excesul de sistem al plictiselii, și-n locul lipsei de surprize ne așază la pândă, cu postul instalat în neliniștea noastră. Din plictiseală, printr-un lung proces, putem ancora
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
naturale spre floarea sinuciderii din mijlocul grădinii de rătăciri care e viața. Soarta omului e o absență continuă de "acum" și o frecvență stăruitore de "altădată" - acest cuvânt al fatalității. Din sonoritatea lui prelungă se desprinde un netămăduit fior de pieire. Nimic nu tulbură mai mult naivitățile sângelui ca intervenția eternității. Ce pacoste va fi turnând ea peste prospețimea dorințelor, de le răvășește și le stârpește fără urmă? Veșnicia nu se compune din sufluri de viață. Prestigiul ei funebru înăbușă avânturile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din a iubirii. Important este că amândoi sânt decadenți, că amândoi destramă viața într-un fel de elan negativ, amândoi ne îmbie să murim în afară de noi. Și amândoi nu pot fi înțeleși decât în oboseală, în neanturi vitale, în deliciile pieirii. Nici unul, nici altul nu pot servi ca antidot ispitei de a nu fi. În orice fel sexualitatea este misterioasă, dar în special când nu mai aparții lumii. Atunci, revii la revelațiile ei cu o nespusă mirare și ești silit să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Piramide și temple, orașe și grădini suspendate puneți contra pasurilor * mele... Râd de voi, regi ai pământului, râd de voi... Ce căutați a prinde eternitatea în niște coji de piatră, care pentru mine sunt coji de alună... în mine, în pieire și renaștere este eternitatea... Voi... o umbră ce mi-a plăcut a zugrăvi în aer... voi vreți să mă prindeți pe mine... Nebuni! Apoi se limpezi oglinda și eternitatea din cer se uită în ea însăși... și se miră de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bunul mers al cetății criticau tarele umane, denunțând goana după avere prin acțiuni lipsite de etică și morală, corupția, furtul și minciuna. Riscul de fraudă În auditul financiar 24 „Dar pofta de câștiguri Pe mulți bărbați Îi duce adesea la pieire... Căci nicio rânduială n-a dat un rod În lume Așa de rău ca banul: el pustiește-orașe Pe oameni Îi gonește din casă: el Învață Pe cei curați la suflet să-și Îndrepteze mintea Spre fapte rușinoase. Tot banul e
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
gurii. Da’ acuma-i degeaba, oamenii s-au obișnuit să le care aici și gunoaiele se adună mai rău ca înainte. A-nnebunit lumea. — Vai, ție, se tângui Isaia, trăgând o dușcă. Neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, fii ai pieirii... Bețivii sunt toți niște labagii, explică, tandru, Marchiza, primind capul călugărului fără schit în poala ei. Îi mângâie pletele soioase și cornul pe care i-l sădiseră profețiile în frunte. Isaia încuviință, copleșit de îngăduința coapselor ei. Da’ și ăștia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cum se știe, este proprietar de steampuri de aur). Acesta a susținut că trebuie să mergem cu "forțele tinere" și cu puterile ce vor ataca și distruge Sovietele. Numai astfel vom salvgarda principiul sfânt al proprietății și vom feri de pieire elita societății românești. (Bancherul X părea foarte satisfăcut și a oferit șampanie.)" Interpretarea acestor fragmente documentare oferă o noțiune foarte clară a lucrurilor. Întâi de toate rezultă din ele că poliția secretă era amănunțit informată, prin agenți, de gesturile tuturor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Bonaparte ar fi făgăduit contemporanilor liniște și prânzuri bune, cam cum a făcut Louis Philippe, probabil ar fi fost pus în caricatură. Inacceptabilul, absurdul, cum am spus, e pe placul maselor, care au o tendință voluptuoasă de a merge spre pieire, asemeni oilor care cad în prăpastie luîndu-se după una. ("Elucubrații, domnule Doru! comentă Ioanide. Poporul are bun simț!") În călătoria pe mare, probabil că mi-ar place naufragiul. Faceți o conspirație pentru desființarea Franței și unirea ei cu Germania, spre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]