7,636 matches
-
duse repede Înapoi În colțul ei. Myatt fu surprins. — Atunci de ce vă este teamă? Întrebă el. Femeia arătă cu capul spre Încăperea luminoasă și metalică. — Soțul meu e atât de modern! spuse ea cu teamă și mândrie. Apoi mândria ei pieri și, cu mâinile cufundate În coșulețul ei de lucru, printre nasturi și gheme de lână, adăugă: — S-ar putea să nu dorească să vină Înapoi la mine. — Ei, ce spuneți de asta? zise domnul Stein În timp ce coborau scările. — Sărmana femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
afară, Mihai clatină încet din cap, vrînd să se retragă, cuprins de o mare lehamite, ca atunci cînd, dînd tot ce ai, te simți gol și privești tîmpit la sufletul tău împrăștiat aiurea, pe jos. Un fanatic mi-ar zice: "Piară lumea, facă-se dreptate!", dar eu am să întreb: care dreptate?, că dreptatea supremă este triumful vieții trăită demn, nu? Ar fi trebuit să schimbi două vorbe cu cel care stătea cu fundul pe zăpada de pe trepte, și pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
liniștit, așteptând cu stoicism concluzia doctorului și dorindu-și, desigur, să nu aibă vreo erecție. Se uita la tencuiala de pe perete, strânsă în grămăjoare de forma unor mici stalactite. Bineînțeles că Margoulies observase vaginul. Acesta era motivul pentru care îi pierise pofta de vorbă. Privise îndeaproape coapsa largă, fermă și văzuse chestia, ascunsă în scobitura din spatele genunchiului. Două lucruri îl frapaseră pe Margoulies în momentul în care dăduse cu ochii de vaginul lui Bull: în primul rând, părul pubian lipsea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-și cheme prinții și ducii în ajutor, pentru că niciunul nu s-a mai ostenit să vină. În scurt timp, capitala a fost cucerită. Împăratul You din dinastia Zhou a fost ucis, iar Bao Si a fost capturată. Dinastia Zhou a pierit definitiv. Este într-adevăr un copil deștept!" Confucius a fost un cunoscut gânditor și pedagog din istoria Chinei, care a trăit în secolul al VI-lea î.e.n. Confucianismul reprezintă o importantă componentă a culturii chineze. Printre descendenții săi se numără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
rămâne, sau nu rămâne, umbra lor în mintea cititorului, contopindu-se într-o fantasmă textuală uneori surprinzător de rezistentă, alteori risipindu-se ca fumul. Oricum, cuvintele tale nu mai au spate, rămân dematerializate, suspendate, fără alt sprijin pentru a nu pieri decât pânza de păianjen a amintirii. Nu mi se pare necinstit așa. Când mor, oamenii sunt arși sau îngropați. De ce nu s-ar duce și cuvintele lor, o dată cu ei, acolo de unde au venit, în marea, singura bibliotecă adevărată? Un ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
prea mult - n-ar fi fost imposibil să rămânem o Cubă a sud-estului european, o insulă de comunism după comunism ca Iugoslavia lui Miloșevici. Sunt mulți cei care au murit cu acest gând, mai amar decât moartea: comunismul nu va pieri niciodată, va călca în picioare și oasele copiilor copiilor noștri. Pentru umbrele lor neîmpăcate trebuie vărsate câteva picături din șampania deschisă la Praga. România merita să intre în NATO. După părerea mea, merita încă de acum 5 ani. În 1997
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ci a Americii, a lumii libere, dacă vrea să rămână liberă. După bezna dictaturii comuniste, am rătăcit mai bine de un deceniu, de capul nostru, într-o lume care se globalizează rapid și în care a fi izolat înseamnă a pieri de pe hartă. Acum nu urmează Paradisul, dar și dacă ar urma Iadul, măcar îl vom înfrunta în rândul lumii. Principiul disperăriitc "Principiul disper\rii" Un om vine din lagăr, unde a fost zeci de ani prizonier. Îl aduci în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
o canapea din birou. Travaliul său cerebral impresionant a născut următorul răspuns la întrebarea „Cum v-ați îmbogățit?”: „Am bani pentru că eu sunt un om bun, am avut noroc, m-a ajutat Dumnezeu”. O să râdeți și pe urmă o să vă piară cheful când veți vedea câtă lume ia de bun acest răspuns - ce să-l mai întrebăm pe Gigi de unde are bani, dacă el face biserici și ne scapă și nouă câte o sută de dolari. Alții sunt medici, profesori, economiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cea mai măruntă dovadă că tot ce mi s-a povestit a fost și adevărat“.] Ping-pong-ul era trăsnet pe masa din sufrageria Cubanezului, mai ales când afară ploua și alegeam cărți din B.P.T. pentru fileu; într-o după-amiază, mi-a pierit cheful după vreo zece seturi (cred că pierdeam) și am vrut să plec acasă, mi-a ascuns ghetele când eram gata să ies pe ușă, a râs cât le-am căutat, abia când am găsit încălțările în cămară, în spatele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bucălați și ochi galeși, cu gene lungi, tremurătoare, pe care vederea înfricoșătoare a pilei de unghii ațintite asupra lor nu le va împiedica să clipească inocent, poate pentru ultima oară, toate aceste făpturi, Arădeanca, Oana, Luana și Sânziana, condamnate să piară de către un Rahan nebun, înarmat cu o pilă de unghii pe care numai orbirea lui pofticioasă îl îndeamnă s-o ia drept cuțit), să le apuce nemilos de părul lor scurt și creț, lung și mătăsos, blond și brunet, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ale mele (pe unele nici n-aș fi vrut să le aflu, ca, de exemplu, că Dinamo va pierde returul cu F.C. Liverpool), în fine, aș fi vrut să-i spun să se liniștească, să-i arăt că Bau-Bau a pierit demult, că atunci când voi fi mare voi vrea să fiu ca el, cel mai mare învingător al Bau-Bailor, dar cuvintele se încăpățânau să rămână nerostite, era un vis ciudat, în care nu puteam vorbi, nu puteam face nimic, era de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Deși navelor lor le-au trebuit cîțiva ani ca să ajungă pe pămînt, cînd au ajuns acolo, l-au transformat Într-o minge de foc. De aici orașele incendiate de pe copertă. În epilog, care se petrece În 1985, toți oamenii au pierit, Împreună cu toate celelalte carnivore mari, În timp ce, pe scoarța carbonizată a pămîntului distrus, șobolanul norvegian e stăpînul absolut. Am Închis Cuibul și m-am așezat pe el. Mai aveam puțin și izbucneam În lacrimi, și am adăugat, lîngă numele lui Jerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se lucra la piramidă de 110 ani, iar cheltuielile făcute pentru Înălțarea clădirii gigantice secătuise cea mai mare parte a resurselor și așa reduse ale planetei, În timp ce populația era decimată de mutații genetice și de boli. Ultimul om rămas a pierit și el Într-un viscol cumplit, În timp ce Încerca să tragă după el un bloc enorm de granit din Michigan. CÎteva secole mai tîrziu, o specie ce călătorea prin spațiu a aterizat Într-adevăr pe Pămînt. Aceasta a fost uimită cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
avion, În direcții opuse. Îmi pare nespus de rău că n-am apucat s-o văd și eu. După asta, Howard a devenit casa șobolanilor. Jumătate din șobolanii din piață locuiau aici. Iar acum, iată că, În fine, lumea chiar pierea cu adevărat, și teatrul Howard odată cu ea. Atunci cînd a luat foc, mă aflam În Balon. Toți cei din prăvăliile din zonă au ieșit repede să vadă incendiul. PÎnă și Shine a ieșit, a sărit În picioare și a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mingi de tenis. Printre nuielele gardului zări siluetele albe ale jucătorilor mișcîndu-se aidoma unor fluturi. Era pe Înserate și În curînd avea să fie prea Întuneric ca să se mai poată juca tenis. Așteptînd pe cineva foarte drag, Rowe stătea acolo, pierit ca un adolescent, cu inima bătîndu-i să se spargă. Dar deznădejdea care-l copleși era aceea a unui om matur, cînd un necunoscut Îi atinse umărul, spunînd: „Luați-l de aici!“ Rowe nu se trezi, ci trecu În alt vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pomenesc acționînd potrivit unor norme În care nu știau că cred. De la moartea soției sale, Rowe nu mai visase cu ochii deschiși; nici măcar În timpul procesului nu visase - bunăoară la o achitare. Această latură a activității spiritului său părea să fi pierit cu desăvîrșire; nu se mai simțea capabil de sacrificiu, de curaj, de virtute, pentru că nu mai visa la ele. Era conștient de ceea ce pierduse din această pricină: lumea nu mai avea pentru el o dimensiune, apărîndu-i subțire ca o foiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
greșeală, zise Rowe. Întunericul Îi despărțea acum. Undeva, departe, Începuseră să bubuie tunurile. — Vor aștepta să sune sirenele, spuse ea. Cred că n-au să facă nimic pînă nu coboară toată lumea În adăpost. — Ai auzit?! exclamă Rowe, simțind cum Îi piere tot calmul. — Ce? — Mi se pare c-a Încercat cineva clanța. — Îi simt din ce În ce mai aproape. — Dar n-o să ne dăm bătuți atît de ușor! rosti el. Ajută-mă, te rog, să mut divanul. Împinseră amîndoi divanul spre ușa dinspre bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
săptămîna aceasta...“ După ce sorbea din cafea și spărgea coaja oului fiert, citea despre „Bătălia Atlanticului“... Ouăle erau totdeauna fierte exact cum Îi plăceau lui: cu albușul tare și gălbenușul cleios. Ziarul spunea: „Amiralitatea comunică cu regret că Întreg echipajul a pierit“... Digby primea totdeauna o bucățică de unt, căci sanatoriul avea și vaci. În timp ce citea, Digby se pomeni cu Johns, care venea să mai schimbe cîte-o vorbă cu el. — Ce-i aia „coloana a 5-a“? Îl Întrebă el, ridicîndu-și privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fost ucis, e la fel de viu ca și dumneata. 2 — E viu? — Firește că-i viu! Nu pricep ce ți-a venit să-l alegi tocmai pe el! — Dar În cazul acesta, nu sînt un criminal! exclamă Rowe, simțind că-i piere toată oboseala și observînd chiar că afară era frumos. A fost rănit grav?... — Vorbești serios? Îl Întrebă detectivul, perplex, și adăugă: Nu pricep nimic din ce-mi spui. Unde s-a Întîmplat povestea asta? Și cînd anume? La ce scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care le schimbam în vreme ce străbăteam împreună autostrada. Capitolul 20 Pe-atunci eram deja convins că, dacă actrița de cinema n-ar fi murit totuși într-un accident de mașină, Vaughan avusese grijă să-i creeze toate modurile posibile de-a pieri. Din sutele de kilometri și acte sexuale, el alegea doar unele elemente, cele indispensabile: o porțiune a podului rutier de la Western Avenue, examinată prin prisma accidentului meu și a morții soțului lui Helen Remington, indicată într-o notație sexuală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mi-am propus decât să trezesc conștiința cetățenească, incitând românii să salveze și să perfecționeze democrația. Mi-am permis să vorbesc tranșant despre tirania comunismului și mentalităților sale și despre pericolul reîntoarcerii hidrei comuniste. Nu cred că sistemul comunist a pierit cu desăvârșire în 1989, precum și cei care l-au aplicat atâta vreme poporului român. Prin urmare, dușmani ai democrației mai există printre noi, fără a-și declara intențiile și convingerile. Amenințarea lor ar putea fi preludiul agoniei definitive a comunismului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lucrurile majore sunt ale tuturor? De ce ne sfâșiem? De ce România, în lumea politică are numai oameni mediocri sau oameni puși pe căpătuială? Toți par a nu avea nici un fel de vocație de martiri, adică nu par a fi dispuși să piară pentru o cauză națională, pentru o idee, pentru salvarea acestui popor, pentru progresul lui? Cum am putut să tolerăm zece ani ca astfel de oameni să vorbească și să decidă în locul nostru, să domine instituții ale statului, să dea tonul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nu foarte des. Totuși, îmi cere o grămadă de bani de coșniță. — E o femeie tare leneșă, remarcă Mma Ramotswe. Ar trebui să-i fie rușine. Dacă toate femeile din Botswana ar fi fost ca ea, bărbații noștri ar fi pierit de mult. Domnul J.L.B. Matekoni zâmbi. Menajera îl ținuse sub papuc ani de zile și el nu avusese niciodată curajul să-i țină piept. Acum, însă, probabil că și-a găsit nașul cu Mma Ramotswe și va trebui să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ac mai subțirel, din ăla încovoiat, de cusut tăieturile de cuțit, numai cu hainele de pe mine, mai rămâne loc și pe-alături. - Fum și părere sunt toate... mă opresc pentru efect. Umbre și tristețe... altă pauză. Câte se nasc toate pier, câte răsar toate mor, câte-nfloresc toate se scutură, norocul e nestatornic, degeaba alergi după el, n-are picioare și locului nu va sta niciodată, oricât ai încerca să-l oprești... propun un potpuriu. Asistența e emoționată, preotul mă binecuvântează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fără pic de grație. Semeț, a dat din nou ocol, cercetînd Încă o dată cunoscutul povîrniș de lavă fisurată care se ițea la adăpost de vînt, Într-un golf liniștit și micuț cu nisip alb, pentru a urca fără grabă ca să piară pe țărmurile Înalte și enorme, de care se spărgeau mugitoarele valuri ce veneau dimpotrivă. Priveliștea Îl neliniști. Fără Îndoială că plouase În absența lui, iar cactușii și arbuștii crescuseră peste măsură, Împrăștiindu-se printre stînci și blocurile de lavă, căutînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]