1,558 matches
-
Pietroasa () este o comună în județul Timiș, Banat, România, formată din satele Crivina de Sus, Fărășești, Pietroasa (reședința) și Poieni. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Pietroasa se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,59%). Pentru 2,41% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
Comuna Pietroasa, Timiș () [Corola-website/Science/310824_a_312153]
-
o stâncă și mai înaltă și mai prăpăstioasă, cu peretele dinspre Răut abrupt și drept în jos. Cum venea în goana mare, a sărit drept în prăpastie. După urma lui unul după altul toți dușamnii, găsindu-și sfârșitul în pragurile pietroase ale Răutului. Cu prilejul vieții a scăpat satul de la perire Uță Mașcu, care de atunci se numește Mașcăuți. Argument în favoarea acestei legende vin din spusele localnicilor care povestesc despre acest viteaz Uță Maciciul. Primul document care menționează moșia în cauză
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
ecologice, și susținerea organizațiilor de mediu ,Mai Mult Verde” și „Tășuleasa Social” unde a desfășurat diferite activități de plantare și ecologizare, în cadrul cărora a vizitat Parcul Național Munții Rodnei, zona Lacului Lala și Vârful Ineu, Parcul Național Călimani și Vârful Pietrosul. Acesta este pasionat de sport, practicând de-a lungul timpului fotbal, hockey, rugby, cricket, tenis, kayak,canoe și ocazional tenis, făcând parte din echipa de hockey și cricket de la Shiplake College, unde a fost vicecăpitan, iar apoi membru în echipa
Nicholas Medforth-Mills () [Corola-website/Science/311028_a_312357]
-
sau piatră, plasată la partea inferioară a fusului, cu scopul de a-i asigura o rotație regulată, având funcția de volant. Pe teritoriul României au fost descoperite fusaiole antice în diverse locuri, cum ar fi Oncești, Maramureș, pe dealul Cetățea, Pietroasele, Buzău, Cârlomănești, Buzău, Agârbiciu, Sibiu, în locul numit "în Pădure" s-a descoperit o fusaiolă de lut datând, probabil, din epoca fierului, expusă la Muzeul Național Brukenthal, Capidava, unde s-a găsit, pe lângă fusaiole, și un fus de lemn carbonizat, etc.
Fusaiolă () [Corola-website/Science/325816_a_327145]
-
aparținător și el de Comună Telciu), la nord-est cu Comună Romuli (Valea Frumușica), la est cu satul Parva (Comună Rebra), iar la sud-est cu satul Gersa ÎI (Comună Rebrisoara). Valea Telcisorului este indicată pentru turiștii care vor să escaladeze Vârful Pietrosul Rodnei (2303 m), prin Muntele Bătrână (1710 m). Cele mai înalte culmi sunt: Muncelul (1606 m), Piciorul Negru (1367 m), Măgura (1195 m), Dealul Hoitu (1175 m), Vârful Văraticilor (1062 m), Vârful Chicerii (1056 m), Vârful Plopilor (1004 m), Vârful
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
o populație de aproximativ 3330 locuitori. Comuna Ulmeni se afla la o distanță de vest de municipiul Buzău și de municipiul Ploiești. Prin localitate trec râul Sărata și pârâul Dara. Se învecinează cu comunele Merei, Stâlpu, Movila Banului, Săhăteni și Pietroasele. Comuna este străbătută de șoseaua națională DN1B, care leagă Buzăul de Ploiești. Lângă satul Sărata, această șosea se intersectează cu șoseaua județeană DJ203C, care o leagă spre nord de Pietroasele și spre sud de Movila Banului. Prin comună trece calea
Comuna Ulmeni, Buzău () [Corola-website/Science/301050_a_302379]
-
Se învecinează cu comunele Merei, Stâlpu, Movila Banului, Săhăteni și Pietroasele. Comuna este străbătută de șoseaua națională DN1B, care leagă Buzăul de Ploiești. Lângă satul Sărata, această șosea se intersectează cu șoseaua județeană DJ203C, care o leagă spre nord de Pietroasele și spre sud de Movila Banului. Prin comună trece calea ferată Buzău-Ploiești, localitățile comunei fiind deservite de stațiile "Ulmeni" și "Clondiru" Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ulmeni se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din
Comuna Ulmeni, Buzău () [Corola-website/Science/301050_a_302379]
-
aceleași două sate 1794 de locuitori, după cum consemnează Anuarul Socec din acel an. Numele de "Dara" nu a mai fost folosit pentru comună din 1931, când ea a luat numele de "Ulmeni", "Dara" rămânând doar un sat al actualei comune Pietroasele. Anul 1950 a adus o nouă organizare administrativă în România, iar cele două comune, Clondiru și Ulmeni, au fost incluse în raionul Buzău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Ulmeni a fost reinclusă
Comuna Ulmeni, Buzău () [Corola-website/Science/301050_a_302379]
-
bine oxigenate, cu un curent rapid și în cursul superior al apelor ce alcătuiesc așa-numita zonă a scobarului, unde trăiește scobarul. Se localizează în vaduri și în repezișuri unde apa are o viteză de 70-115 cm/s cu fundurile pietroase, bolovănoase. Uneori ajunge și la șes, dar numai în repezișuri. Niciodată nu-l vom găsi adăpostit la rădăcina pomilor sau în adâncimi. Puietul trăiește în zona apei cu curent slab, cu fund nisipos. Este un pește bentonic, stă pe fundul
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
a murit la 3 sept 301, lăsând poporului moștenirea: muntele, munca și sâmburele convingerii, numit mai tarziu libertate. În jurul capelei de făgăduința terenul este cultivat de o comunitate simplă și săracă, dar credincioasa în Dumnezeu. Terenul la poalele muntelui este pietros, al cărui rod abia depășește cantitatea semințelor și poate fi cultivat cu greu: spart, înmuiat, si udat cu sudoare. Râurile și drumurile trec foarte departe. Acești oameni izolați de lume s-au obișnuit să se bazeze pe forțele proprii. Ignorați
San Marino () [Corola-website/Science/297781_a_299110]
-
procesul descris de formare a reliefului local. Pe lângă ipoteza că relieful a fost supus carstificării și calcarul coralier s-a dizolvat în apa oceanului, a fost lansată o altă teorie. Pe litoral și în apele de mică adâncime cu fundul pietros se găsesc, mai ales în partea estică a țării, o cantitate mare de coloane scurte de pietre, care într-un timp foarte lung au fost erodate de valuri. Astfel, oceanul a acționat decisiv asupra regiunilor de mică adâncime în timpul ridicării
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
satul Boghești, iar satul Prisecani a înglobat și satul Valea cu Apă. Două obiective din comuna Boghești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca situri arheologice. Situl din dealul Pietroasa, de la vest de satul Bichești, cuprinde urmele unei așezări eneolitice aparținând culturii Cucuteni. Situl de la Iugani, aflat la 3 km est de sat, pe malul pârâului Pereschiv, cuprinde o așezare și o necropolă din epoca migrațiilor (secolul al IV-lea
Comuna Boghești, Vrancea () [Corola-website/Science/310931_a_312260]
-
în regiunea Porților de Fier. În Republica Moldova are o prezență fragmentară în albia Nistrului, unor afluenți și izvoarele din sectorul de mijloc al Nistrului (Naslavcea-Unguri). Este un pește de apă dulce, trăind în apele curate repezi de munte cu fundul pietros sau nisipos sau acoperit cu bolovani. Felul de viață este bentonic; peștele trăiește mai mult izolat, stă ascuns mai tot timpul sub pietre mari pândind prada și rareori înoată, fiind mai mult sedentar. Corpul alungit și gros este cilindro-conic, aproape
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
1924 au fost redenumite unele localități: Copăceni (nume vechi: Copand), Săndulești (Sând), Petrești (Petrid), Deleni (Indol), Tureni (Tur), Borzești (Berchiș), Comșești (Comițig), Mărtinești (Sânmărtinul Deșert), Vâlcele (Banabic), Pruniș (Silivaș), Cheia (Mischiu), Mihai Viteazu (Sânmihaiu), Cornești (Sinfalău), Moldovenești (Varfalău), Plăiești (Chiend), Pietroasa (Ceagz), Călărași (Hărastăș), Stejeriș (Cârcedea), Măhăceni (Măhaci), Dumbrava (Dumbrău), Unirea (Vințu de Sus), Războieni (Cucerdea), Iacobeni (Sâniacob), Viișoara (Agârbiciu), Triteni (Tritiu), Valea Largă (Țicud), Bărboși (Săcal), Luncani (Grind), Hădăreni (Hădărău), Chețani (Cheța), Gligorești (Sânmărtinul Sărat), Gura Arieșului (Vaidasig), Oprișani (Cristiș
Județul Turda (interbelic) () [Corola-website/Science/300648_a_301977]
-
dominație a depresiei economice. În Suedia, absența populației și repetatele neajunsuri ale recoltei făceau traiul mai greu pentru posesorii de terenuri mici pe care cel puțin trei sferturi din locuitori dependeau. Condițiile din zona rurală erau în special puține în pietroasa și neiertătoarea regiune Småland, aceasta devenind regiunea cu cel mai mare număr de emigrație al populației. Partea de vest a mijlocului Americii era un antipod pentru Småland, motiv pentru care pentru Unonius a raportat în 1842: "mai atent decât în
Emigrarea suedezilor către Statele Unite () [Corola-website/Science/311822_a_313151]
-
drumul dintre Buzău și Râmnicu Sărat, acesta fiind primul pod de piatră din Muntenia. Anastase Tarba Verussi, unul dintre supraveghetorii construcției podului, a delapidat bani destinați proiectului și a cumpărat cu o sumă mică mai multe piese din tezaurul de la Pietroasele, pe care le-a ascuns într-o groapă aflată pe un deal din preajma podului. Ulterior, autoritățile au primit un bilet prin care li s-a indicat locul, iar 12 din cele 22 de piese ale tezaurului au fost recuperate de
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
unor spectacole complexe. Sediul formației este în Parcul Mare din Bulevardul 1848, în fosta Cinematografie Unirea, care a fost renovată în 2006. Sala de spectacole are o capacitate de 332 locuri pe fotolii. Până în 1993 toți enoriașii reformați din Dâmbul Pietros au aprținut la Biserica din Orașul de Jos, care avea 7 000 de membrii. Situația anormală a fost cauzată de motivul, că condurcea orașului n-a vrut să aprobe cereriile pentru autorizație de construcție a parohiilor din oraș. Despărțirea și
Dâmbul Pietros () [Corola-website/Science/309482_a_310811]
-
teren pentru demararea construcției, parohia a cumpărat în 1996 din resurse proprii și ajutoare din partea enoriașilor germani o casă. Finalizarea bisericii a avut loc în 2000 în prezența episcopului de Cluj Dr. Kálmán Csiha. Biserica Romano-Catolică Sfântul Nicoale din Dâmbul Pietros a fost construită întree anii 1997-1999 și a fost sființită de către arhiepiscopul din Alba Iulia, György Jakubinyi. Chiar dacă în timpul comunismului s-a dublat numărul unitarienilor, numai după 1990 a putut începe comunitatea construcția unei biserici noi. Parohia a fost proiectată
Dâmbul Pietros () [Corola-website/Science/309482_a_310811]
-
își etalează măiestria, o importanță deosebită o au punctele de atracție naturală concretizate prin minunatele locuri ale ținutului istoric, câteva dintre acestea fiind: Mai mare căldare glaciară de pe versantul nordic este iezeru, delimitată de nord și nord - est de Culmea Pietrosului. În fundul căldării se află lacul glaciar Iezerul 1870 m în forma ovală, lung de 80 m, lat de 70 m și cu o adăncime de 1,8 m. În Maramureșul istoric se poate practica o gamă largă de forme de
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
ruși. După unii, aceștia au venit din Bucovina și și-au așezat turmele lor în stânga văii unde sunt astăzi grădinile Arteneștilor; după alții, rușii au fost din Ilva Mică și au venit pe Valea Leșului «a pești» oprindu-se la Pietroasa (loc în apropierea văii la vreo 7 km. din sus de sat), unde și-au ridicat colibe." Anton Cosbuc constată în perioada interbelică faptul că popularitatea acestor legende este atestată doar la bătrânii cu un nivel cultural ridicat, ceea ce îl
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
Gothia este o regiune din Imperiul Bizantin menționată de Flavius Dalmatius. și care se presupune că se întindea între Dunăre și Brazda lui Novac (limes Moesiae). Unii istorici cred că orașul lor era situat în fortul abandonat de romani la Pietroasele în județul Buzău. Au fost decoperite de asemeni locuințe ale nobililor goți similare cu cele de tip villa ale romanilor, locuințe luxoase decorate cu vitralii de sticlă. O astfel de descoperire s-a făcut în Republica Moldova. Ca urmare a amenințării
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
aval de satul Maramonovca râul traversează un șir de iazuri cu o lungime de 1,0 2,8 km. și o lățime maximă la baraje de 60-300 m, adâncimea -1,5-5,0 m. Fundul albiei este neted, mâlos, pe alocuri pietros. Malurile sunt abrupte, cu înălțimea de la 0,5 până la 4,5 m, constituite din argile nisipoase și acoperite cu iarbă, mai rar arbuști și arbori. Observații asupra regimului hidrologic al râului se efectuează din anul 1965. Materialele observațiilor sunt publicate
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
În 1974, oasele sale au apărut pe dealurile pietroase din Etiopia. Descoperitorii ei au numit-o Lucy. Datorită tehnologiei celei mai avansate, i-au putut calcula vârsta, vreo trei milioane o sută șaptezeci și cinci de mii de ani, mai mult sau mai puțin, și de-asemenea înălțimea: era scunduță bine
24 NOIEMBRIE. BUNICA (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/296052_a_297381]
-
Vârteșcoiu este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Beciu, Faraoanele, Olteni, Pietroasa, Râmniceanca și Vârteșcoiu (reședința). Comuna se află în centrul județului, pe malul drept al râului Milcov, la ieșirea sa dintre dealuri. Este traversată de șoselele județene DJ205B și DJ205C. Ambele o leagă spre nord de Broșteni. Primul duce spre sud
Comuna Vârteșcoiu, Vrancea () [Corola-website/Science/301911_a_303240]
-
la Olteni din 1860; și la Vârteșcoiu o biserică veche, fost schit de călugări), și o școală mixtă fondată în 1881. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, funcționa în aceeași plasă și comuna Faraoanele, cu satele Faraoanele și Pietroasa, având 793 de locuitori, o biserică și o școală mixtă cu 53 de elevi (dintre care o fată). Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Cotești a aceluiași județ, având aceeași alcătuire. Comuna Vârteșcoiu avea 1717 locuitori, iar comuna
Comuna Vârteșcoiu, Vrancea () [Corola-website/Science/301911_a_303240]