903 matches
-
și era fata lui Ion A Roșcăi. Era o fimee blondă foarte harnică dar și lumeață. Pe atunci purtau femeile catrință și cu ciubote cu tureatcă 4 răsfrântă. Pe la nunți ea chiuia să sară dranița de pe casă și bătea din pinteni ca un sergent de la cavalerie. Îi plăcea și să facă treabă, dar și să joace și să chiue, de mama focului. Mare lucru de nu samăn eu ei. Oamenii îi ziceau lui Vasile Sofroni Iftime și Ciobănosu. Deși era văr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de unt de Dorna. Acolo am văzut și judecăți. A venit popa Haralambie Tătaru, reclamat de locuitorii din Liteni că a jucat în crâșmă. Protopopul l-a întrebat: "Ai jucat, părinte Tătare ? ". Am jucat, părinte protopoape ". "Și-ai bătut din pinteni ? ". Da, am bătut din pinteni "."Și ai strigat din gură ? Și cum ? "."Sai în sus popă Tătare, nici încet, și nici prea moale ! ". Înainte de a mă duce în gazdă la protopopul Zarian, el ținea în gazdă o fată tare frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am văzut și judecăți. A venit popa Haralambie Tătaru, reclamat de locuitorii din Liteni că a jucat în crâșmă. Protopopul l-a întrebat: "Ai jucat, părinte Tătare ? ". Am jucat, părinte protopoape ". "Și-ai bătut din pinteni ? ". Da, am bătut din pinteni "."Și ai strigat din gură ? Și cum ? "."Sai în sus popă Tătare, nici încet, și nici prea moale ! ". Înainte de a mă duce în gazdă la protopopul Zarian, el ținea în gazdă o fată tare frumoasă, pe care o chema Fevronia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
poate nici le-am meritat. Ei bine, n-am simțit niciodată o mai mare mulțămire sufletească ca acea din ziua destituirei mele din prima funcțiune ce ocupasem. Eram acum om complect; îmi plătisem tributul de jertfă pentru țară; îmi câștigasem pintenii, ca și când aș fi fost într-o bătălie din care aș fi ieșit cu cinste, rănit și decorat. Imediat se răspândi vestea destituirei mele și toți prietinii și partizanii politici veniră să mă felicite de marea onoare ce mi se făcuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
luni, având memoria proaspătă, neobosită, ajutat și de practica de toate zilele, am ajuns să fiu un factor principal în tribunal și să pun în umbră pe ceilalți doi colegi ai mei, cari erau niște pariatce vechi. Îmi câștigasem, deci, pintenii și lumea acum ținea socoteală de mine. Trei ani am stat la tribunal, și iată că, în acest interval, ideea Unirei care mult amar de vreme zăcusă înăbușită în inimile românilor, a izbucnit deodată cu puterea unui șuvoi care răstoarnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
doi. O altă veche legendă ne povestește că surparea de teren ar fi acoperit un cioban, omorându-i și oile, câinele și măgarul. De aici vine denumirea de Lacul Ucigaș. Originea acestui lac este explicată și științific. Astfel, alunecarea unui pinten din versantul nordvestic al muntelui Ghilcoș, prezența aluviunilor roșiatice aduse de pârâul Roșu, cât și reflectarea purpurie a Suhardului Mic în oglinda lacului, dar și calcarele roșcate din împrejurimi sunt considerate a fi motivele pentru care acest mic paradis acvatic
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
legate ucigașilor săi și luând-o apoi la sănă toasa prin coclaurile Vâlsanului, la Mălureni, la Brediceni și la Stroești, unde le-am găsit vetrele prin porumbiștele de azi de sub râpa Dadelor și unde strămoșul s-a așezat pe un pinten de deal, stăpânind, În chip de turn medieval, toată valea Vâl sanului, Într-un clan vechi de haiduci, cum fu Gașpăr, sânge Înrudit cu al nostru, Împușcat de poterași În nucul bătrân pe care mi l-au arătat feciorii lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
unguri și turci, cu care cocheta În costumul ei de amazoană, tolerată și Îndemnată de Mihai Berceanu, peze venghiul ei de soț și reformator moral al viitoarelor generații - care, observând stupoarea cu care priveam pe fereastră și bănuind - după clinchetul pintenilor și după larma voioasă a musafirilor săi și inamici ai țării - scena la care priveam, s-a repezit să mă tragă de mijloc la o parte, zâmbindu-mi dulce și interpe lându-mă cu ipocrite pretexte. În vremea asta, ceilalți reformatori
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ți le însușești ori preferi să nu-ți iasă niciodată pe gură. „Țiganu’ de departe-i om și el“ se spunea tot atât de des pe cât auzeai primăvara, când seara se lăsa mai târziu: „Acu’ fiecare zi e mai lungă c-un pinten de cocoș“, ori toamna: „Fiecare zi e-acu’ mai scurtă c-un pinten de cocoș“. În orice limbă, imaginația locuțiunilor verbale oscilează între scatoalcă și mângâierea de catifea a cuvintelor. Un cunoscut, originar din sudul Germaniei, mi-a istorisit o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de departe-i om și el“ se spunea tot atât de des pe cât auzeai primăvara, când seara se lăsa mai târziu: „Acu’ fiecare zi e mai lungă c-un pinten de cocoș“, ori toamna: „Fiecare zi e-acu’ mai scurtă c-un pinten de cocoș“. În orice limbă, imaginația locuțiunilor verbale oscilează între scatoalcă și mângâierea de catifea a cuvintelor. Un cunoscut, originar din sudul Germaniei, mi-a istorisit o poveste din vremea copilăriei sale, din Germania de după război. Pocnitorile înșirate pe lungi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se ocupa de cei cinci copii: ne făcea de mâncare, ne spăla, ne cârpea hainele, avea grijă de noi. Venise toamna și începuse culesul porumbului. Pe atunci tractoarele erau foarte rare; în sat n-am văzut decât un tractor cu pinteni, un "Lantz Buldog". Majoritatea muncilor agricole se făcea cu caii. Inclusiv arătura. În acest fel ciocălăii, adică partea rămasă după tăiere și rădăcinile porumbului, rămâneau la suprafața arăturii și proprietarii le adunau și le dădeau foc pentru a pregăti terenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Roxanei, Cyrano scutură de pe el finul praf cosmic pe care l-a adunat în spațiile siderale, prinde între degete, și le dă drumul în aerul liniștit, cele câteva fire de păr blond din coafura Berenicei rămase pe haină, smulge de pe pinteni delicata fâșie din trena Cometei pe care a atins-o în drum... Așa pretinde cel puțin Rostand. Cam așa... Și la drept vorbind așa chiar trebuie să fi fost. Așa se-ntâmplă totdeauna în împrejurări de felul acesta. Parcă văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acel drept la viață - notează Léon Poliakov - pe care societatea creștină Îl acordă ultimului bădăran” <endnote id="(455, I, p. 78)"/>. Alte proverbe și zicători populare culese În centrul și estul Europei completează imaginea evreului fricos : „Evreul poartă cizme cu pinteni ca să nu-l muște iepurele”, „Pe zece evrei cu nasul mare Îi vânezi ca pe iepuri” (proverbe germane) ; „Are evrei” [= Îi e frică] (expresie germană) ; „De ce tremuri, jupâne Iancule ? - Nu eu, pământul tremură”, „Jupân Leiba din fundul căruței”, „Las’ să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
chiar] de ți-ar aduce marea cu sarea” și „[Oricât de bun ar fi,] ovreiul tot ovrei rămâne” (zicale românești ; <endnote id="cf. 80, p. 129 ; 3, p. 75 ; 253, III, p. 445"/>) ; sau : „Evreul tot evreu rămâne, chiar dacă are pinteni la cizme” (proverb german și polonez). „Evreul rămâne Întotdeauna evreu”, spune un personaj din nuvela Mendel din Gdansk, publi cată de scriitoarea poloneză Maria Konopnicka În 1897 <endnote id=" (682, p. 227)"/>. Nici măcar convertirea lui la creștinism (suprema schim bare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
neam.” „Neamțului i-a dat șurubul”, iar țiganului - cetera. „Sârbului i-a pus În mână sapa”, iar turcului i-a zis : „Tu să fii prost ; dar să ai putere asupra altora, cu sabia”. Ungurului i-a dat „botfori [= cizme] și pinteni și rășină” să-și facă „sfârcuri la mustăți” și i-a spus : „Să fii fudul și să-ți placă petrecerile cu soții”. „Pe rus l-a Învrednicit să fie cel mai bețiv dintre toți și să se dovedească bun cerșetor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
am strigat: Suntem... suntem înfrânți!! Înfrânți!!" Măria sa, ca pământul, m-o fulgerat c-o privire de m-or trecut toate răcorile: "Aiasta să n-o spui decât la sfârșit, hatmane!!" mi-o șuierat el printre dinți trăgând spada. Și, înfigând pintenii o sărit cu calul peste mine și s-o aruncat în luptă! Ca un leu-paraleu înfuriat s-o năpustit cu sabia în turcime, unde era vălmășagu' mai mare, strigând: "După mineee!!!" Ca un Făt-Frumos în luptă cu balaurul! Ca însuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și "Căpcăunul cel fioros" a intrat cu sabia însângerată, să taie capul fiicei și Doamnei Radului Vodă fostul Domn a toată Țara Muntenească! își ascunde Ștefan zâmbetul într-o cumplită încruntare. Stăteam cu ochii închiși, tremuram ca varga, ascultam zornăitul pintenilor ce se apropiau... Îngrozită, așteptam lovitura... Ștefan își stăpânește zâmbetul: Ai uitat să spui că ți-ai făcut cruce cu limba să mori creștinește. De unde știi? Păi, așa fac și eu în luptă. Nici n-aș putea altfel, cu dreapta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cetatea Albă!! Steagurile vitejilor, înainte!! După noi, în goană, "Oastea de curte"!! Și-apoi "Oastea cea mare"!! Șendreo!! Adunarea!! Sună adunarea!! Ai plecat?!?! întreabă el nerăbdător, privind după hatman care iese în goană. Tu, Tăutule! Și tu, Dumo! Încălecați! Dați pinteni! Goniți! Ziua și noaptea! La Cracovia! La Buda! Duceți lui Mateiaș, lui Cazimir știrea "Vin turcii!!" Să vină cu oștile! Să nu ne lase să pierim pe noi și țara! Să vină!! Ați plecat?!?! Tăutu și Duma, fără plecăciune, pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încremenită în mijlocul încăperii, cade în genunchi, sughite. Zăgazul lacrimilor se rupe: Sfântă Fecioară, ocrotește-l, bolborosește ea, ocrotește-l... Buciumul de adunare îi acoperă ruga... 6 Podagra și ciuma Luminiș în pădure. Pe cărare, în marș forțat, cu zornăit de pinteni, apar boierii-oșteni, cu hatmanul Șendrea în frunte. Sunt înzăuați, cu platoșe, scuturi, coifuri, săbii, buzdugane tot harnașamentul de război. Fiecare poartă în spinare pe lângă cucura cu săgeți și un sac legat cu sfoară un fel de raniță, se pare destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de sângele ce-l îneca în valuri... Și, totuși, era în hohotul acela ceva sfidător, ca un triumf al spiritului asupra forței brutale. Învinsese!... Noi, "eroii", continuă el după o tăcere în care se reculege cu ochii plecați, am dat pinteni, urmăriți de săgețile și răcnetele turcilor. Fugeam, galopam pe străzi, pe străduțe și plângeam. Plângeam pentru Constantinopol, pentru Constantin, pentru omul și împăratul pe care-l cunoscusem cu adevărat abia în dimineața aceea. Și plângeam amar, de durere și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de rupea copacii. Deși începuse să curgă din cer cu găleata, murați până la piele, oameni și cai hotărâră să nu se adăpostească. Prea aproape de casă erau, și prea nerăbdători, și prea obosiți erau, încât nici n-au avut nevoie de pinteni și caii voiau "acasă". Au pornit într-un galop întins, înfruntând pieptiș furtuna. Biciuit de ploaie, cu pletele zălude lipite pe obraz, cu veșmintele pătrunse de apă, dârdâind, aplecat peste grumazul calului, îndemna în galop spre Suceava: "Acasă, unde-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
colcăiau viermii. La gât, atârna o scândură pe care scrie cu litere mari: "TALHARI" Porțile grele de stejar, legate în fier, scârțâiră prelung din balamale, deschizându-se. Să coborâți stârvurile aistea! poruncește Ștefan. Destul mi-au împuțit cetatea! Și dă pinteni, întrând în curtea cetății. * Scrâșnetul lanțurilor, tropotul cailor, zarva o făcură pe Maria să arunce cartea și să dea fuga la fereastră, pe care o deschise smulgând-o aproape. Ploaia îi biciui fața, orbind-o. Curtea nu se vedea, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
împietrit, privește în gol cu ochii împăienjeniți în lacrimi. Îi crescuse și barba... Și nu erau decât patru zile; venise spre el cu mânuțele întinse: "Tata căluțu!". Era bucuria lui să-l călărească, să râdă și să-l îndemne cu pintenii în coaste: "Hiii căluțu!"... Maria îngenunchease la marginea patului, despletită, strângând la sân, cu disperare, piciorușele lui Bogdan, speriată parcă să nu i-l răpească cineva. Ochișorii lui albaștri erau căscați, nu-i lăsase mama să-i închidă "Doar n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
burtă... "O să-ți dea turcii, cep la osânză." Eu, tăceam mâlc. Mă pișasem pe mine de frică. "Ce?! M-am îngrășat în cocina lu' tac-tu?" îl sictiream în gând. "Încalecă! mi-a poruncit el. După mine!" Și-a dat pinteni. Mamăăă!! Mai bine nu mă făceai, decât să sufăr cât am pătimit, spune el și își șterge sudorile cu mâneca anteriului. Tot într-un galop a ținut-o. Și eu, cu limba de-un cot, după el... A luat cetățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Au dat tatarii?!?!... Lanțurile podului scârțâie, tropot de copite, vânzoleală, zăngănit de arme, strigăte, forfotă. Lumină! Lumină! Slujnicuțe în catrință, despletite, lipăie, dau buzna cu lumânări aprinse în odaia domnului. Pe scări, pe culoare, zăngănit de arme, zornăit ritmic de pinteni... Alaiul îl deschid copiii de casă cu făclii. După ei, intră vitejii boieri, înzăuați, legați pe ici, pe colo cu feși însângerate, osteniți-osteniți, somnoroși, dar veseli, gălăgioși... Vodă Ștefan, intră șchiopătând, înghesuit, sufocat de cei dragi, în cămeșoaie cum au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]