2,327 matches
-
gândesc. Nu te mai gândi. Relaxează-te. — Păi asta și fac, spuse privind țintă Înainte. Era clar că ține ceva În el. — Ia asta cu puțină apă. — Crezi că m-ajută cu ceva? — Desigur. M-am așezat, am deschis Cartea piraților și am Început să-i citesc, dar am văzut că nu mă urmărește, așa că m-am oprit. — Și pe la cât crezi c-o să mor? mă-ntrebă. — Poftim? Cât crezi că mai ține până mor? N-o să mori. Ce te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prietenia cu viitorul rege Eduard VII. Republicanii și partidele de opoziție profită însă de indignarea maselor, pentru a-și înteți campania împotriva regimului. Ziarul Os Debates scrie cu litere mari: "Portughezi! Jos monarhia! Jos învîrtiții! Jos infamia!". Strigătele antiengleze - "Jos pirații!" - se înfrățeau cu amenințările antimonarhice, Statuia lui Camoens din Lisabona e îndoliată de studenți, iar inscripția pe care o atârnă vorbește de "ultimul dintre lașii vânduți Angliei". Pentru că, așa cum scria Basilio Telles în 1905, datoria portughezilor era să reziste; "am
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe care nu avea cum s-o mai ignore. Alice l-a scos din buzunar și-a luat o foaie mototolită de hârtie de pe fundul bărcii. Se simțea plină de compasiune, dar și nemiloasă, în același timp. Era ca un pirat. Scriitorii, și-a spus ea amețită, sunt niște mincinoși și niște hoți. Păziți-vă de ei. 15 SEX, MINCIUNI ȘI UN PISTOL FUMEGÂND Jina mergea de o oră, când a realizat că pierduse cărarea. Se făcuse deja noapte. În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zis cu aspirațiile tale de viitor. În tot cursul anului alergi doar pentru alții și Începi să simți că ești expus pericolului. Te Întrebi unde naiba ajungi pe lumea asta... Existau și taxiuri-pirat și zău că se comportau ca niște pirați. Pentru cei care nu-i cunoșteau, păreau niște oameni obișnuiți care navighează dintr-un colț În altul al lumii, dar nu era chiar așa. Ciudată meserie... Strada rămîne tot, stradă, fie că-i principală și zgomotoasă, fie că-i dosnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Am avut senzația că mă trezesc Într-o zi care nu apare În calendar și Într-un loc ce nu-l găsești pe nici o hartă... Parcă prinsesem aripi... dar n-aveți decît s-o numiți dezertare... CÎnd unul se face pirat și pornește spre mări necunoscute sau tîlhar și se ascunde prin catacombele unui oraș sau În desișul pădurii sau În imensitatea pustiului, bineînțeles că se simte - cîndva, undeva - așa cum mă simțeam eu, atunci... Eram un nimeni, așa că n-aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se adunaseră tot mai mulți nori și cerul se Întunecase. Sub bolta pestriță se Întindea orașul pe care eu Îl lăsasem În urmă acum o jumătate de oră și care-și Întindea din nou brațele În așteptarea mea. Eu eram piratul care Își Îndrepta nava spre uscat, tîlharul care se căiește... Ceea ce vedeam era oare doar Fata Morgana? Nu, nu era posibil... Deși nu aveam nici o dovadă pentru acest fapt, orașul din care plecasem cu puțină vreme În urmă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
când în când se mai bagă o casetă cu Al Qaida și antrenamentele sau amenințările acesteia. Senzația copleșitoare este cea a unei Americi maniheiste. Pros and cons, asta e disputa. Pros e vocea dominantă. Cons (contra) e ceva tot mai pirat și mai marginal (deși, când ajung la microfon, trântesc câte un „Bush e un dobitoc notoriu”). Un echilibru e greu de găsit și teama mea e că or să pățească exact ca noi cu Piața Universității. Prodemocrații sunt prea radicalizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din fecioarele aduse intrau în haremul marelui stăpân. Copile cu ochii albaștri din ținuturile de cătră miazănoapte, ochi căprii și cosițe castanii de la Carpați, boiuri unduioase de la Caucaz și destul de des domnișoare de pe coastele italiene și franceze. O raită de pirați berberi au izbândit astfel a aduce haremului împărătesc o marfă mai puțin obișnuită, întru care s-a aflat și o odraslă de patricieni de la Veneția. Copila aceasta a stârnit mare răzmeriță în gineceu. Avea ochi verzi aprigi, minte ageră; lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Am șters-o și am înfruntat monitorul gol, invocând inspirația. Încercam să scriu un comunicat de presă pentru Eye Eye Captain 1, noile noastre tratamente pentru ochi, și căutam jocuri de cuvinte care să se lege de răzvrătiri, apă sărată, pirați, rom și alte chestii din lumea marinarilor. Dar nu-mi ieșea câtuși de puțin. Îl văzusem din nou pe Aidan în dimineața asta venind la lucru. De data asta mergea pe jos pe Fifth Avenue, îmbrăcat cu o geacă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și i-o promisesem Nualei Freeman, care a părut destul de iritată când i-am spus ce s-a întâmplat. Poți să i-o iei în nume de rău? Ea a fost foarte drăguță cu mine, aducându-mi cadou un DVD „pirat“ cu The Passion of the Christ atunci când a fost la Medjagory (sau cum s-o scrie.) (De curiozitate, știi cumva de ce sunt atâția „the“ în THE Passion of THE Christ?) Oricum, Helen a „suferit ca un câine“. M-am oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
preumblare unchiul meu. De îndată ce au aflat vestea, andaluzii din Fès au sosit în grupuri succesive, spre a-i asculta istorisirea și a cunoaște rezultatele misiunii. A povestit în amănunt despre călătoria sa pe mare, cu teama de naufragiu și de pirați, despre cum îi apăruse Constantinopolul, despre palatul sultanului, ieniceri, drumul prin diversele ținuturi ale Orientului, Siria, Irak, Persia, Armenia, Tartaria. Destul de iute a ajuns la ce era mai important. — Pretutindeni, gazdele mele s-au arătat convinse că într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
refuza. Nici una dintre ocupațiile tale de aici nu e atât de importantă. Iar familia ta e în siguranță. Pe deasupra, îți vor fi suportate în întregime cheltuielile și vei fi generos răsplătit. Nu se feri să adauge, cu un zâmbet de pirat în colțul gurii: — Bineînțeles, nici eu, nici însoțitorii mei nu vom cuteza să-i spunem lui Barbă Roșie că ai refuzat. Aveam tot atâta libertate de mișcare ca o păsăruică urmărită de șoim. Neputând dezvălui adevărata cauză a șovăielilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Mecca mâna dreaptă a lui Dumnezeu? La Roma aveam să trăiesc în căușul mâinii Sale stângi! ANUL PETRECUT LA SANT’ANGELO 925 de la hegira (3 ianuarie 1519 22 decembrie 1519) Răpitorul meu avea renume și spaime cucernice. Pietro Bovadiglia, venerabil pirat sicilian, trecut deja de șaizeci de ani, de mai multe ori ucigaș și temându-se că va ajunge poate să-și dea duhul în calitate de bandit, simțise nevoia să-și răscumpere crimele printr-o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Sau mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și de linte, am căpătat carne și lasagne, cu vin roșu de Trebbiato, din care am băut moderat. Florentinul n-a întârziat să-mi comunice vestea pe care o așteptam: papa avea să mă primească, din mâinile lui Pietro Bovadiglia. Piratul și diplomatul s-au înfățișat împreună în fața celulei mele de ziua Sfântului Valentin. Papa ne aștepta chiar la castel, în bibliotecă. Plin de fervoare, Bovadiglia se aruncă la picioarele lui; Guicciardini îl ajută să se ridice, mulțumindu-se, în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui, în picioare, stătea un preot care s-a dovedit a fi un tălmaci. Papa își puse amândouă palmele pe spatele meu încovoiat, în semn de afecțiune sau de luare în posesie, nu știu prea bine, înainte de a spune, la adresa piratului, câteva cuvinte de mulțumire. Eu eram tot îngenuncheat, ținut astfel cu intenție de noul meu stăpân, care nu-mi dădu voie să mă ridic decât după ce florentinul îl scosese afară pe răpitorul meu. Pentru ei, audiența se încheiase. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
într-o lungă mantie de lână albă, eram amețit de mirosul de tămâie și strivit sub atâtea onoruri nemeritate. Nici una dintre persoanele adunate acolo nu ignora faptul că acest „Rege mag“ fusese capturat într-o noapte de vară de către un pirat pe o plajă din Djerba și adus ca rob la Roma. Tot ce se spunea în legătură cu mine, ca și tot ce mi se întâmpla era atât de lipsit de noimă, atât de lipsit de măsură, atât de grotesc! Nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
începute negocieri cu otomanii. În ce mod? Nu știm. După cum nu știm nici ce am putea obține. Să încetinim năvala ienicerilor pe pământurile creștine ale Europei Centrale? Fără îndoială că nu. Să restabilim pacea în Mediterana? Să punem capăt prădăciunilor piraților? Răspunse propriilor lui întrebări printr-o strâmbătură dubitativă. Clement preluă ștafeta: — Ceea ce este sigur e că a sosit vremea de a clădi o punte între Roma și Constantinopol. Dar eu nu sunt sultan. Dacă aș îndrăzni să grăbesc lucrurile, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o cărămidă într-un far. Faptele astea de vitejie s-au dovedit a fi o terapie folositoare, pentru că m-am mai calmat întrucâtva până când un clei tras pe loc pe la spate contra unui tarif de șase lire într-un taxi pirat negru a reușit să mă șucărească din noi, ba chiar să-mi pună capac. Am urcat scările cu degetele-mi fripte de dorința de a ucide. Apartament era gol, desigur - primitor, ireproșabil, surprins (cât se poate de sincer) să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Parisul Îți cere mai mult de două zile, mi-a spus Julián. El nu ține seama de alte motive. — Nu dispun de mai mult timp, Julián. Domnul Cabestany e un patron generos, Însă totul are o limită. — Cabestany e un pirat, dar pînă și el știe că Parisul nu-l vezi În două zile, nici În două luni, nici În doi ani. Nu pot rămîne doi ani la Paris, Julián. Julián se uită la mine o vreme, În tăcere, apoi Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a îmbrățișat religia creștină, sub influența lui Trantefoli și a intrat în serviciul lui Carol Magnul . Mai târziu el s-a răzvrătit împotriva împăratului și a trebuit să ia drumul pribegiei . A devenit astfel căpetenia uneia dintre acele bande de pirați normanzi care pustiiră în nenumarate rânduri Franța sub domnia degeneraților urmași ai lui Carol Magnul . Portretul pe care un vechi cronicar i-l face lui Carol Magnul , după o descriere a lui Ogier , este atât de pitoresc încât suntem ispitiți
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
adăpostească, nici un drum care să ducă spre un loc mai ospitalier. Înaintea noastră se ridica un munte înalt ale cărui poale coborau deadreptul în mare. Aici, nemernicul Oderic,în ciuda lacrimilor și ale rugămințișor mele, m-a vândut unei bande de pirați care-și închipuiau că aș putea fi un dar potrivit pentru prințul lor, sultanul Marocului. Peștera aceasta este vizuina lor și m-au lăsat în paza acestei femei, până când va sosi momentul să mă ducă sultanului.” Isabela abia și-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
va trebui s-o plătești”, zise Roland; și apucând un lemn pe jumătate ars din foc îl aruncă în tâlhar lovindu-l în cap și lungindu-l fără viață pe podele. În mijlocul peșterii se afla o masă grea întrebuințată de către pirați la ospețele lor. Roland a ridicat-o și aruncat-o în ceata de bandiți care rămăsese strânsă ciucure către intrare. Jumătate din bandă a cătzut fără cunoștință la pământ, cu capetele sparte, ceilalți s-au retras târâș grăpiș. Lăsând vizuina
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
adăpostească, nici un drum care să ducă spre un loc mai ospitalier. Înaintea noastră se ridica un munte înalt ale cărui poale coborau deadreptul în mare. Aici, nemernicul Oderic,în ciuda lacrimilor și ale rugămințișor mele, m-a vândut unei bande de pirați care-și închipuiau că aș putea fi un dar potrivit pentru prințul lor, sultanul Marocului. Peștera aceasta este vizuina lor și m-au lăsat în paza acestei femei, până când va sosi momentul să mă ducă sultanului.” Isabela abia și-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
va trebui s-o plătești”, zise Roland; și apucând un lemn pe jumătate ars din foc îl aruncă în tâlhar lovindu-l în cap și lungindu-l fără viață pe podele. În mijlocul peșterii se afla o masă grea întrebuințată de către pirați la ospețele lor. Roland a ridicat-o și aruncat-o în ceata de bandiți care rămăsese strânsă ciucure către intrare. Jumătate din bandă a cătzut fără cunoștință la pământ, cu capetele sparte, ceilalți s-au retras târâș grăpiș. Lăsând vizuina
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
În sală se iscă o ușoară rumoare, stinsă instantaneu la simpla privire a maestrului. Japonia era o amenințare gravă pentru Imperiul Chinez, iar călugării Shaolin erau adeseori chemați În orașele de la țărmul Mării Chinei de Est, pentru a respinge atacurile piraților wako. Auziseră legende despre luptătorii din umbră ai Japoniei, dar nu văzuseră niciodată vreunul. Privirile lor Încercau să afle cât mai multe despre neobișnuitul musafir. Ștefănel rămânea, Însă, impasibil. Lăsa lucrurile să curgă, până când avea să sosească momentul lămuririlor. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]